Societăţile secrete
din SUA şi Noua Ordine Mondială
Controlul sferei
politice
Cele mai importante societăţi secrete din SUA, cu o mare
influenţă în rândul Administraţiei americane, sunt: Comisia Trilaterală, CFR(Council
on Foreign Relations),Skull and Bones, Bilderberg şi de asemenea organizaţia
britanică, Royal Institute of International Affairs(creată în 1919 şi asociată
cu CFR, pentru a lega interesele înaltei clase britanice cu cele de politică
externă a SUA).
Mesele Rotunde, aşa cum au fost denumite iniţial primele adunări ale vechilor societăţi
secrete, au la bază regulile ordinului iluminaţilor
şi a celui masonic. Aceste Societăţi
secrete sunt constituite dintr-un
labirint întreg de companii, instituţii, bănci şi aşezăminte educaţionale.
Obiectivul acestor grupuri secrete compuse din membri ce au acumulat averi
imense din exploatarea resurselor naturale(aur diamante, petrol), activităţi
bancare şi chiar trafic de droguri, este să deţină controlul în lume asupra
politicii monetare şi fiscale şi de asemenea asupra conducerii politice,
oriunde s-ar afla. În ceea ce priveşte societatea, membri acestor grupuri
secrete consideră că oamenii nu ar trebui să aibe drepturi egale. Aceştia
trebuie să-şi arate superioritatea faţă de ceilalţi membrii ai comunităţii
umane.
CFR(Council on Foreign Relations) este acuzată că ar avea
legături cu frăţia secretă a Ordinului Craniul şi oasele(Skull and bones),
înfiinţată la Universitatea Yale,în 1832 de Generalul William Huntington
Russell şi Alphonso Taft(tatăl preşedintelui american, William Howard Taft). Din acest ordin
sunt suspectaţi că fac parte membrii familiei Bush(de la preşedintele George
H.W. Bush până la fiul său,preşedintele
George W. Bush). Sunt în jur de 20 de familii de magnaţi americani care se
consideră că fac parte din această societate secretă. Multe familii s-au unit
între ele prin căsătorii, pentru a asigura dominaţia genetică în lume, aşa cum
declară cei care cercetează posibile
teorii ale conspiraţiei. Nepotismul este de asemenea foarte răspândit în astfel
de organizaţii, unde membrii şi-au creat adevărate linii de succesiune la
funcţiile de conducere. Treptat, grupul Skull and Bones a devenit ca un fel de
agenţie de recrutare pentru Administraţia americană, atât pentru republicani
cât şi pentru democraţi. Ordinul Skull and Bones este văzut ca fiind în centrul
eforturilor elitelor “clandestine” americane,
ce urmăresc instaurarea unei Noii Ordini
Mondiale.
O altă formă de promovare a agendei globalizării sunt
fundaţiile înfiinţate de aceste societăţi secrete, fie că vorbim de Comisia
Trilaterală, Consiliul pe Relaţii Externe(CFR), Bilderberger sau Skull and
Bones. Un exemplu de asfel de fundaţie (scutită de taxe) este Aspen Institute,
fondat în 1940 de Walter Paepcke(un
industriaş din Chicago), Robert
Maynard Hutchins(preşedinte al Universităţii din Chicago, fondată cu ajutorul
financiar al familiei Rockefeller), Mortimer Adler(filozof) şi Henry
Luce(director al revistelor Time şi Life şi de asemenea membru al CFR şi Skull
and Bones). La seminariile şi conferinţele organizate la Aspen Institute,
participă adesea preşedinţi de stat, premieri, filozofi, parlamentari şi
consilieri, jurnalişti, activişti precum şi mai mulţi preşedinţi de companii
multinaţionale aflate în primele 500 din lume.
Institute for Policy Studies(IPS),fondat de Richard
Barnett şi Marcus Raskin în 1963, este un alt exemplu de organizaţie umbrelă
care include diverse grupuri politice americane din întreg spectrul politic.
IPS a conturat şi reconturat atât politica internă cât şi externă a
Washingtonului, în concordanţă cu viziunile expuse de Council on Foreign
Relaţions şi Skull and Bones.
Puterea banilor
Puterea banilor este cel mai bine demonstrată de familia
de bancheri, Rothschild(evrei aşkenazi de origine germană), care şi-a obţinut o
mare parte din avere pe baza banilor delapidaţi de la William I Elector al
Hesse, în timpul Războiului de Independenţă american. Încă de la început,
familia Rothschild a ştiut să valorifice apropierea de politicieni, cei care nu
determinau doar deficitul bugetar intern, ci şi
politica internă şi externă. Au ştiut să-şi stabilească relaţii cu toate
personalitaţile politice proeminente din perioada victoriană(Lord John Russell,
Lord William Gladstone, Benjamin Disraeli, Arthur Balfour, Joseph Chamberlain,
şi Lord Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill). În cele din urma au
obţinut inclusiv un titlu de baron de la
Regina Victoria a Marii Britanii, în
1885.
Atunci când s-a pus problema ca sistemul financiar
american să aibe la bază instituţii bancare, Thomas Jefferson, unul dintre
părinţii fondatori ai SUA, s-a opus. Jefferson declara despre bănci faptul că,
nu fac altceva decât să răspândească o escrocherie pe scară largă, cu efecte
pentru generaţiile viitoare. Pentru el, politica băncilor de încurajare
excesivă a îndatorării, sub numele său de finanţare, nu era altceva decât o
formă de înrobire a populaţiei. Jefferson se opunea inclusiv existenţei unei
bănci centrale, controlată de bancheri privaţi, considerând că puterea de
emitere a monedei ar trebui să fie luată de la banci şi redată cetăţenilor.
Thomas Jefferson considera că dobânzile şi alte taxe percepute de bănci
cetăţenilor sunt o formă de corupţie, având în vedere că banii încasaţi sporesc
profiturile unor grupuri de indivizi( „cămătărie” legală).
O altă problemă este că statul ajunge să finanţeze o
parte din capitalul băncilor private, sub riscul de a pierde bani, în cazul în
care instituţia bancară ajunge falimentară. Practic, bancherii ajung să
primească bani de la guvern, pentru ca să le meargă afacerile mai bine. Astfel,
rezerva monetară a SUA ajunge să fie controlată de instituţii private, după
bunul lor plac. Pană la urmă, să ajungi să şantajezi statul pe banii săi, este
o afacere profitabilă. E de notat faptul că Federal Reserve System a apărut
abia în 1913, în urma asocierii celor doi magnaţi americani, J.P. Morgan şi
John D. Rockefeller. În ceea ce priveşte familia Morgan, dreptatea şi
onestitatea au jucat un rol nesemnificativ în practicile lor de afaceri. Se
motiva faptul că această instituţie va reuşi să combată atacurile speculative
de pe piaţa financiară. Aşa a ajuns Federal Reserve Bank să creeze perioade
alternative inflaţioniste sau deflaţioniste.
Puterea banilor a ajuns în final să instaleze în SUA, un
guvern din umbră.Chiar dacă se numeşte Rezerva Federală , instituţia financiară
este doar formal controlată de guvernul american. Chiar dacă îndeplineşte rolul
de bancă centrală,Federal Reserve este în realitate o instituţie privată
deţinută de băncile care o alcătuiesc, care la rândul lor sunt controlate de
investitori privaţi. Eventualele pierderi ale acestor bănci au ajuns să fie
acoperite de cetăţenii americani plătitori de taxe.Datoria publică a ajuns să
însemne profit pentru instituţiile bancare. Ca urmare, nu e de mirare că SUA a
ajuns o naţiune îndatorată, iar modelul de “succces” e exportat la nivel
global. Mecanismul în care datoriile sunt transformate în profituri pare
complicat pentru cetăţeanul obişnuit, dar asta era şi ideea bancherilor atunci
când l-au pus la punct. Statele au ajuns să fie datoare băncilor. Cu cât
datoria e mai mare, cu atât profitul este mai mare pentru instituţia bancară.
După cum declara Henry Ford, „dacă omul de rând ar fi înţeles cum funcţionează
în realitate sistemul bancar şi monetar, ar izbucni revoluţii în fiecare zi”.
Să faci mulţi bani e ca un ritual de incantaţie, aşa că nu oricine îl cunoaşte.
De când s-a renunţat la etalonul aur, creşterea masei
monetare, fără acoperire în bunuri şi servicii, nu a făcut altceva decât să
întreţină o criză inflaţionistă.
Bancheri, precum cei din familia Rothschild, au învăţat
rapid că pot manipula valoarea banilor prin controlul masei monetare aflate în
circulaţie.Deprinzând “magia” de a transforma datoriile în profit, aceste
familii influente şi-au construit adevărate imperii financiare. Cu banii
obţinuţi, aceştia şi-au cumpărat titluri nobiliare şi apoi au trecut la
manipularea clasei politice. Aşa cum
declara Mayer Rothschild( cel care a pus bazele imperiul financiar al
familiei):Permiteţi-mi să controlez banii
unei naţiuni şi nu-mi va păsa cine face legile. Familia Rothschild a avut 4
ramuri implicate în constituirea imperiului financiar:ramura britanică,
franceză,austriacă şi napoletană.
Mass-media, o
unealtă în mâna societăţilor secrete
Guvernarea din umbră a acestor societăţi secrete nu putea
fi însă neînsoţită şi de cotrolul exercitat asupra mass-mediei, care chiar dacă
nu operează în secret, are nişte structuri interne de cele mai multe ori
netransparente. De cele mai multe ori, atenţia publicului este canalizată către
subiecte mai puţin importante, atunci când sunt în desfăşurare nişte evenimente
de mare impact. Un exemplu ar fi atitudinea presei din perioada Administraţiei
Clinton, care s-a concentrat în a prezenta publicului scandalul sexual în care
era implicat preşedintele, şi mai puţin acţiunile în care era implicată administraţia aflată
sub influenţa Comisiei Trilaterale.
De cele mai multe ori, jurnaliştii sunt obligaţi să selecteze
ştirile care convin agenţiei de ştiri. Modul de interpretare a unui subiect
trebuie de asemenea să fie în concordanţă cu opinia patronului trustului de
presă. Membrii acestor societăţi secrete ştiu cel mai bine faptul că informaţia
înseamnă putere, iar de aceea vor să prezinte publicului (care în medie petrece
destule ore pe zi citind o publicaţie, urmărind o emisiune TV, ori ascultând o transmisie radio) doar
ceea ce le convine. Cu cât publicul e mai ignorant, cu atât este mai uşor de
manipulat. După 1990, numărul trusturilor de presă a cunoscut o creştere accelerată atât SUA,
cât şi în statele europene. Televiziunile şi publicaţiile mai mici tind să fie
absorbite de corporaţiile mass-media controlate de oameni de afaceri, membrii
ale acestor societăţi secrete. O altă problemă este legată şi de reţelele de
distribuţie la care apelează unele edituri. Cărţile pe teme controversate tind
să întâmpine probleme atunci când sunt trimise
către distribuţie.CFR şi Comisia Trilaterală nu pierd ocazia să-şi pună
în uz influenţa. Dacă publică ştirea greşită, un jurnalist îşi poate pierde
sursa de încredere, ce vine din interiorul insituţiilor guvernamentale, sau
chiar slujba. Când vine vorba de profitul obţinut pe baza ratingului, obiectivitatea mass-mediei dispare.
Războiul şi
controlul destinelor naţiunilor
Un alt interes al societăţilor secrete este să întreţină
conflicte în lume, prin împărţirea statelor pe tabere rivale. Antagonismul este
promovat de asemenea şi la nivel de comunităţii umane, între bogaţi şi săraci.
Păstrarea războiului ca formă principală de concurenţă
între state este una dintre cele mai importante priorităţi de pe agenda
societăţilor secrete, precum Comisia Trilaterală, CFR, Skull and Bones sau
Grupul Bilderberger. Această atitudine
belicoasă este subliniată cel mai bine de Raportul de la Iron Mountain elaborat în 1961, de o
serie de oficiali din Administraţia Kennedy, care nu erau de acord cu politica
preşedintelui, de încheiere a Războiului Rece.Este vorba de McGeorge Bundy
(CFR, Bilderberger, Skull and Bones),
Robert McNamara (Trilateralişti,CFR, şi Bilderberger) ,Dean Rusk (CFR şi Bilderberger).
Raportul, care trebuia să rămână secret, a ajuns să fie adus în atenţia opiniei
publice de un dezertor din cadrul grupului, cunoscut sub pseudonimul „John
Doe”. Documentul este publicat în 1967, de către Dial Press.
Conform acestui raport obţinut dintr-o scurgere de
informaţii, războiul este descris ca fiind sistemul
social de bază, în care orice alte moduri de organizare socială secundară intră
în conflict. Este sistemul care a
guvernat cele mai puternice societăţi umane, aşa cum este şi astăzi. Pentru
autorii raportului citat, războiul este atât necesar, cât şi dezirabil. El este
factorul stabilizator esenţial pentru
economiile moderne.
Raportul de la Iron Mountain declară că eliminarea
războiului implică eliminarea suveranităţii naţionale şi a noţiunilor
tradiţionale de stat-naţiune. De asemenea, războiul este considerat ca fiind
cea mai bună metodă de eliminare a claselor sociale nedorite. Este vorba de
faptul că, o clasă socială privilegiată are dreptul să dispună de toate
resursele unui teritoriu, şi să elimine toate celelalte clase sociale
considerate inferioare.
În concluzia documentului, se declară faptul că războiul trebuie
în continuare păstrat ca sistem , acest lucru fiind posibil doar prin
înfiinţarea de instituţii care să consolideze controlul social. Inamicii
potenţiali ai acestui sistem trebuie să
fie ţinuţi sub supraveghere.
Printre elementele substitutive ale funcţiei războiului
se regăseşte şi dezvoltarea unei forme de “sclavie
modernă”. Acest termen se potriveşte cu
ceea ce fac unele corporaţii, atunci când folosesc forţă de muncă din
închisori, în special pentru posturi ce nu necesită calificări speciale. De
asemenea,o altă formă de” sclavie modernă”, de această
dată consimţită, sunt angajările pe salarii foarte mici. În acest caz,angajatul
nu poate renunţa la slujbă, oricât de inatractivă ar fi, deoarece este silit
să-şi achite propriile datorii la creditori.
Un alt element substitutiv al războiului, menit să
controleze reproducerea populaţiei, este extinderea cercetărilor de ameliorare
genetică a individului(eugenie), controlul de sarcină şi avortul. Familiile
foarte bogate, precum Rockefeller, se simţeau superioare din punct de vedere
rasial şi vreau să-şi apere prin orice mijloace această superioritate, apelând
inclusiv la cercetări în domeniul geneticii, pentru a controla reproducerea
populaţiei mondiale(„igiena genetică”).
Căutarea de inamici fictivi(de genul lui Saddam Hussein, Muammar Quaddafi, Slobodan
Milosevic) este un alt element destinat întreţinerii unui război permanent.
Unul dintre aceşti inamici fictivi ai SUA, şi anume Saddam Hussein, a fost
chiar finanţat de administraţia americană pentru a cumpăra arme, în timpul conflictului
dintre Irak şi Iran. Practic, SUA a încurajat indirect Irakul, să invadeze
Kuweitul în 1990, atunci când nu a apelat la nici o acţiune de descurajare, cel
puţin diplomatică. Familia Bush, cea care a făcut afaceri de milioane de dolari
cu Saddam Hussein, nu era străină de planurile sale de anexare a Kuweitului. Nu
era prima dată, când administraţia americană a ezitat să acţioneze chiar dacă
era bine informată de planurile inamice. Războiul din Coreea a izbucnit tocmai
datorită faptului că Administraţia Truman
a refuzat să înarmeze corespunzător Coreea de Sud, chiar dacă era
informată de planurile de reunificare puse la punct de liderul nord-coreean, Kim-Il-Sung.
Doar geniul militar al generalului Mac Arthur este cel care va limita
catastrofa din peninsula Coreeană.
Să ajungi să crezi că aceste societăţi secrete au ca scop
crearea deliberată a unor războaie, e destul de greu. Războiul din Vietnam,unul
dintre cele mai mari eşecuri ale politicii externe americane, poate fi însă cel
mai relevant exemplu. Cei care au întocmit raportul de la Iron Mountain sunt în
acelaşi timp şi autorii lui. Schema implicării SUA în Vietnam se aseamănă cu o
strategie de manipulare des întâlnită: crearea unei probleme(Viet Cong
sprijinit de Vietnamul de Nord),oferirea soluţiei(creşterea continuă a
numărului de soldaţi americani pentru protejarea Vietnamului de Sud),
întocmirea unei sinteze(hegemonia SUA în Asia de Sud-Est).
Preşedintele Kennedy nu a agreat nici o propunere venită
din partea CFR( prin Robert McNamara, secretarul Apărării), care era interesată de instaurarea dominaţiei
americane în Indochina. Kennedy a refuzat chiar şi trimiterea de trupe în Laos,
pentru al sprijini pe Generalul Phoumi Nosavan, sprijinit de CIA şi de întreaga
Administraţie Eisenhower. Această distanţare a preşedintelui de practicile
precedentei administraţii, a creat o stare de tensiune în rândul diplomaţilor
care aveau legături cu diferitele organizaţii ce planificau din umbră politica
externă americană. Preşedintele Kennedy a fost implicat de asemenea şi în
disputele cu magnaţii din industria oţelului(US Steel) şi monopolul instaurat
de aceştia cu ajutorul J.P. Morgan. Mulţi erau deranjaţi de faptul că
preşedintele avea prea multe cunoştinţe de economie şi incomoda astfel corporaţiile
, în goana lor după profit. S-a încercat inclusiv reforma Rezervei Federale şi
a băncilor private care o constituie. Preşedintelui nu i s-a părut
constituţional dreptul rezervat de Federal Reserve, de a tipări bani şi de a
încasa ulterior dobânzi la împrumut statului american. Poate de aceea au apărut şi atât de multe
teorii ale conspiraţiei legate de asasinatul preşedintelui Kennedy.
Succesorul lui Kennedy, preşedintele Lyndon Johnson, a
fost în schimb mult mai receptiv la sfaturile date de Council on Foreign
Relations(CFR). La 2 decembrie 1963, la doar câteva zile după ce a fost
investit în funcţia de preşedinte, L. Johnson s-a grăbit să transmită
instrucţiuni Generalului Maxwell Taylor
(membru CFR), pentru a întări efectivele de ofiţeri ale Generalului Paul
Harkins, detaşat în Vietnamul de Sud. După incidentul din Golful Tonkin(2
august 1964), preşedintele Johnson a cerut imediat aprobarea Congresului SUA,
în vederea iniţierii unei operaţiuni militare împotriva Vietnamului de Nord.
Chiar dacă războiul din Vietnam era în plină desfăşurare(URSS ,fiind de partea
Vietnamului de Nord), asta nu a fost o piedică pentru sporirea schimburilor
comerciale dintre SUA şi URSS, încurajate în special de familia Rockefeller,cea
care a contribuit şi la înfiinţarea camerei de comerţ Ruso-Americane. La fel
s-a întâmplat şi în cel de-al doilea
Război Mondial, când Standard Oil of New
Jersey(controlată de Rockefeller)a vândut petrol prin state ţerţe(Elveţia),
Germaniei. Germania a beneficiat de
asemenea şi de tehnologia producerii carburantului sintetic, pusă la dispoziţie
de General Motors. Se ştie că fondatorul General Motors, Henry Ford, era un
mare simpatizant al lui Hitler.
Până la urmă s-a aplicat reţeta mari familii Rothschild,
prin care naţiunile trebuie încurajate să concureze militar una cu alta,şi în
acelaşi timp împrumutate cu sume mari de bani, de pe urma cărora să se obţină
profituri uriaşe pentru creditori. Instaurarea comunismului în Rusia, după
revoluţia bolşevică pusă la punct de Lenin în 1917, a făcut parte tot din
strategia acestor familii influente, care făceau parte din societăţi secrete.
Societăţile secrete cu origini din ordinul iluminaţilor
şi cel al masonilor, stau de asemenea la originea şi finanţarea celui de-al
Doilea Război Mondial. Ascensiunea lui Hitler în Germania a fost posibilă doar
cu finanţarea acestor cercuri obscure formate din familii bogate de bancheri şi
mari industriaşi. Teosofişti, tulişti şi alte cercuri oculte, înrudite cu
Masoneria, au avut o largă răspâdire în rândul conducerii naziste. Ideea
acestor organizaţii oculte era să promoveze o nouă religie,care să înlocuiască
doctrina creştină cu diferite obiceiuri
şi superstiţii din religiile orientale(misticismul egiptean,Cabala evreiască şi
talmudul, budism şi hinduism).
Council on Foreign Relations(CFR) a profitat de cel de-al
Doilea Război Mondial pentru a justifica creearea unui Guvern Mondial.
Globaliştii au încurajat, în contextul ameninţării forţelor Axei, o alianţă
nord-atlantică permanentă între SUA şi Marea Britanie.
Obiectivul final
al societăţilor secrete
Însumând toate dovezile, putem concluziona că obiectivul
general al acestor societăţi moderne este să instaureze un “Guvern
Mondial” însoţit de un control social
centralizat şi de o pierdere a suveranităţii naţionale. Acest obiectiv tinde să
devină o realitate, în mare parte datorită creşterii dominaţiei corporaţiilor
multinaţionale asupra guvernelor şi economiilor.Prin moştenire, căsătorie sau
asociere de afaceri, membrii societăţilor secrete au ajuns să controleze aceste
companii. Dacă activităţile lor erau într-adevăr onorabile, aceştia ar fi
afişat mai multă deschidere faţă de publicul larg.
Pe lângă faptul că doresc să controleze sfera publică,
aceste organizaţii de iluminaţi şi masoni, vor să creeze o cultură de masă, în
care vor să schimbe inclusiv valorile familiei. Pentru aceştia, nedeţinerea
controlului asupra vieţii private a individului este considerată o ameninţare la adresa securităţii statului.
Aceste societăţi secrete continuă să manipuleze destinele
unor întregi naţiuni prin instigarea şi finanţarea războaielor. Aceşti indivizi
se consideră deasupra moralei şi eticii omului mediu.
Este evident că obiectivul pe care îl urmăresc este mult mai
înalt, fie că e vorba de bogăţie şi
putere absolută, sau poate de o agendă ascunsă privind originea omenirii,
destinul şi spiritualitatea sa.
Bibliogafie
Jim Marrs, Rule by Secrecy:
The Hidden History that Connects the Trilateral Commission, the Freemasons
& the Great Pyramids,Ed. HarperCollins Publishers, New York,2001.
