Apariţia grupării paramilitare albaneze UCK, a marcat trecerea de la rezistenţa paşnică a etnicilor albanezi din Kosovo la confruntări violente cu forţele de poliţie sârbe . Timp de aproape un deceniu comunitatea internaţională nu a întreprins nici o tentativă diplomatică eficientă care să ducă la încheierea unui acord pentru Kosovo. Atrocităţile comise în Kosovo de către forţele sârbe asupra civililor albanezi sunt raportate de oobservatorii OSCE , provocând consternare în întreaga lume.
Acţiunile de gestionare a crizei din Kosovo încep să fie întreprinse de către Grupul de Contact(SUA, M.Britanie, Franţa, Italia, Germania, Rusia) şi supervizat de ambasadorul american în Macedonia, Christofer Hill, care a jucat un rol însemnat în încheierea Acordurilor de la Dayton din decembrie 1995. În timpul verii lui 1998, numărul de etnici albanezi refugiaţi creşte de la 100000 la 300000, iar cei rămaşi în provincie reuşesc cu greu să reziste în faţa represiunii forţelor sârbe. La 8 iulie 1998, la întâlnirea de la Bonn, Grupul de Contact a fost de acord să recomande echipei sale de negociatori elementele dee bază pentru o rezoluţie cu referire la statutul Kosovo, dând de înţeles că susţine menţinerea status-quo-ului şi mai puţin independetă pentru Kosovo.Sub presiunea SUA , guvernul Rugova a numit o echipă de negociatori în mare majoritate formaţi din membrii LDK care au putut să pimească şi să ia în consideraţie propunerile pentru un acord care să nu aducă prejudicii poziţiei Kosovo.
Se pare că Grupul de Contact a luat în sfârşit în discuţie chestiunile care stau în centrul problemei legate de statutul Kosovo . Efortul iniţial al misiunii Hill a condus la o diplomaţie de tranziţie, ce va aborda problemele prin alte căi. După ce Grupul de Contact a prezentat părţilor diferite variante de înţelegeri , era clar că statutul Kosovo va rămâne unul incert. Serbia nu era dispusă să renunţe la statutul său dominant în Kosovo.
Ambasadorul Hill comunică OSCE, printr-o notă informativă ,precum că este necesară o perioadă de 3 ani de stabilizare şi normalizare pentru a permite restabilirea instituţiilor democratice , iar după această perioadă se pot lua în calcul şi alte aspecte. Hill a subliniat că este necesară prezenţa unor trupe de menţinere a păcii pe toată perioada de implementare a tuturor condiţiilor ,care să faciliteze restaurarea instituţiilor democratice din Kosovo.
După o perioadă de reflecţie , prima schemă completă a planului Hill a prezentat părţilor pe 1 octombrie 1998. Primul plan al lui Hill constituie o tentativă originală de echilibrare a intereselor celor două părţi în ceea ce priveşte provoncia Kosovo . Planul era concentrat pe o distribuţie pragmatică a puterilor la diferite nivele ale administraţiei Prevederile planului erau satisfăcătoare pentru Serbia deoarece nu garantau explicit suveranitatea asupra provinciei Kosovo.
