Importanţa geostrategică
a Ucrainei pentru Rusia
Poziţia geostrategică a Ucrainei este importantă pentru extinderea
perimetrului de securitate a Rusiei . Obiectivul actual al Rusiei este de
a-şi reface dominaţia în fostele republici ale URSS. Faptul că
identitatea naţională ucraineană este incorporată de Moscova într-o origine comună care datează din
perioada Rusiei Kievene ,serveşte acţiunii Rusiei de a pune bazele unei noi
uniuni culturale care să servească intereselor politice ale Rusiei. Presiunile
economice din partea Kremlinului şi-au atins obiectivul de a îndepărta Kievul
de o eventuală integrare în comunitatea europeană. Ameninţările cu secesiunea
populaţiei de etnie majoritară rusă din Crimea şi Estul Ucrainei, sprijinite
direct de Moscova, sunt un nou motiv
pentru care Ucraina nu-şi poate permite o îndepărtare politică de Rusia.
Originea şi identitatea naţională a ucrainenilor
Termenul de etnie şi
naţionalitate sunt nişte concepte
relativ moderne care nu pot descrie exact originea grupului slavilor de est,
din care fac parte ucrainenii ,ruşii şi bieloruşii. Actualele grupuri etnice
care îşi au originea în marele grup al slavilor de est erau clasificate de
lingviştii şi etnologii din secolului al XIX lea sub următoarele denumiri: Marii ruşi(ruşii), Micii
ruşi(ucrainenii) şi Bieloruşi. Studiile etnografice din secolul al XIX lea
noteză diferenţele lingvistice şi culturale dintre actualele grupuri etnice ale
slavilor din est, dar nu au putut să traseze o graniţă clară între teritoriile
ocupate de aceste grupuri. A divide
originea unei comunităţi pe etnii nu este un instrument analitic prea util. O
comunitate ligvistică nu este acelaşi lucru cu un stat naţional.
Cu toate că există diferenţe
majore între cele trei grupuri ,în perioada premodernă ei au fost identificaţi sub denumirea de ruşi,
care apoi şi-au dezvoltat nişte identităţi ruse aparte. Identitatea etnică a
ucrainenilor (micii ruşi) se dezvoltă începând cu secolul al XVI lea , iar
identitate ruşilor(începând cu Rusia Imperială).
Atât ucrainenii ,cât şi ruşii îşi
au originea comună din perioada Rusiei Kievene(sec.X-XIII). Explorarea
idenţităţilor etnoculturale din Rusia Kieveană este un element definitoriu
pentru a înţelege identitatea naţională ucraineană. Termenul de Rusia Kieveană
apare în istoriografia Imperiului ţarist şi este folosită în delimitarea
perioadelor istorice ale ruşilor(cealaltă perioada fiind Rusia Moscovită).
Această perioadă a Rusiei Kievene mai este denumită şi perioada” tuturor ruşilor” . Istoriografia ucraineană de la început de
secol XX a încercat din greu să scoată perioada Rusiei Kievene din
istoriografia imperială rusă. Rusia Kieveană a fost întemeiată de Oleg, de origine varegă(o altă
denumire a vikingilor ),o dată cu cucerirea Kievului în 882 . Oleg a fost succesorul lui Rurik, întemeietor al
Novgorodului(aşezare varegă cunoscută sub numele iniţial de Holmgard) şi al dinastiei
rurikide . Rusia Kieveană ,continuă să fie văzută în Rusia şi în Occident , ca
fiind nu doar punctul de plecare a celor trei naţiuni a slavilor de est , ci şi
casa unei “vechi naţionalităţi ruse” chiar dacă există diferenţe de viziune.
Termenul provine de la părintele istoriografiei ruse , Vasili Kliucevski.
Identitatea ucrainenilor, o dată
cu dispariţia Hetmanatului cazacilor zaporojeni în 1764, a ajuns să fie incorporată în caracterul multietnic şi multicultural al
Imperiului ţarist.
Ucrainenii au ajuns să fie cei ma
activi constructori ai idelogiei , a instituţiilor şi a aparatului de stat al
Imperiului Ţarist. Etnicii ucraineni au
ajuns să fie 25% din populaţia totală a imperiului în 1795. Dar o dată cu
oportunitatea de a se implica activ în afacerile imperiului ţarist , ucrainenii
au ajuns să fie şi victimele noului proiect imperial. Ideea de stat bine
organizat şi doctrina cameralistă de conducere a statului de oigine germană au
ajuns să fi însuşite şi de Imperiul ţarist . Intelectualii kieveni au ajutat
imperiul să asimileze noua politică de guvernare.
Vârful influenţei ucrainene în
interiorul imperiului ţarist a fot atinsă în perioada domniei împărătesei
Elisabeta(1741-1762 ), atunci când Alexei Razumovski,fiului unui cazac
ucrainean, s-a căsătorit cu
împărăteasa.În respectiva perioadă , o mare parte din guberniile imperiului
erau administrate de kieveni.
Teritoriul hetmanatului cazacilor
zaporojeni a ajuns să fie înglobat în provincia imperială denumită Noua Rusie,
care a fost ulterior colonizată cu colonişti din toate colţurile imperiului
ţarist. Ucrainenii şi-au păstrat
identitatea culturală , socială şi politică în imperiu. Teritoriile autonome în
care nobili ucrainenii aveau aceleaşi privilegii ca şi nobilii ruşii, au
început să constituie o neplăcere pentru împărăteasa Ecaterina cea Mare, care
lansează procesul de “rusificare” , încurajată de memorandumul lui Grigori
Teplov care avea la bază faptul că atât ruşii şi ucrainenii au aceiaşi origine
care porneşte de la Rusia Kieveană. Această identitate a tuturor ruşilor din
grupul slavilor de est a ajuns să
înglobeze indentităţile naţionale ale ucrainenilor şi ruşilor. Identitatea
ucraineana a rămas incorporată astfel până la dezmemebrarea URSS în 1991,
atunci când reînvie naţionalismul ucrainean ,o dată cu apariţia statului
independent ucrainean.
Interdepenţa politică şi economică între Rusia şi Ucraină
Uzul limbii ruse în
macroregiunile de dezvoltare a Ucrainei ,http://www.russia-ukraine-travel.com/language-in-ukraine.html
Înainte de a discuta dependenţa
energetică a Ucrainei de gazul rusesc ,este oportună şi o analiza a importanţei Ucrainei pentru statutul de putere regională a Moscovei.
Cele mai multe analize care au
subliniat importanţa economică a Ucrainei pentru Rusia s-au bazat pe
următoarele afirmaţii false:
1.
Ucraina este grânarul Rusiei. Fără
aprovizionarea cu produse agricole din Ucraina , Rusia ar suferi de foame. Un argument împotriva acestei afirmaţii este
faptul că statisticile exporturilor de grâne din Ucraina arată faptul că statul
ucrainean exportă cea mai mare parte din producţia sa de cereale căre Europa de
Vest . Doar 15% din volumul exporturilor
de cereale din Ucraina , se îndreaptă către Rusia. Grâul ucrainean a avut întotdeuna competitori
puternici pe piaţa de cereale din Moscova şi Sankt Petersburg. Producţia
internă de cereale a Rusiei acoperă integral
necesarul său de consum şi îi permite să
facă şi exporturi.
2.
Ucraina separă Rusia de Marea Neagră şi
Mare Azov , închizând astfel accesul Moscovei pe pieţele externe. Într-adevăr.
mai mult de jumătate din exporturile Imperiului ţarist şi a URSS au utilizat
porturile de la Marea Neagră,dar diferenţa o face faptul că majoritatea exporturilor
făcute din porturile de la Marea Neagră , erau făcute de nave comerciale
aparţinând etnicilor ucraineni. Conform statisticilor oficiale a transporturilor de mărfuri pe cale ferată
din Rusia , cel mai folosit port din sud a fost Rostov pe Don. Cea mai mare
parte a exporturilor ruseşti sunt efectuate din porturile de la Marea Baltică.În
2006 ,portul Primorsk de la Marea Baltică a ocupat primul loc la exportul de
petrol brut. Ucraina nu a restricţionat utilizarea în comun cu Rusia , a
porturilor din Marea Neagră.
3.
Ucraina este indispensabilă Rusiei în ceea ce
priveşte aprovizionare cu cărbune şi minereu de fier. Afirmaţia este complet
nefondată , având în vedere că Ucraina nu are altă sursă de energie proprie
decât cărbunele din bazinul Doneţk. Nici nu se pune problema ca Ucraina să exporte din producţia sa de
cărbune. Rusia are cantităţi enorme de cărbune în regiunea Urali şi Siberia. În
ceea ce priveşte exportul de minereu de fier, Ucraina exportă într-adevăr
cantităţi semnificative Rusiei ,dar nu într-o măsură care să ne facă să afirmăm
că există o dependenţă rusă faţă de minereul de fier din Ucraina. În plus Rusia
are foarte multe regiune unde există minereu de fier care nu este exploatat .
Oricum zăcămintele de minereu de fier a Ucrainei sunt de mici dimensiuni
comparativ cu ce necesită Rusia.
Demontând aceste
afirmaţii ,putem trage concluzia că pentru Rusia , Ucraina are doar un interes
geostrategic.
Având în vedere
că Ucraina este într-adevăr foarte dependentă de gazul rusesc şi în acelaşi timp
este şi restanţă la plata cantităţii de gaz livrate de Rusia , o obligă să aibe
relaţii bune cu Rusia. Nu de puţine ori Moscova a stopat exporturile de gaz
către Ucraina , doar pentru a reorienta atitudinea Ucrainei faţă de Rusia. Din
punct de vedere economic Ucraina nu
poate face faţă mediului cocurenţial al economiei din zona Uniunii Europene.
Ucraina a reînnoit încă o dată permisiunea de
staţionare la Sevastopol, a flotei ruse
din Marea Neagră până în 2042. Se pare că presiunile politice ale Kremlinului
au făcut-o să accepte păstrarea bazei navale ruse pe teritoriul său. Deasemena
nu trebuie să uităm faptul că în macroregiunile de dezvoltare din sudul
Ucrainei, limba predominantă este limba rusă , având vedere că o mare parte din populaţie este
chiar de etnie rusă. Chiar dacă Ucraina are dezideratul de a rămâne
independentă poltic , ea nu are suficiente resurse economice.
Având în vedere
că extinderea NATO a ajuns la graniţele Ucrainei , Rusia va face tot
posibililul să menţină Ucraina un stat tampon între teritoriul rus şi NATO şi
să o replaseze pre sfera de dominaţie a Moscovei.
O mare parte din
populaţia ucraineană crede că singura soluţie pentru o redresare a economiei
Ucrainei este colaborarea economică strânsă cu Rusia.
Politica
guvernului de la Kiev va rămâne în permanenţă legată de dilema referitoare la
menţinerea independenţei politice complete concomitent cu obţinerea
beneficiilor economice din colaborarea cu Rusia. Cert este că U craina este în pragul unei catastrofe
economice, cu standarde de viaţă care au scăzut cu 80% după prăbuşirea URSS.
Ruperea
relaţiilor economice cu Rusia , ar activa mişcările secesioniste din Crimea şi
Estul Ucrainei. Rusia poate destabiliza
foarte uşor Ucraina prin iniţierea unor revolte în interiorul societăţii
ucrainene
Viitorul Ucrainei: uniunea
cu Rusia sau reorientarea către
Uniunea Europeană
O reorientare a Ucrainei către
spaţiul politic şi economic european este încă un fapt foarte puţin probabil ,
având în vedere că SUA nu are în intenţia sa integrarea Ucrainei în
Uniunea Europenă. Acţiunile indepente ale UE nu vor avea succes atât
timp cât americanii păstrează un caracter rezervat. Atitudinea reţinută a
americanilor se datorează faptului că Rusia şi-ar putea intensifica la rândul
ei imixtiunea în afacerile interne ale statelor din America Latină. Rusia a
formulat încă din 1992 , o proprie” variantă de doctrină Monroe”
,care prevede reintegrarea fostelor republici sovietice într-o comunitate politico-economică
guvernată de Moscova. Ideea lui Putin de a crea o uniune euroasiatică vine pe
aceiaşi tendinţă rusă de a fixa un perimetru de securitate în jurul graniţelor
Rusiei.
Kremlinul exercită o presiune enormă asupra Ucrainei de a
se integra într-un spaţiu economic comun . Rusia deposedează gradual Ucraina de
principalele sale active industriale prin intermediul fuziunii sau preluarii lor directe de către firmele
ruseşti. Acţiunea din prezent al preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a
renunţa la Acordul de Asociere cu UE pentru a întări cooperarea economică cu
Rusia este o consecinţa a faptului că UE nu poate asigura securitatea internă a
teritoriului ucrainean în faţa presiunilor economice ale Rusiei. Catastrofa economică din Ucraina nu
poate fi îndepărtată de UE , având în vedere că firmele ucrainene nu pot
rezista concurenţei exercitate de o eventuală integrare în economia de piaţa a
Uniunii Europene.
Bibliografie
1.
Serghei Plohii, The Origins of the Slavic Nations: Premodern
Identities in Russia,
Ukraine, and Belarus,Ed. Cambridge University Press
,Cambridge, 2006.,pp.1-25.
2. Idem, Ukraine and
Russia: Representations
of the Past ,Ed. University of Toronto Press , Toronto
,2008.pp.34-48.
3. Paul J.
D'Anieri, Economic
Interdependence in Ukrainian-Russian Relations,Ed. State University of New York Press,
Albany,1999.
4.
Olena Viter, Rostislav Pavlenco, Mihailo
Honchar, Ukraine: Post-Revolution Energy
Policy and Relations with Russia (Russian Foreign Energy Policy),Ed. GMB
Publishing Ltd ,Londra,2006.
