How Israel violates human rights in the occupied Palestinian territories

How Israel violates human rights  in the occupied Palestinian territories

Having roots in the Ottoman period, Israeli-Palestinian conflict continues until now to be the world's "most intractable conflict". The emergence of Israel in 1948, with the support of Hebrew lobbyists groups in the US Congress, transformed the Palestinians in a “tolerated" population. Examining the initial map Palestinian territories, we can see that over the time they began to contract as a result of military actions and systematic colonization organized by Israel. Thousands of Palestinians came to be expelled from their own territories or were forced into exile after a true policy of ethnic cleansing pursued by Israel. The terrorist attacks of Hamas or Islamic Jihad intensified Israeli military operations in the occupied Palestinian territories. Hamas is one of the main culprits of the failure of the peace process in Palestine. Hamas leaders have come to defend against attacks on Israel, using Palestinian civilians as a human shield. Much of the Arab states did not recognize the right to exist for the Israeli state and continued to promote an aggressive policy towards Israel, secretly arming the Palestinian terrorist organizations. But Israel has taken some security measures which caused outrage among human rights organizations. Israeli security wall that began to be built in since 2003 in the West Bank, Palestinians managed to turn the life Palestinians managed into a nightmare, forcing them to live just like in a true ghetto. Although Israeli and American politicians continue to promote in their speeches  the creation of an independent Palestinian state, the Israeli army is continuing to bomb Palestinian territories, destroying civilian infrastructure (power stations, water pipes, schools, hospitals and other civilian targets) and leaving thousands of casualties among Palestinian civilians.

Zionism and the beginning of Arab-Israeli conflict

Emerged in the nineteenth century among the Jewish bourgeoisie as religious and political movement, Zionism advocated the establishment of a Hebrew state in Palestine. Israeli-Palestinian conflict began in 1920, with ethnic violence within Palestine under the British administration. Israeli-Palestinian conflict began in 1920, with ethnic violence within Palestine, under the of British administration. Violence was gradually transformed into a general conflict with the Arab-Israeli war(1947-1949). Anti-Semitism in Europe hastened the emergence of an independent Jewish state in 1948.

At the core of Zionist thinking is the argument that the Palestinians have never been a people. In the novel to Theodor Herzl, Altneuland (1902), Palestinians are described as some Arabs living in miserable villages and looking like bandits. Herzl's novel will become one of the basic texts of Zionist thought. Palestinian barbarism contrasts.in the Zionist texts, the nobility of European Jews who claim the right to possess the Promised Land, having in the same time a civilizing mission.

The existence of an ancient Hebrew state on this land has no solid archaeological evidence, based largely on the claims of the Bible. Zeev Herzog, professor of archeology at Tel Aviv University, created a media storm in 1999 when he said that he found no archaeological evidence showing that Promised Land of the Bible was actually a Jewish State. A book that has created a great controversy in Israel was that of Shlomo Sand, professor of history at the University of Tel Aviv, entitled When and How Was the Jewish People invented?. In his book, Sand asserts that Jews and Christians in Palestine were converted to Islam with the Arab conquest. In this way, the author denies Israel's official history, which states that Jews of today are descendants of the Hebrew community identified in Palestine 2000 years ago. In Sand's acception, to be Jewish Is not about ethnic origins, but about religion.

International recognition in 1949,apart Arab states, of a new Hebrew state, led to the transformation of the Palestinians into" tolerated population ." Nearly 700,000 Palestinians took the way of exile or were expelled along with the proclamation of Israel.

Why the United States supports Israel in the Palestinian issue?

Internationally, the United States permanently expressed support for Israeli policies in Palestine , by giving financial and diplomatic aid to Tel Aviv government. In many occasions, the United States blocked the adoption of a UN Security Council resolution, condemning Israeli military actions in Gaza and the other occupied Palestinian territories. In many occasions, the United States blocked the adoption of a UN Security Council resolution, condemning Israeli military actions in Gaza and the other occupied Palestinian territories. Jewish Americans represent about 1.7% -2.4% of the U.S. population (5-8 million Jews). American politicians of Jewish origin exert a major influence in Congress since the late nineteenth century. Jewish lobby group has managed often to impose the vision of both US domestic and foreign policy.

Many Jews began to occupy leadership positions in the labor movements of the early twentieth century, contributing to the establishment of trade unions and were an active factor in the implementation of  left policies of the Democratic Party since 1936. New Deal policy of the 30's and civil rights movements of the middle 60s have received broad support among Jewish community in the USA.

In international politics, with the founding of Israel in 1948 and its recognition by the USA, Middle East became an area of ​​interest to American foreign policy. In the context of the US-Soviet Cold War, Israel was the main pillar of American foreign policy implementation in the region. After the collapse of the USSR, Israel has continued to be the centerpiece of American strategy in the Middle East.

Many analysts of US-Israel relationship, as Michael Barnett from George Washington University, believes that the United States support for Israel came originally  more from strategic  calculations  than other reasons. Barnett completes its assessment, saying that after the 1967 Six Day War, the American-Israeli diplomatic relationship was stormy. Taking into account that the USSR enjoyed great influence among the Arab states, Israel was the US perfect tool to restore the balance of power in the region. Hebrew state became the most important member of the anti-Soviet bloc in the region. American support for the government in Tel Aviv, was not only diplomatic but also military one. United States helped Israel to endow itself with the most important weapons, allowing him access to the most important research studies in the American defense industry. Currently, the Israeli  army is considered one of the strongest armies in the world when it comes to military technology developed.

USA were interested in maintaining regional stability in the Middle East and be able to keep under control the world price of oil. Even if the United States assumed the role of mediator in the Israeli-Palestinian conflict, promising to take into account the requirements of both sides, everything was limited to the signing of peace agreements without substance, because Israel was not forced in any way to give up Jewish colonies established in the Palestinian territories. The Oslo Accords signed between Israel and the Palestine Liberation Organization in 1993 came not to be respected. Regarding the discriminatory policy pursued by Israel in occupied Palestinian territories, American politicians have been reluctant to openly criticize Tel Aviv. So did the president Obama, who limited himself to criticize shyly the establishment of new Jewish colonies in the West Bank, where government of the Palestinian Authority. exercises de facto authority .

According to surveys, Israel also enjoys great popularity among Americans voters, who since the 80s have shown a greater sympathy for Jews than for Palestinians. This wave of sympathy from the Americans could not be ignored by American politicians. The trend was accentuated after the 2001 terrorist attacks, in which Arab terrorists were involved. Americans appreciate that between the USA and Israel are common values.

Regarding Jewish lobbyists , the most influential group in the US Congress is  Israel Public Affairs Committee (AIPAC).

Taking into account the appreciation of the renowned specialists in international relations,, John Mearsheimer şi Stephen Walt,in their book entitled The Israel Lobby and American Foreign Policy,AIPAC and its allies have come to push the United States to act even against its strategic interests when it comes to supporting Israel.

Life in "Palestinian ghetto"

Image: part of "Israeli security wall" built in the West Bank

With the proclamation of Israel, the Palestinians have come to live in areas that have been increasingly restricted over the years , due to the establishment of new Jewish colonies. Due to limited living space, Palestinian settlements gradually came to acquire the appearance of huge ghettos. On August 30, 2003, along the boundaries of the West Bank under de facto control of Palestinian Authority control ,Israel began to build a security wall in response to the wave of Palestinian terrorist attacks organized in Israel , also known by the name of" Second Intifada ".The Palestinian media named  this barrier, the "apartheid wall." The wall consists of electrical and alarm systems.

Palestinian observers report that it has restricted the freedom of movement of Palestinians, especially for those who have jobs inside Israel. Also have been reported a series of abuses committed by Israeli soldiers at checkpoints in the West Bank. Israel gives response to those who make these accusations to Israeli soldiers, saying that their behavior is constantly kept under observation and any deviation from the rules of conduct are sanctioned accordingly. The big drawback is that these observers fail to always be present at all checkpoints.

Despite the fact that the wall built in the West Bank was declared illegal by the Hague international court of justice, by decision of July 2004, Israel has refused to demolish the wall , arguing that this is a defense against marauding Palestinian gangs.

Another controversial measure taken by Israel is the cancellation of the right of residence in the occupied territories to Palestinians who hold a foreign passport. Palestinians believe that such a measure does nothing else than to isolate more the Palestinian community.

Israel is accused by the Palestinian Authority for the fact that during its military actions in Gaza Strip, Israeli army bombed the civilian infrastructure (water mains, power plants) making daily life of Palestinians a living hell. Under the pretext of mistakes committed by the Israeli army (the so-called collateral damage) came to be bombed schools and hospitals.

As a result of the construction of "the wall in the West Bank", the movement of goods and people has become a logistical nightmare with great cost of delay. Israeli security wall has 75 permanent checkpoints  and an additional 150 mobile checkpoints. In more than 400 places, the roads of the West Bank are blocked by obstacles. In such checkpoints foods degrade until they are brought to market, patients die because of delays caused by congestion at checkpoint, Palestinian children do not make it to school on time and people lose their jobs. In addition, not many Palestinians  get to enjoy crossing permits.

As stated by the World Bank, all of these restrictions on the free movement of goods and people is the leading cause of suffocation of the Palestinian economy and, consequently, low living standards.

As stated in a UN report, a quarter million Palestinians came to be isolated both from the West Bank and inside Israel in their own ghettos.

Palestinian issue from the Israeli perspective

Israeli State is not the only culprit of the current situation in Palestine. Arab aggression and manipulation of public opinion by the Palestinian Arab terrorist organizations have contributed to the widening of the Israeli-Palestinian conflict.

Israel has repeatedly stated its willingness to negotiate with Palestinian leaders to form an independent Palestinian state, but the terrorist attacks coming from the Palestinian territories have blocked any action. Relations with the surrounding Arab states continue to be frozen, for the fact that the existence of Israel is still not internationally recognized by them. Immediately after the emergence of Israel as a state, a military alliance of Arab states launched a war of annihilation against him. From Arab camp, only Egypt and Jordan have agreed to officially recognize the existence of Israel. Arab Coalition was also guilty of triggering the Six Day War (1967) and the Yom Kippur War (1972). Some Arab states, such as Iran were actively involved in financing and training terrorist movements that work in Israel (Hamas, Islamic Jihad, Hezbollah).

The political situation in the Palestinian territories was further complicated after Hamas victory in the 2006 presidential elections and Fatah (Palestinian political group organized by Yasser Arafat) has become the target of attacks by Hamas in the attempt to seize full power in Palestine. In the context of the Arab Spring, Hamas managed to conclude new agreements with Arab governments, extending its gun smuggling into Gaza Strip. Taking advantage  of the charities network they created , Hamas leaders turned public buildings Palestinian into potential targets for the Israeli army, which has engaged in military action to destroy the infrastructure used by Hamas brigades.

Another important issue in the resumption of Israeli-Palestinian peace negotiations was dismantling of Jewish settlements erected in the Palestinian territories. According to the disengagement plan signed by Israel, it was reached an agreement to demolish the Jewish colonies in Gaza, considered illegal by the international community. Still remain the Jewish colonies in the West Bank who are still expanding. Israel decided to build as of 2014, another 14,000 colonies. In the meanwhile were destroyed around 500 Palestinian homes, including the village of Khirbet Makhoul.

The formation of a coalition government between Fatah and Hamas, in order to organize new elections, had prompted Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu to state that Palestinian President Mahmoud Abbas is faced with a decisive choice: either peace with Israel or with Hamas, a terrorist organization that seeks the destruction of Israel.

Prime Minister Netanyahu decided eventually to introduce economic sanctions against the Palestinians and suspended the construction of houses for Palestinians in Area C of the West Bank.

For Israel, the signing of the Oslo (1993), was a hope for the installation of a lasting peace between Israelis and Palestinians. The fact that the Palestinian violence continued after the signing of Oslo, have been a disappointment to the Israeli diplomat who thought it made ​​many concessions to the Palestinian Authority (Israel has agreed to approve 95% of the demands expressed by Palestinian leaders ).

The Second Intifada (Palestinian uprising) was the one that ended the Israeli-Palestinian negotiations aimed at finding a peaceful solution. Since then, Israel has been forced to intervene militarily in the Palestinian territories, whenever Hamas and other terrorist organizations have launched attacks on its territory.

The contribution of Arab Terrorist Organizations in the worsening of the Palestinian conflict

Failure to implement a  long term peace plan has  determined many Palestinians to support terrorist organizations: Hamas and Islamic Jihad. These organizations have come to be labeled terrorist by Israel, USA, Canada, EU, Jordan, Egypt and Japan.

Russia, Iran and China are the main countries that did not want to classify these groups as terrorists, calling them resistance movements. The wave of suicide attacks and assassinations in Israel staged by Hamas and Islamic Jihad since the mid-90s, is the main reason why these organizations came to be called terrorist. The assassination of Israeli Prime Minister Yitzhak Rabin by a Jewish extremist and the waves of terrorist attacks of Hamas and Islamic Jihad were those that led to the failure of Israeli-Palestinian peace negotiations.

The fact that there were many casualties among Palestinian civilians is laid by Israel  to the fact that Palestinian terrorist organizations are infiltrating among Palestinian civilians.

Hamas missile attacks over Israeli territory came to be the main reason why Israel frequently launches military operations in Gaza Strip. Retaliation organized by the Israeli army, however, are completely disproportionate. When it comes to intervene against terrorist organizations, the targets can never be precisely determined . That, a Israeli missile destined initially to destroy an objective used by Hamas,can hit in the final an apartment building, leaving behind a real human drama.

Israel didn't care about the fact that his actions in the Palestinian territories leaves a serious humanitarian crisis. Such an attitude of indifference of Israel not only increase the their popularity among Palestinian of terrorist organizations ,but also makes them to be considered liberation movement by some people. The Palestinian Authority has never recognized the legitimacy of Hamas.

A perpetual ethnic conflict

Israeli-Palestinian conflict remains the world's "most intractable conflict". Has not been take into consideration whether the current land demarcation in two different states is opportune. The fact is that the existence of a single state in Palestine cannot be a viable solution. As Michael Newman stated in his work, The Case Against Israel, the first step in creating an independent Palestinian state is the withdrawal of all Jewish settlers in the occupied Palestinian territories. To achieve this it is first necessary for Israel to withdraw to the borders existing before the outbreak of the Six Day War of 1967.

A dilemma is what kind of sovereignty will have an eventual Palestinian state on its territory, because USA and Israel certainly are not willing to accept the existence of a Palestinian army to defend the borders of the Gaza Strip and the West Bank. Iran, through its influence  on Hamas, can instigate according to American and Jewish strategists, an Israeli-Palestinian border conflict.

Israel says it is willing to accept the existence of an independent Palestinian state, but instead continue to maintain the occupation of entire teritory of historic Palestine. The international community does nothing but to accept this fact.

The reason why Israel is trying to prevent the existence of an independent state in the West Bank is linked to the water supply. By giving up the West Bank, Israel will lose control of the mountain springs located here, which now provides much of the water requirement of Israeli population. In this scenario, Israel will be forced to buy water from the Palestinians, a situation not at all happy. An impoverished Palestinian state who lacks legitimacy in the eyes of the citizens, it is unlikely to provide an adequate water supply for Israel. n fact, Israel, as reported by the World Health Organization, currently do not provide not even the minimum water requirement for the Palestinian population, preferring to make supplies for their own population.

For Israel, the Palestinian territories continue to be the test site for the new israeli military technologies. As long as Israel is an ethnic state, the military occupation of the Palestinian territories will strengthen and ethnic cleansing policies will increase to prevent the emergence of a strong Palestinian political influence.

Bibliography

Jonathan Cook, Disappearing Palestine: Israel's experiments in human despair, Zed Books,London,2008.

James L. Gelvin, The Israel-Palestine Conflict: One Hundred Years of War, Cambridge University Press,Cambridge,2014.

Cum încalcă Israelul drepturile omului, în cazul comunităţii palestiniene

 Cum încalcă Israelul drepturile omului, în cazul comunităţii palestiniene

Având rădăcini încă din perioada otomană, conflictul israelo-palestinian continuă şi până acum să fie unul dintre cele mai greu de soluţionat din lume. Apariţia Israelului în 1948, cu ajutorul grupurilor de lobby evreieşti din Congresul SUA, i-a transformat pe palestinieni într-o populaţie „tolerată”. Israelul, având la bază ideologia sionistă, a întreprins acţiuni politice şi militare menite să elimine orice influenţă palestiniană. Examinând harta iniţială a teritoriilor palestiniene, putem observa că de-a lungul timpului acestea au început să se restrângă ca rezultat al acţiunilor militare şi  a colonizărilor organizate de statul israelian. Mii de palestinieni au ajuns să fie expulzaţi din propriile lor teritorii sau au fost siliţi  să  ia calea exilului, în urma unei adevărate politici de epurare etnică promovată de Israel. Atacurile teroriste ale Hamasului sau ale Jihadului Islamic au constituit un motiv pentru intensificarea operaţiunilor militare israeliene în  teritoriile ocupate palestiniene. Zidul israelian de securitate care a început să fie construit în Cisiordania, începând cu 2003, a reuşit să transforme viaţa palestinienilor într-un calvar, silindu-i să trăiască  ca într-un adevărat ghetou. Cu toate că politicienii israelieni şi americani continuă să  promoveze prin discursuri crearea unui stat palestinian independent, armata israeliană continuă să bombardeze teritoriile palestiniene , distrugând infrastructura civilă(centrale electrice, conducte de apă, şcoli, spitale şi alte obiective civile) şi lăsând în urmă miii de victime în rândul civililor palestinieni.

Sionismul şi începuturile conflictului arabo-israelian

Conturat încă din secolul al XIX-lea în rândul burgheziei evreieşti, ca mişcare politică şi religioasă, sionismul a militat pentru întemeierea unui stat evreu pe teritoriul Palestinei. Conflictul israelo-palestinian a debutat, în 1920, o dată cu violenţele interetnice din interiorul Palestinei aflate sub administraţia britanică. Violenţele s-au transformat  treptat într-un conflict general, o dată cu războiul arabo-israelian din perioada 1947-1949. Antisemitismul din Europa a  grăbit apariţia unui stat evreu independent în 1948.

La baza gândirii sioniste stă argumentul precum că palestinienii nu au constituit niciodată un popor. În nuvela lui Theodor Herzl, Altneuland(1902), palestinienii sunt descrişi ca  fiind nişte arabi mizerabili care trăiesc în sate cernite şi arată ca nişte bandiţi. Nuvela lui Herzl va deveni unul din textele de bază ale gândirii sioniste. Barbarismul palestinienilor contrasteză, în textele sioniste, cu nobleţea evreilor europeni care îşi revendică dreptul de a stăpâni Tărâmul Făgăduinţei, având  în acelaşi timp şi o misiune civilizatoare.

Existenţa unui stat evreu străvechi pe aceste pământuri nu are totuşi o atestare solidă arheologică , bazându-se în mare parte pe menţiunile din Biblie. Ze’ev Herzog, profesor de arheologie la Universitatea din Tel Aviv, a creat o adevărată furtună mediatică în 1999, atunci când a afirmat că nu a găsit dovezi arheologice care să ateste că Tărâmul Făgăduinţei din Biblie a fost de fapt teritoriul unui stat evreu. O carte care a creat o mare controversă în Israel a fost cea al lui Shlomo Sand, profesor de istorie la Universitatea din Tel Aviv, intitulată When and How Was the Jewish People Invented?. În lucrarea sa, Sand afirmă faptul că evrei şi creştini din Palestina au fost convertiţi la Islam odată cu cucerirea arabă. Astfel, autorul neagă istoria oficială a Israelului, care afirmă că evreii de astăzi sunt urmaşii comunităţii evreieşti din Palestina, de acum  2000 de ani. Faptul că evreii sunt răspândiţi în foarte multe colţuri ale globului, este pus de către Shlomo Sand pe seama convertirii unor populaţii de origine non-evreiască la iudaism. În accepţiunea lui Sand, a fi evreu nu ţine de o apartenenţă etnică ci de una religioasă.

Recunoaşterea pe plan internaţional cu excepţia statelor arabe, în 1949, a unui nou stat evreu, a dus la transformarea palestinienilor în „populaţie tolerată”. Aproape 700000 de palestinieni au luat calea exilului s-au au fost expulzaţi o dată cu proclamarea Israelului. Israelul nu a respectat nici repartiţia teritoriului între etnicii evrei şi palestinieni, recomandată  în Rezoluţia Adunării Generale ONU nr.181, ocupând 60% din teritoriul repartizat populaţiei palestiniene.

De ce SUA sprijină Israelul în chestiunea palestiniană?

Pe plan internaţional, SUA şi-a manifestat în permanenţă sprijinul faţă de politica israeliană din Palestina, acordând ajutor financiar şi diplomatic guvernului de la Tel Aviv.În nenumărate ocazii, SUA au blocat adoptarea unei Rezoluţii a Consiliului de Securitate ONU, care să condamne acţiunile militare israeliene din Fâşia Gaza şi celelalte teritorii locuite de palestinieni. Cetăţenii americani de origine evreiască reprezintă aproximativ 1,7%-2,4% din populaţia SUA(între 5-8 milioane de evrei) Politicienii americani de origine evreiască au exercitat o influenţă importantă în Congresul SUA încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Grupul de lobby evreiesc a reuşit de cele mai multe ori să-şi impună viziunea atât în politica internă cât şi cea externă.

Mulţi evrei au început să ocupe poziţii de conducere în mişcările muncitoreşti de la începutul secolului XX, contribuind la înfiinţarea sindicatelor şi fiind un factor activ în implementarea politicilor de stânga ale Partidului Democrat, începând cu 1936. Politica New Deal din anii ’30 şi mişcările pentru drepturi civile de la mijllocul anilor ’60, au  beneficiat de o largă susţinere în rândul comunităţii evreieşti din SUA.

În politica internaţională, o dată cu fondarea Israelului în 1948 şi recunoaşterea sa de către SUA, Orientul Mijlociu a devenit o zona de interes pentru politica externă americană. În contextul Războiului Rece dintre SUA şi URSS, Israelul a fost pilonul principal al implementării politici externe americane în regiune. După prăbuşirea URSS, Israelul a continuat să fie piesa centrală a strategiei americane din Orientul Mijlociu.

Mai mulţi analişti a relaţiei SUA-Israel, aşa cum este Michael Barnett de la Universitate George Washington, consideră că sprijinul iniţial al SUA pentru Israel a venit mai mult din calcule strategice decât din alte raţiuni. Barnett îşi completează aprecierea, afirmând că după Războiul de Şase Zile din 1967, relaţia diplomatica americano-israeliană a fost una furtunoasă. Ţinând cont că URSS beneficia de o mare influenţă în rândul statelor arabe, Israelul a fost pentru SUA, unealta perfectă pentru a restabili echilibrul de putere în regiune. Statul evreu a devenit cel mai important membru al blocului anti-sovietic din regiune. Sprijinul american pentru guvernul de la Tel Aviv, nu a fost doar diplomatic, ci de asemenea şi unul militar. SUA a ajutat Israelul să se înzestreze cu cele mai importante arme, permiţându-i accesul la cele mai importante cercetări din industria de apărare americană. Actualmente, armata Israelului  este considerată a fi una dintre cele mai puternice armate din lume din puct de vedere al  tehnologiilor militare dezvoltate.

SUA au  fost interesate de menţinerea unei stabilităţi regionale în Orientul Mijlociu şi pentru a putea ţine sub control preţul mondial al petrolului. Chiar dacă SUA şi-au asumat şi rolul de mediator în  conflictul israelo-palestinian, promiţând să ia în considerare cerinţele ambelor tabere, totul s-a rezumat la semnarea unor acorduri de pace fără substanţă, deoarece Israelul nu a fost silit în nici un fel să renunţe în a mai înfiinţa colonii evreieşti în teritoriile palestiniene. Acordurile de la Oslo semnate între Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei în anul 1993 au ajuns să nu mai fie respectate. În ceea ce priveşte politica discriminatorie dusă de Israel în teritoriile locuite de palestinieni, politicienii americani  s-au ferit să critice deschis Tel Avivul. Aşa a procedat şi preşedintele Obama, care s-a rezumat în a critica timid înfiinţarea de noi colonii evreieşti în Cisiordania, locul unde îşi exercită autoritatea de facto guvernul laic al Autorităţii Naţionale Palestiniene.

Conform sondajelor de opinie, Israelul beneficiază de asemenea de o mare popularitate şi în rândul votanţilor americani, care încă din anii’80 au manifestat o simpatie mult mai mare pentru evrei dacât pentru palestinieni. Acest val de simpatie din partea americanilor nu a putut fi ignorat de politicienii americani. Tendinţa s-a accentuat după atentatele teroriste din 2001, în care au fost implicaţi terorişti arabi. Americanii apreciază faptul că între SUA şi Israel există valori comune.

În ceea ce priveşte grupurile de lobby evreieşti, cel mai influent din Congres este American Israel Public Affairs Committee(AIPAC).

Aşa cum apreciază cunoscuţii specialiştii în relaţii internaţionale, John Mearsheimer şi Stephen Walt, în lucrarea The Israel Lobby and American Foreign Policy, AIPAC şi aliaţii săi au ajuns să împingă SUA să acţioneze chiar contrar intereselor sale strategice, atunci când vine vorba de susţinerea Israelului .

Viaţa din “ghetoul  palestinian”

Imagine:porţiune din „zidul de securitate israelian”, construit în Cisiordania

O dată cu proclamarea statului evreu, palestinienii au ajuns să trăiască pe teritorii care dealungul anilor s-au restrâns din ce în ce mai mult, datorită  înfiinţării de noi colonii evreieşti. Datorită  spaţiului de locuit retrâns, asezările palestiniene au ajuns să capete treptat aspectul unor imense ghetouri. Pe 30 august 2003, de-a lungul limitelor Cisiordaniei aflate sub controlul de facto al Autorităţii Palestiene, a început să fie construit un zid de securitate israelian ca răspuns la valul de atentate teroriste palestiniene organizate  pe teritoriul Israelului, cunoscute şi sub numele de „Intifada a II-a”. În mediile palestiniene acest zid de izolare este numit „zidul apartheidului”. Zidul are în componenţă şi sisteme de alarmă electrice.

Observatorii palestinieni raportează faptul că acesta a îngrădit libertatea de mişcare a palestinienilor, mai ales pentru cei care au locuri de muncă în teritoriul israelian.Au fost semnalate de asemenea şi o serie de abuzuri săvârşite de soldaţii evrei la punctele de control din Cisiordania. Israelul dă replica celor care aduc aceste acuzaţii soldaţilor evrei, afirmând faptul că modul lor de comportare este permanent ţinut sub supraveghere de observatori, iar orice abateri de la regulile de conduită sunt sancţionate corespunzător. Marele neajuns este că aceşti observatori nu reuşesc să fie tot timpul prezenţi la toate punctele de control.

În ciuda faptului că zidul construit în Cisiordania a fost declarat ilegal de către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, prin decizia din iulie 2004, Israelul  a refuzat să se conformeze deciziei, motivând că astfel se apără împotriva bandelor de jefuitori palestinieni.

O altă măsură controversată luată de Israel este şi anularea dreptului de şedere în teritoriile ocupate pentru palestinienii care deţin un paşaport străin. Palestinienii consideră că o astfel de măsură nu face altceva dacât să izoleze comunitatea palestiniană.

Israelul este acuzat de către Autoritatea Palestiniană şi pentru faptul că bombardează, în timpul acţunilor sale militare în Fâşia Gaza, infrastructura civilă(reţeaua de apă, centralele electrice) transformând viaţa cotidiană a palestinienilor într-un calvar . Sub pretextul unor greşeli săvârşite de armata israeliană(aşa-numitele pagube colaterale)au ajuns să fie bombardate şcoli şi spitale.

Ca rezultat al construirii „zidului din Cisiordania”. circulaţia mărfurilor şi a persoanelor a devenit un coşmar logistic cu mari costuri de întârziere. Zidul de securitate israelian are 75 de puncte de  control permanente la care se adaugă încă 150 de puncte de control mobile. În mai mult de 400 de locuri, drumurille din Cisiordania sunt blocate de obstacole. La astfel de puncte de control, alimentele se degradează până ce sunt aduse în pieţe, bolnavii mor datorită întârzierilor cauzate de aglomeraţia de la punctul de trecere, copii palestinieni nu mai reuşesc să ajungă în timp la şcoală, iar palestinienii ajung să-şi piardă locurile de muncă. În plus, foarte mulţi palestinieni nici nu ajung să beneficieze de permise de trecere.

După cum afirmă Banca Mondială, toate acete restricţii la libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor este principala cauză a sufocării economiei palestiniene şi ,în consecinţă, a nivelului de trai scăzut.

Aşa cum se declara într-un raport ONU, un sfert de milion de palestinieni au ajuns să fie izolaţi atât faţă de Israel cât şi în interiorul Cisiordaniei, în propriile lor ghetouri.

Contribuţia Hamasului şi al Jihadului Islamic în  agravarea conflictului din Palestina

Eşecul de a pune în aplicare un plan de pace pe termen lung  i-a determinat pe mulţi palestinieni să sprijine organizaţiile cu caracter terorist: Hamas şi Jihadul Islamic. Aceste organizaţii au ajuns să fie catalogate teroriste de către Israel, SUA, Canada, UE, Iordan, Egipt şi Japonia.

Rusia, Iranul şi China sunt principalele state care nu au dorit să clasifice aceste grupări drept teroriste, numidu-le mişcări de rezistenţă. Valul de atacuri sinucigaşe şi de asasinate din Israel puse la cale de Hamas şi Jihadul Islamic, începând cu mijlocul anilor ’90, este motivul principal pentru care aceste organizaţii au  ajuns să fie numite teroriste. Asasinarea premierului israelian,Ițhak Rabin, de către un extremist evreu şi valurile de atentate ale Hamasului şi Jihadului Islamic au fost cele care au dus la compromiterea  negocierilor de pace israelo-palestiniene.

Faptul că au fost înregistrate numeroase victime în rândul populaţiei civile palestiniene este pus de israelieni pe seama faptului că organizaţiile teroriste palestiniene se infiltrează în rândul civililor palestinieni.  

Tirurile de rachete ale Hamasului asupra teritoriului israelian  au ajuns să fie principalul motiv pentru care Israelul lansează frecvent operaţiuni militare în Fâşia Gaza. Represaliile organizate de armata israeliană sunt însă complet disproporţionate. Atunci când se intervine împotriva unor organizaţii teroriste, ţintele nu pot fi niciodată determinate cu precizie.  Astfel, o rachetă israeliană care vizează un obiectiv folosit de Hamas, loveşte în cele din urmă un bloc de locuinţe, lăsând în urmă o adevărată dramă umană

Israelul nu a ţinut niciodată cont de faptul că acţiunile sale în teritoriile palestiniene lasă în urmă o gravă criză umanitară. O astfel de atitudine de indiferenţă a Israelul nu face altceva decât să sporească popularitatea acestor organizaţii în  rândul  palestinienilor, care ajung să le considere mişcări de eliberare. Autoritatea Palestiniană nu a recunoscut niciodată legitimitatea Hamasului.

 Un conflict interetnic perpetuu

Conflictul israelo-palestinian rămâne unul dintre cele mai dificile conflicte de pe glob. Nu s-a determinat dacă este oportună  delimitarea actualului teritoriu în două state diferite. Cert este faptul că existenţa unui singur stat în Palestina nu poate fi o soluţie viabilă.

După cum declara Michael Newmann în lucrarea sa, The Case against Israel, primul pas în crearea  unui stat palestinian independent este retragerea tuturor coloniştilor evrei din teritoriile palestiniene ocupate. Pentru a atinge acest deziderat este în primul rând necesar ca Israelul să se retragă pe graniţele existente dinaintea declanşării Războiului de Şase Zile din 1967.O dilemă este şi ce fel de suveranitate va avea un eventual stat palestinian asupra teritoriul său, deoarece în mod cert SUA şi Israelul nu sunt dispuse să accepte existenţa unei armate palestiniene care să apere graniţele din Fâşia Gaza şi Cisiordania. Iranul, prin influenţa pe care o are asupra Hamasului, poate instiga, după aprecierile strategilor americani şi evrei, un conflict de graniţă israelo-palestinian.

Israelul declară că este dispus să accepte existenţa unui stat palestinian independent, dar în schimb, continuă să menţină sub ocupaţie întreaga Palestină istorică.Comunitatea internaţională nu face altceva decât să accepte această stare de fapt.

Motivul pentru care Israelul încearcă să împiedice existenţa unui stat independent în Cisiordania este legat şi de aprovizionarea cu apă. Dacă renunţă la Cisiordania, Israelul va pierde controlul izvoarelor montane de aici, care în prezent asigură o mare parte a necesarului de apă a statului evreu. În acest scenariu, Israelul va fi nevoit să cumpere apa de la palestinieni, o situaţie deloc fericită. Un stat palestinian sărăcit şi lipsit de legitimitate în faţa propriilor cetăţeni, e puţin probabil să asigure o aprovizionare cu apă corespunzătoare pentru Israel. De fapt şi Israelul, după cum raportează Organizaţia Mondială a Sănătăţii,  nu asigură la ora actuală nici măcar necesarul minim de apă pentru populaţia palestiniană, preferând să facă rezerve pentru propria populaţie.

Pentru Israel , teritoriile palestiniene continuă să fie poligonul de încercare pentru noile tehnologii militare israeliene. Atâta timp cât Israelul va fi un stat etnic, ocupaţia militară din teritoriile palestiniene se va consolida, iar politicile de epurare etnică se vor intensifica pentru a preveni apariţia unei puternice influenţe politice palestiniene.

 Bibliografie

Jonathan Cook, Disappearing Palestine: Israel's experiments in human despair,Ed. Zed Books,Londra,2008.

James L. Gelvin, The Israel-Palestine Conflict: One Hundred Years of War, Ed.Cambridge University Press,Cambridge,2014.