A murit KGB-ul, trăiască FSB-ul! Reforma serviciilor
secrete ruseşti
Comitetul
Securităţii Statului(KGB) , ca instrument al terorii statului sovietic a avut
întotdeauna un statut privilegiat. Rolul său de poliţie politica ,a făcut din
KGB să acţioneze” ca un stat în stat” având în vedere influenţa sa enormă în
rândul organelor de conducere al URSS. Poziţia KGB a crescut exponenţial mai
ales în perioadele de tulburări politice la nivelul forurilor de
conducere a Moscovei.Nu este deloc întâmplător faptul că fostul director KGB ,
Yuri Andropov a ajuns să ocupe funcţia de secretar-general al PCUS.
Noul serviciu secret al Federaţiei Ruse numit FSB este un succesor credincios
al KGB având în vedere că i-a preluat personalul şi metodele de lucru.
KGB în ultimii ani
ai URSS
În anul 1988 ,
liderul sovietic Mihail Gorbaciov îl numeşte în funcţia de director KGB pe
Vladimir Kriucikov. Lipsit de viziune şi incapabil să înţeleagă adevărata stare
în care se afla Uniunea Sovietică, Kriucikov a fost aproape de a provoca un
dezastru după 3 ani de directorat în KGB. Gorbaciov a motivat numirea lui
Vladimir Kriucikov pe baza contactelor sale îndelungate cu serviciile de
informaţii străine care l-ar fi ajutat să-şi extindă orizonturile culturale.
Această motivaţie nu este una cu totul eronată având în vedere că noul
director KGB chiar a încercat să schimbe imaginea publică a instituţiei prin
dialogul cu presa şi mărturiile angajaţilor.
În ciuda încercărilor de a mări transparenţa în cadrul agenţiei ,
politica KGB-ului a rămas una ambivalentă. Pe de o parte în declaraţiile
oficiale se recunoştea nevoia de reformare a KGB , iar pe de altă parte exista
teama că toate schimbările declanşate vor avea un impact potenţial anarhic
asupra societăţii sovietice
În aceşti ultimi anii ai URSS , KGB-ul a promovat constant în campaniile
publice rolul poliţiei politice denumind-o scutul şi spada Uniunii Sovietice .
Chiar dacă loialitatea KGB-ului faţă de Partidul Comunist era accentuată
dintr-un simţ al datoriei , ea exprima totuşi o oarecare nuanţă de disconfort.
KGB –ul era nemulţumit înainte de toate de extinderea mecanismelor de
verificare a activităţii sale de către celelalte organe politice ale statului
sovietic.
Nevoia serviciilor secrete de a avea autonomie în propriile activităţi
desfăşurate era un aspect la care nu se putea renunţa atât de uşor. Asta
explică înt-o mare măsură decizia lui Kriucikov de a se implica în tentativa de
lovitura de stat din august 1991.
Tranziţia
serviciilor secrete ruseşti
Puciul din 19-21
august 1991 a fost cel care a compromis definitiv KGB-ul din rolul său de
garant al securităţii statului . Directoul KGB Kriucikov a fost direct
implicat în sprijinirea tentativei de lovitura de stat orchestrată de
grupul comuniştilor conservatori.
O parte din serviciile de informaţii sovietice a încercat să se disocieze de
acţiunile lui Kriucikov .În perioada de izolare la vila sa din Crimeea ,
Gorbaciov a fost păzit de gărzi de corp KGB loiale cărora li se opuneau trupele
de grăniceri ai KGB susţinătoare a puciului. Pe lângă Kriucikov în
grupul puciştilor cu legături în KGB mai făcea parte generalul locotenent Iuri
Plehanov, un fost comandant de gărzi în KGB. Plehanov a încercat să distrugă
moralul gărzilor fidele lui Gorbaciov prin înlăturarea din funcţie a
comandantului lor , generalul maior Vadim Medvedev. Faptul că şi
asitentul lui Gorbaciov, Valeri Boldin , a făcut parte din conspiraţie, a dus
la speculaţii referitoare la o posibilă infiltrare a sa ca informator de
către KGB.
Divizarea din interiorul KGB a fost semnalată în cotidianul Rossiiskaia
Gazeta(28 august 1991) şi de generalul maior Oleg Kalughin, cel mai
proeminent critic al KGB, care ştia de la nişte persoane apropiate
că în KGB se pregătesc arestări. Direcţia a VII a a KGB era cea care se
ocupa de instruirea unui grup de comando denumit şi Grupul Alfa. Acest grup de
luptători KGB de elită împreună cu serviciul de informaţii a ministerului de
interne (divizia Dzerjinski) şi cu militari din divizia Tamaninskaia si
Kantemirovskaia vor aduce tancurile în faţa clădirii Sovietului Suprem,
actuala Dumă de Stat.
Viitorul preşedinte al Federaţiei Ruse , Boris Elţân ,a anticipat mişcarea
puciştilor şi a organizat din timp un nucleu de rezistentă în interiorul Casei
Albe, sediul viitoarei Dume de Stat a Rusiei. Un factor al eşecului grupării
Alfa este că a pornit de la ipoteza că ordinele ei vor fi executate fără
opoziţie. Din relatările lui Mihail Golovatov ,şeful grupului Alfa ,
reiese că de fapt trupele sale au ezitat să atace clădirea tocmai datorită
faptului că erau conştienţi că vor provoca un masacru.
Imediat după această încercare de lovitură de stat, Colegiul KGB format din
ofiţeri cu o lungă experienţă în serviciu s-au disociat categoric de acţiunile
anti-constituţionale ale directorului Kriucikov . Era o încercarea de
ultim moment a KGB de a-şi mai salva din onoarea adânc afectată. Prioritatea
următoare pentru serviciile secrete sovietice era să-şi prezerve structurile.
Încercare ulterioară a lui Vadim Bakatin, ultimul director KGB de a demantela
instituţia la ordinul lui Gorbaciov se încheie cu un eşec.
Pentru a avea parte de un nou început , vechile structuri ale KGB-ului adânc
înrădăcinate în politica sovietică vor face tranziţia către FSB , noul serviciu
de informaţii al Federaţiei Ruse. Printr-o adevarată metamorfoză ,FSB ajunge să
fie un moştenitor fidel al zestrei lăsate de KGB.
Apariţia
serviciului de securitate FSB
Chiar dacă KGB a dispărut oficial ca denumire, structurile sale nu au fost
distruse o dată cu dispariţia URSS. Vechiul serviciu de spionaj a fost împărţit
în facţiuni mai mici cu aceleaşi funcţii pe care le-a îndeplinit şi
KGB-ul în trecut.Serviciul de Informaţii Externe a înglobat activităţile
Direcţiei I a KGB. Agenţia Federală de Comunicaţii şi Informaţii Guvernamentale
responsabilă de transmiterea informaţiilor secrete a preluat funcţiile
Direcţiei a VII a şi Direcţiei a XVI a.
Aproximativ 10000 de trupe de la fosta Direcţie a IX a KGB s-au integrat
în Serviciul Federal de Protecţie şi în Serviciul de securitate
prezidenţial. Grupurile sunt responsabile de paza Kremlinului şi a altor
obiective importante.
Structurile demantelate ale KGB au continuat să opună rezistenţă în acţiunile
preşedintelui Elţîn de a scăpa de elementele vechiului sistem politic. Totul
culminează cu criza constituţională din 1993 , atunci când Elţân decide să
dizolve Sovietul Suprem al Rusiei. Tentativa de lovitură de stat care viza
înlăturarea lui Elţân a fost sprijinită de noile servicii secrete
organizate din KGB.
În consecinţă , administraţia Elţân reorganizează din nou serviciile de
informaţii prin înfiinţarea Serviciului Federal de Contraspionaj(FSK)
.care şi-a dovedit eficienţa în operaţiunile sub acoperire din Primul Război
Cecen(1994-1996).
FSB (Serviciul
Federal de Securitate) este înfiinţat oficial în 1995, în urma reorganizării
FSK.În funcţiile îndeplinite de FSB intră combaterea terorismului şi a
crimei organizate precum şi contraspionajul. În timpul acestei organizări mulţi
dintre foştii agenţi FSK au fost siliţi să demisioneze, ajungând apoi să fie
proeminenţi oameni de afaceri şi politicieni. Aceşti foşti agenţi au dezvoltat
puternice reţele de influenţă care i-au ajutat să deţină controlul asupra
multor coordonate din sfera poltică, socială şi economică . Influenţa
serviciilor secrete în statul rus a rămas la fel de puternică dacă o
comparăm cu perioada KGB-ului. Ascensiunea lui Vladimir Putin la
conducerea Rusiei , este un produs al acestui control exercitat de FSB în
societatea rusă. Criza din Rusia care a succedat colapsul URSS a fost privită
de acest grup de putere ca fiind o oportunitate de a acapara puterea la
Kremlin. Pentru a-şi consolida puterea ,noii oameni de afaceri şi politicienii
ruşi cu rădăcini în KGB nu au ezitat să încheie parteneriate chiar cu grupările
de crimă organizată.
Noul FSB nu s-a ferit să se implice în asasinate politice, afaceri
dubioase şi încălcări ale drepturilor omului . Este dovada că actualul serviciu
rus de informaţii a învăţat foarte bine tehnicile KGB-ului.
Priorităţile
viitoare serviciilor secrete ruse
Priorităţile
viitoare ale FSB pe plan intern ,aşa cum au fost ele trasate de Putin în
februarie 2013 , sunt legate de combaterea activităţii organizaţiilor
non-profit văzute ca fiind nişte factori de presiune asupra politicii
ruse.
Regimul Putin
percepe aceste organizaţii ca fiind potenţiale elemente destabilizatoare pentru
societatea rusă . Această iritare a conducerii ruse vine din faptul că
organizaţiile non-profit sunt singurele care mai prezintă abuzurile pe care le
săvârşeşte Kremlinul împotriva propriilor cetăţeni. Moscova vede
activitatea acestor ONG-uri ruseşti ca pe o ingerinţă a guvernelor occidentale
, bazându-se pe faptul că sursa de finanţare a acestor organizaţii este din
străinătate. În Rusia , libertatea de expresie este un drept garantat de
constituţie , dar în practică supus cenzurii serviciilor de informaţii ruseşti.
În ceea ce priveşte contraspionajul , el va rămâne şi pe viitor o prioritate
pentru FSB. Conform raportului de pe 2012 , FSB a neutralizat activitatea unui
număr de 181 spioni străini care urmăreau sustragerea de informaţii din sfera
militară, economică şi politică. Deasemenea se urmăreşte strângerea de
informaţii legate de reţelele teroriste , în special cele ce operează în
Caucaz.
Până în 2014 , FSB intenţionează să deţină controlul absolut asupra
informaţiilor din spaţiul informatic rusesc. Nu este deloc întâmplătoare
decizia lui Putin de a acorda azil lui Eduard Snowden, acuzat de SUA că a
divulgat informaţii clasificate ale NSA(Agenţia Naţională de Securitate)
referitoare la sistemele de supraveghere în masă din SUA şi Marea
Britanie. Furnizorii de servicii internet din Rusia vor fi obligaţi să
instaleze sisteme care să înregistreze toate transferurile de date efectuate de
utilizatori. Deasemenea FSB vrea să obţină dreptul de asculta convorbiri
telefonice , fără nevoia de a obţine un mandat judecătoresc în acest sens.
Multe dintre aceste măsuri luate de FSB sunt foarte asemănătoare cu practicile
KGB din trecut. Influenţa sa în Rusia este comparabilă cu influenţa KGB-ului în
URSS. FSB
este un KGB renăscut sub un alt nume.
Bibliografie
Martin Ebon,KGB: Death and Rebirth,
Ed.Greenwood Publishing Group , Santa Barbara ,1994,pp.4-28.
http://academic.mu.edu/meissnerd/kgb.htmlhttp://www.defenceviewpoints.co.uk/articles-and-analysis/the-fsb-russias-not-so-secret-service
http://voiceofrussia.com/2013_02_14/President-Putin-outlines-Russia-s-security-priorities/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu