Lady Astor către
Stalin: Cât timp ai de gând să mai ucizi oameni?
Rusia şi Cultul
Terorii lui Stalin
Imagini ale
victimelor masacrului de la Butovo(1937-1938) , din apropierea Moscovei
În cadrul unei
întâlniri din 1932 ,Vicontesa Nancy Astor îl întreba pe Stalin cât
timp mai are de gând să ucidă oameni. Stalin i-a răspuns cu cinism ,că va ucide
oameni atât timp cât va fi nevoie. Se pare că pentru el a fost nevoie să comită
masacre până la sfârşitul vieţii sale. Marea Teroare din anii’30 a
decapitat elita militară, politică şi intelectuală a URSS, lăsând în urmă
un haos complet în societatea sovietică. Astfel s-a scris cea mai
întunecată pagină din istoria Rusiei Sovietice.
Teroarea ca
instrument în politica rusă înainte venirii regimului bolşevic
Destinul tragic al
Rusiei care a ajuns să cunoască dealungul istoriei sale toate formele de
violenţă menite să supună conştiinţa umană intereselor politice, ale
regimurilor autoritare, are rădăcini adânci . De la Ivan cel
Groaznic(1530-1584) , care a pus bazele primei forme de poliţie secretă
numită opricinina, Rusia ţaristă a cunoscut represiuni în masă
, execuţii publice, confiscarea averilor, lovituri de palat, conspiraţii,
arestări abuzive şi numeroase asasinate pe criterii politice.
Represiuni au fost organizate până şi în perioada lui Petru cel Mare ,
întemeietorul Imperiului Ţarist, care pentru a-şi
impune reformele de modernizare a Rusiei a trebuit să-şi
execute opozanţii. Este cazul rebeliunii streliţilor (corpul special de
infanterie din vechea Rusie) din 1689, în care ţarul Petru cel Mare a
executat public 1200 de streliţi pentru a descuraja orice tentativă ulterioară
de conspiraţie.
Revolta decembriştilor organizată în 1825 de un grup de veterani din Războiul
Napoleonian a avut ca principal motiv înapoierea şi izolarea în
care se afla Rusia faţă de restul Europei. Tentativa lor de a democratiza
societatea rusă, prin înlăturarea regimului tiranic ţarist, a fost rapid
înăbuşită de trupele loiale noului ţar Nicolae I . Liderii revoltei
decembriste au fost executaţi ,iar restul participanţilor au fost
deportaţi în Siberia. Din păcate acest simbol al năzuinţei spre
libertate a patrioţilor ruşi a ajuns să fie ulterior denaturat de
propaganda regimului bolşevic pentru a servi propriilor lor interese politice.
Cultura rusă a fost refugiul în care a renăscut adevăratul
spirit rus transpus în ilustra literatură rusă , al cărei capodopere au
ajuns să fie parte integrantă a patrimoniului literar universal. Secolul al XIX
lea , a fost epoca de aur a literaturii ruse care i-a dat lumii pe
Alexandr Puşkin , Feodor Dostoievski , Lev Tolstoi, Anton Cehov , Nikolai
Gogol, Mihail Lermontov, Turghenev şi mulţi alţi maeştri ai scrisului.
Mulţi dintre ei au transpus în scrierile lor dorinţa de libertate a poporului
rus.
Puşkin a fost trimis în exil pentru gândirea sa reformatoare ,iar
Dostoievski a ajuns să fie adus în faţa plutonului de execuţie ,
anulândui-se în ultima clipa pedeapsa cu moartea. Cenzura din timpul lui
Nicolae I urmărea orice abatere de la politica oficială promovată de
administraţia ţaristă . Romanul Demonii al lui Feodor
Dostoievski reflectă cel mai bine haosul politic în care se găsea Rusia
secolului al XIX lea .Romanul lui Dostoievski înfăţisează o batjocorire
sistematică a libertăţii,ce poate fi numită şi „demonocraţie”.
Teroarea şerbiei(o altă formă de sclavie) este abolită de ţarul
Alexandru al II lea abia în 1861 ,dar cu obligaţia din partea tăranilor de a
plăti răscumpărări vechilor stăpâni. Răscumpărările au fost eliminate abia în
1907.
Acesta era tabloul politic în care ajungea la putere, regimul bolşevic .
Marea teroare
stalinistă si politicile ei de represiune
Venirea bolşevicilor la putere în 1917 , a dus la instalarea unui regim
al terorii în toate sferele societăţii ruse pentru a elimina aşa-zişi duşmani
ai poporului. Regimul lui Stalin a reuşit în 30 de ani să extermine
aproape 20 de milioane de ruşi în reţeau sa imensă de gulaguri.
Represiunea stalinistă a atins apogeul în timpul Marii
Terorii din 1936-1938. Înainte de a declanşa Marea Teroare , colectivizarea
forţată demarată de Stalin ucisese milioane de oamenii în Ucraina între
anii 1932-1933. Era un adevărat genocid prin înfometare.
În timpul Marii Terorii , prin tot felul de acuzaţii ridicole de spionaj şi
contraspionaj , Stalin a ajuns să extermine elita culturală , elita militară şi
chiar elita politică.
Vechii săi aliaţi, precum Nikolai Buharin şi Grigori Zinoviev şi Kamenev , au
fost şi ei condamnaţi la moarte în timpul epurărilor politice din partid .
Deasemenea Serghei Kirov ,şeful organizaţiei de partid din Leningrad a fost
asasinat din ordinul lui Stalin în 1934. Aproape toţi revoluţionarii bolşevici
din 1917 au fost executaţi, doar pentru ca Stalin să devin în final unicul
conducător ,iubit de masele de oameni îndoctrinate de propaganda
neobosită a partidului . Procesele spectacol de la Moscova între 1936 şi
1938 a fost mascarada lui Stalin pentru a elimina toate personajele-cheie
din conducerea partidului comunist.
Elita militară a fost aproape exterminată de epurările lui Stalin. În
timpul Marii Terorii, dintr-un total de 87 de comandanţi de armata,
au fost executaţi 57, împreună cu mii de victime din rândul ofiţerilor cu
ranguri inferioare. Din 5 mareşali pe care îi avea URSS înaintea
declanşării epurărilor , au supravieţuit doar doi, Kliment Voroşilov şi Semion
Budionâi. Mareşalul Tuhacievski a fost executat sub acuzaţia că ar fi colaborat
cu Germania Nazistă. La începutul invaziei naziste din 1941, Armata Roşie a
ajuns să fie complet demoralizată şi dezorganizată.
Elita culturală şi stiinţifică nu a fost nici ea cruţată de cruzimea lui
Stalin. Mii de artişti şi oameni de ştiinţă au căzut victime ale Marii Terori.
Însumat cu perioada de dinaintea Marii Epurări , aproape 1500 de intelectuali
şi-au găsit sfârşitul în sistemul de lagăre de tip gulag. Poetul Osip
Mandelstam, unul dintre cei mai renumiţi poeţi ruşi din perioada interbelică, a
fost deportat într-un gulag din Siberia pentru că a scris un poem
împotriva lui Stalin intitulat Epigrama Stalin. Clerul
ortodox a fost aproape anihilat de Stalin , având în vedere că aproape 85% din
preoţi erau arestaţi.
Clasa mai înstărită a ţăranilor (chiaburii) precum şi a altor elemente
considerate aristocratice era un alt grup care a luat calea gulagului.
Teroare a ajuns să fie un sentiment obişnuit în viaţa cotidiană din URSS în
anii’30 . Scenele cu arestarea oamenilor direct de pe stradă sau în timpul
nopţii de către ofiţerii NKVD erau foarte răspândite. Pentru Stalin, individul
nu era mai mult decât un grăunte de nisip într-o clepsidră uriasă.
Metoda de acţiune
a călăilor din slujba lui Stalin
Serviciul secret NKVD(Comisariatul poporului pentru afaceri interne) este cel
care a planificat şi a pus în aplicare valul de execuţii şi deportări din
timpul Marii Terori. Tehnica represiunii în masă pusă la punct de NKVD avea ca
principală caracteristică flexibilitatea. În primul rând ,numărul celor
ce trebuiau condamnaţi în operaţiunea anti-kulak putea fi foarte uşor crescut(
limita de condamnări era fixată de comandanţi NKVD). În al doilea rând
conducerea NKVD era cea care decidea soarta condamnaţilor, dacă să-i trimeată
în gulag sau să-i execute. Timpul alocat pentru fiecare operaţiune putea
fi extins ,iar în cazul străinilor nu exista o limită în ceea ce priveşte
numărul de condamnări. Erau adoptate proceduri de investigaţie simplificate
care să ducă la condamnarea suspecţilor.
Pentru a duce la capăt arestările şi interogatoriile, conducereaNKVD era
asistată de miliţienii de rând ,trupele de grăniceri ai NKVD, membrii
Komsomol(uniune a ligilor tineretului comunist sovietic) şi de directorii
aşa-ziselor sectoare secrete ale institutelor ştiinţifice.
Din noiembrie 1937 până în decembrie 1938 , teroarea a intrat în faza cea mai
intensă. Conducerea NKVD trebuia să-şi facă norma de arestări şi minimul de
investigaţii. Ofiţerii NKVD completau în formulare numărul de persoane ce
trebuiau arestate din fiecare grup socio-profesional. Arestări se făceau şi pe
sectoare economice , fiind vizaţi lucrătorii din transport, industrie şi
construcţii. Lista cu arestări trebuia să cuprindă funcţionari publici,
avocaţi, doctori, experţi în agricultură, profesori universitari şi
ţărani(chiaburi ,ţărani mijlocaşi), ofiţeri din armată, miliţieni , preoţi şi
multe alte ocupaţii.
Pentru a grăbi sesiunile de interogatorii , arestaţii erau puşi să semneze
dinainte pagini albe ,pe care ofiţerii de caz de la NKVD le umpleau cu tot
felul de confesiuni şi declaraţii false Deasemenea ,interogatoriile prin
tortură făceau parte din tradiţia NKVD. Bătăile , tehnica de simulare a
înecului sau privarea de somn a prizonierilor sub ameniţarea că li se vor omorî
familiile era o parte din practicile preferate ale ofiţerilor NKVD.
Conspiraţii false erau inventate de NKVD pentru a aresta grupuri ale
minorităţilor naţionale şi a cetăţenilor străini(greci din Krasnodar, chinezi
din Irkutsk , polonezi , tătari)
Toate acţiunile de arestări şi interogatorii făceau parte din Operaţiunea 00447
al NKVD împotriva chiaburilor(kulak) , elementelor anti-sovietice şi
criminalilor. O dată cu creşterea numărului de cazuri , se organizau şi audieri
în formula troika( de fiecare dată în absenţa acuzaţilor) De cele mai multe ori
în astfel de formulă de audieri nici măcar nu erau citite datele personale ale
acuzaţilor. Adesea prezenţa conducerii locale de patid nici nu era obligatorie
, audierile fiind supravegheate de şefi din NKVD . Liderii comunişti erau
informaţi doar prin telefon în legătura cu numărul celor împuşcaţi. În medie ,
la Moscova , erau 500 de cazuri pe noapte de acest fel. Kremlinul
supraveghea cu atenţia implementarea ordinului 00447 şi decidea dacă era
necesară o schimbare de direcţie.
Marele călău al lui Stalin care a planificat operaţiunile Marii Epurări a
fost Nikolai Ejov. Perioada în care Ejov a ajuns să organizeze această
represiune în masă a ajuns să poarte numele de Ejovşcina (perioada lui
Ejov între 1936 şi 1938). Doar în această perioadă au fost arestate mai
mult de 1 milion de persoane ,dintre care 681.692 au fost executate.
Pentru Stalin totul era doar o statistică după cum a declarat el însuşi( O
moarte este o tragedie , un milion de morţi sunt doar o statistică).
Epurarea a fost organizată chiar şi în rândul NKVD.
Dintre călăii lui Stalin , a făcut parte şi Genrih Iagoda predecesorul
lui Ejov la conducerea NKVD. În perioada lui Iagoda , sistemul de lăgare de
muncă forţată de tip gulag a fost extins cu rapiditate înaintea demarării marii
represiuni conduse de Ejov.
Un alt oficial din NKVD, responsabil de crimele din perioada Marii Terori, a
fost şi comisarul Agranov. Motto-ului său de criminal era următorul: Dacă nu
există un inamic ,el trebuie creat , denunţat şi pedepsit.
Până la urmă şi călăii au ajuns să cadă victime caracterului paranoic al lui
Stalin. Iagoda
a fost executat de Ejov în 1936, Agranov a fost executat în 1938 , iar
Ejov şi-a găsit sfârşitul în 1940.
Victimele
Marii Terorii din 1936-1938
Pe lângă proprii cetăţeni ,NKVD a executat şi grupuri de străini învinuiţi de
spionaj şi acţiuni de sabotare. Cele mai cunoscute locuri unde au fost
organizate execuţii în masă, în timpul Marii Terori, au fost Bikivnia( unde au
fost masacrate între 100.000 şi 200.000 de persone ,cu execuţii ce au debutat
încă din anii’ 20), pădurea Kurapatî(unde nu se poate estima numărul victimelor
datorită faptului că arhivele NKVD sunt încă secrete în Belarus) şi Butovo(unde
s-a confirmat prin documente ,executarea a 20.000 de persoane).
Masacrul de pe poligonul din Butovo este o mărturie vie a ororilor săvârşite în
timpuL Marii Terorii planificate de Nikolai Ejov la ordinul lui Stalin. Pentru
Stalin , crimele erau considerate nişte măsuri preventive pentru a
menţine stabilitatea internă a URSS.
Discriminarea dintre conducători şi conduşi era făcută de NKVD chiar şi în
alegerea locului de execuţie . În timp ce la ferma de partid din Kommunarka
erau executaţi ofiţeri de armată şi din NKVD , la Butovo (20 de km de
Kommunarka) erau ucise persoanele obişnuite.
Din cei executaţi la Butovo , aproape o cincime erau de origine străină , Cei
mai mulţi dintre străini ,cam 40% din totalul victimelor ce proveneau din
rândul străinilor, erau polonezi.
Pretinsa stare de spirit a deţinuţilor era o justificare pentru execuţiile
organizate de NKVD . Iată cum era formulat rechizitoriul NKVD-ul cu privire la
persoanele masacrate de la Butovo:
“
Este ostil puterii sovietice
Are o atitudine de terorist faţă de conducerea PCUS
Este un element ostil
Este un element declasat
Are legături apropiate cu terorişti şi cu spioni
Cunoaşte activitatea de spionaj ,după caz, a soţului sau soţiei
Împrăştie
agitaţii anti-sovietice printre vecini şi cunoştinţe
Împrăştie zvonuri despre izbucnirea unui război
Îşi laudă traiul pe care l-a avut sub conducerea ţarului
Exprimă simpatii pentru inamicii poporului
Provoacă agitaţii împotriva mişcării stahanoveţilor
Provoacă agitaţii împotriva semnării împrumuturilor cu obligaţiuni
Are un mod de viaţă suspicios , asemănător cu a unui spion”.
Mişcare stahanoveţilor a apărut în 1935 după exemplul promovat de Alexei
Stahanov,şi a implicat munca grea şi eficientizarea metodei de lucru
,pentru a realiza planul cincinal fixat de comunişti.
Sub astfel de acuzaţii atât de generale, NKVD-ul putea aresta pe oricine
.
Din păcate încă mai sunt analişti în Federaţia Rusă care cred că Stalin nu a
comandat o astfel de oroare, şi că toate lucrurile se datorează unui exces de
zel al NKVD.
Nevoia de a fi în permanenţă unicul lider slăvit de popor, l-a împins pe Stalin
să comande crime în masă doar în baza unor simple suspiciuni alimentate de
caracterul său paranoic.
Ce a rămas în urma represiunilor staliniste este amintirea dureroasă a
milioanelor de victime cărora li s-a negat dreptul la viaţă , victime
care nu erau nimic altceva decât cifre în statistica lui
Stalin.
Bibliografie
Barry McLoughlin;Kevin McDermott ,Stalin’s
Terror: High Politics and Mass Repression in the Soviet Union,Ed. Palgrave
Macmillan, New York ,2003,pp.25-137.
Anthony Anemone , Just Assassins: The
Culture of Terrorism in Russia ,Ed. Northwestern University Press
,Evanston , 2010,pp.3-23.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu