Secretele
Războiului Rece - strategia lui Hruşciov în Cuba
Autor: Alexandru Danilov | 2694vizualizări
Ascensiunea
lui Nichita Hruşciov în fruntea Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) a
marcat începutul unui larg proces de destalinizare, o dată cu denunţarea
crimelor regimului stalinist de către noul lider sovietic
În plan
internaţional însă, politica lui Hruşciov stătea cu totul altfel.
Tensiunile diplomatice dintre URSS şi SUA au atins cote alarmante, iar
incidentul cu rachetele din Cuba a reprezentat punctul culminant. Atunci, în
octombrie 1962, cele două superputeri au reuşit abia cu un ultim efort să evite
un război nuclear.
Revoluţia mondială
promovată de Lenin şi Stalin nu era o idee de care Hruşciov să se ataşeze. Pe
de altă parte, eforturile revoluţionare ale lui Fidel Castro în Cuba au stârnit
o simpatie din partea liderului sovietic. Discursul naţionalist al lui Castro
susţinut la Universitatea Harvard în mai 1959, în care nega orice ataşament de
doctrina marxist-leninistă, l-a determinat pe Hruşciov să acţioneze.
Raul Castro şi
secretele sale
Raul Castro a fost
cel care l-a convins pe fratele său, Fidel Castro, că sprijinul Uniunii
Sovietice era necesar pentru menţinerea stabilității Cubei. Prezidiul CC al
PCUS, condus de secretarul general N. Hruşciov, a hotărât pe 23 aprilie 1959 să
răspundă favorabil la petiţia lui Raul Castro în care se solicita sprijinul
URSS: sovieticii au decis ca, prin operaţiuni sub acoperire, să sprijine
întârirea armatei cubaneze. Astfel, aceasta a primit sprijin financiar și a
beneficiat de ajutorul unor instructori militari sovietici de origine spaniolă.
În ceea ce priveşte
mişcarea revoluţionară cubaneză, se remarcă faptul că aceasta nu a arătat,
inițial, o simpatie faţă de comunism; Raul şi Che Guevara erau singurii
simpatizanţi ai doctrinei marxist-leniniste. Se pare că Raul i-a ascuns
fratelui său atât apartenenţa sa la mişcarea comunistă, cât și şi relațiile
diplomatice ce le-a stabilit cu URSS. Fidel Castro află de toate aceste detalii
abia în 1962.
Evenimentele din
Golful Porcilor din aprilie 1961, când SUA au încercat să invadeze Cuba
folosindu-se de exilaţii cubanezi, a contribuit la unificarea tuturor membrilor
mișcării revoluţionare cubaneze in jurul partidului comunist al Cubei, denumit
Partido Socialista Popular. Fidel Castro devine membru oficial al partidului
din noiembrie 1961.
Aici se remarcă o
diferenţă majoră dintre Stalin şi Hruşciov în ceea ce priveşte sferele de
influenţă în politica externă. În timp ce Stalin s-a limitat la Europa de Est,
Hruşciov a fost interesat de câstigarea unor noi aliaţi printre statele cu
guverne tinere din America Latină. Aşa se dezvoltă confruntarea dintre cele
două superputeri prin state terţe, sau așa-numitul război din Lumea a
Treia.
Obiectivele lui Hruşciov
in Cuba
În memoriile sale, Hruşciov a susţinut că ideea amplasării de rachete
nucleare in Cuba i-a venit în timp ce se afla în vacanţă în Bulgaria. Planul
său a fost înaintat Prezidiului Comitetului Central pe 20 mai 1962 şi a obţinut
aprobarea unanimă, cu toate că mai multe personaje cheie ale partidului
şi-au exprimat îngrijorarea. Este vorba de Alexander Alexeev si de Anastas
Mikoian; ulterior, aceștia, convinși de argumentele lui Hruşciov, vor participa
la negocierile din timpul crizei rachetelor.
Justificarea
oficială a lui Hruşciov a fost apărarea Cubei de o iminentă invazie americană.
Ipoteza a fost mai târziu confirmată prin desecretizarea ulterioră a planurilor
sub acoperire elaborate de CIA din cadrul Operaţiunii Mongoose, programată pentru
octombrie 1962. Această operațiune urmărea organizarea unor acţiuni de sebotaj
şi de subminare a regimului patronat de Castro.
Prin implicarea
Cubei, Hrușciov a urmărit era echilibrarea balanţei de putere la nivelul
sistemului internaţional. URSS era înconjurată in Europa de arme nucleare
americane, în timp ce arsenalul nuclear sovietic înca nu ajunsese să-l egaleze
pe cel american. Prin instalarea de rachete nucleare în Cuba, Hruşciov dorea să
obţina concesii din partea preşedintelui american Kennedy. URSS a fost de
acord să-şi retragă instalaţia de rachete cu rază intermediară de acţiune din
Cuba în schimbul retragerii rachetelor nucleare americane instalate în Turcia.
Liderul sovietic era încrezător în atitudinea rezonabilă a lui Kennedy şi era
conştient că preşedintele american nu dorea sa rişte declanşarea unui război cu
arme nucleare chiar dacă arsenalul nuclear american era net superior. Cu alte
cuvinte, rachetele erau doar un simplu avertisment pentru americani pentru a
recunoaşte URSS ca partener egal de negocieri în afacerile internaţionale.
Hruşciov a dorit în
acelaşi timp să-şi reafirme supremaţia faţă de China în blocul comunist.
Chinezii erau cei care îi acuzau pe sovietici că nu fac nimic pentru
sprijinirea revoluţiilor socialiste. În acelaşi timp, era şi o reacţie la
atitudinea de superioritate afişată de americani în relaţiile bilaterale.
Contextul înlăturăriilui
Hruşciov
Având în vedere că
Hruşciov nu avea armata de consilieri de care dispunea Administraţia americană,
diplomaţia sovietică era mult mai expusa la greşeli atunci când se proiectau şi
se implementau deciziile de politică externă. Mai mult, Hruşciov nu a reuşit să
ţină sub control facţiunea pro-stalinistă din biroul politic al partidului
numit Politburo. Această proastă gestionare a situaţiei i-a adus în final şi
înlăturarea. Membrii Politburo se îndoiau de capacitatea lui Hruşciov de a mai
gestiona corespunzător politica externa a URSS. Comuniştii sovieticii nu mai
suportau acest gen de diplomaţie riscantă, preferând mai departe participarea
indirecta la conflictele Lumii a Treia.
Bibliografie:
Fursenko A.; Naftali, Timothy J. , One hell of gamble: Krushchev,
Castro and Kennedy, New York, Ed.Norton, 1998., pp. 139-182
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu