Cele mai dificele drumuri din Siberia

Cele mai dificele drumuri din Siberia

 Un documentarea despre supravietuirea in Siberia

Implicaţiile strategice ale deciziei de invadare a Irakului

Implicaţiile strategice ale deciziei de invadare a Irakului(2003)

      

         În planificarea deciziei de invadare a Irakului , Administraţia G.W. Bush a eşuat în a estima implicaţiile strategice pe care le va avea o astfel de decizie în regiunea Orientului Mijlociu, dar şi  pe plan global  în  războiul împotriva terorismului .

         Decizia iniţială SUA de a minimaliza contribuţia americană la efortul de reconstrucţe a Irakului post-conflict pe motivul de  a nu lăsa impresia că ocupă state arabe , a  ajuns să fie interpretată deasemenea şi ca o lipsă de interes din partea Administraţie Bush pentru procesul de stabilizare a Irakului. Se credea că după o scurtă perioadă de ocupaţie de câteva luni va putea fi asigurată o tranziţie rapidă către o administraţie irakiană interimară care va supraveghea alegerea unui guvern reprezentativ pentru Irak[1]. Grupul irakienilor din exil condus de Ahmed Chalabi şi susţinut de Pentagon era privit cu deosebită încredere cu toate că nu era conectat la realităţile Irakului şi nu avea sprijin în rândul cetăţenilor irakieni.

         Optimismul Administraţiei Bush pentru o tranziţie rapidă era bazat pe 3 presupuneri false[2]. Prima era presupunerea că invazia din 2003 se va asemăna cu Războiul din Golf (1991) în care va fi necesară asistenţa umanitară, sprijin pentru grupuri mari de refugiaţi şi combaterea eventualelor distrugeri la adresa mediului înconjurător. Datorită încheierii rapide a operaţiunilor militare ,nici una dintre aceste probleme nu a apărut. Fiind un război care avea ca obiectiv schimbarea de regim politic , invazia din Irak(2003) era un război total diferit de precedentele războaie .Într-o  altă presupunere se considera că infrastructura Irakului va rămâne intactă în mare parte datorită loviturilor aeriene precise. George W.Bush proclama o nouă eră războiului, în care era se putea  lovi regimul politic şi nu naţiunea[3] .

         Ultima  presupunere mergea pe ideia că soldaţii americani vor fi priviţi ca nişte eliberatori.Opinia  a fost împărtăşită de Cheney în emisiunea NBC’s  Meet the Press de pe NBC cu 3 zile înainte de începerea războiului[4].Chiar dacă irakienii se simţeau eliberaţi ,acestora le lipseau condiţiile pentru a duce un trai decent. Lipsa energiei electrice, criza de carburanţi , insecuritatea de pe  străzi şi o mare parte din populaţie dependentă de serviciile şi asistenţa socială oferite de stat a dus la dezvoltarea unui sentiment antiamerican ce a provocat apariţia insurgenţei din Irak.

         Arhitecţii războiului din Irak au preconizat la nivel strategic  că înlăturarea lui Saddam va fi cheia stabilităţii pentru regiunea Orientului Mijlociu atât din punct de vedere militar prin fapul că se elimina o ameninţare, dar şi din unghi politic prin extinderea  regimurilor democratice în regiune.Eliminarea ameninţării  dictaturii din Irak  permitea reintegrarea statului irakian în ordinea internaţională ca o putere semnificativă din punct vedere economic şi politic[5].În viziunea Administraţiei Bush ,Irakul democtratizat trebuia să constituie un model pntru toate statele din regiune . Se avansa astfel teza pacifismului democratic pentru Orientul Mijlociu, în care statele arabe cu regimuri democratice ar fi manifestat o mai mare efort pentru menţinerea păcii ,cooperarea internaţională şi pentru creşterea prosperităţii propriilor populaţii la un nivel care să reducă riscul apariţiei terorismului. Un Irak stabil ar fi putut constitui epicentrul unei noi strategii de securitate regională a SUA. Această reconfigurare a strategiei de securitate regională , ar fi permis SUA să-şi redistibuie efectele de forţe din Arabia Saudită, vechiul aliat al SUA, către alte regiuni din Orientul Mijlociu . Astfel prezenţa militară americană în regiune ar fi fost extinsă ,dar în acelaşi timp s-ar fi redus şi numărul de efective militare  necesare menţinerii securităţii regionale[6]. Forţa militară americană trebuia utilizată într-un mod decisiv împotriva inamicilor imediaţi pentru a descuraja potenţialii inamici.

         Acţiunea militară împotriva Irakului şi ocupaţia cea urmat a demonstrat vulnerabilitatea armatei americane la atacurile neconvenţionale venite din partea unor grupuri ostile care nu respectă  regulile clasice ale războiului. Cu toate acestea Administraţia Bush dominată de neoconservatori rămânea cantonată pe noţiunea de război convenţional .Folosirea forţei militare covârşitoare împotriva teroriştilor şi susţinătorilor săi era în continuare identificată ca fiind cea mai  corectă abordare a războiului antiterorist de după 11 septembrie[7].Grupările teroriste nu pot fi izolate şi atacate  într-o deplină  siguranţă în interiorul  statelor care le oferă adăpost.

         Invazia Irakului din 2003 a determinat o creştere a riscului terorist în toată regiunea Orientului Mijlociu. Strategii neoconservatori de la Washington responsabili de punerea la punct a planului de atacare  a Irakului au neglijat faptul că influenţa Al-Qaeda era direct proporţională  cu gradul în care tinerii musulmani resimt ameninţarea Occidentului asupra religiei lor .Supremaţia tehnologiei militare occidentale a alimentat un sentiment antiamerican ce a determinat dezvoltarea fundamentalismului islamic ce este pe cale de a destabiliza atât state din regiunea Orientului Mijlociu, cât şi din Africa de Nord[8].

         Războiul împotriva terorii proclamat de G. W. Bush pe o perioadă nedeterminată , a ajuns să constitue în final un avantaj strategic pentru regimul teocratic din Iran. Regimul lui Saddam Hussein , un vechi adversar al Iranului, a sfârşit prin a fi înlăturat de SUA . Iranul a ajuns în acest fel să-şi consolideze influenţa din lumea islamică[9].

         Hotărârea de Administraţiei Bush de a se întrebuinţa în acţiuni unilaterale  de extraordinara forţă militară SUA  poate genera oricând nelinişti chiar şi în rândul arabilor care au viziuni politice moderate. Afectarea relaţiilor cu state arabe aliate , aşa cum este Arabia Saudită , poate pune în pericol interesele strategice ale SUA în regiune. Schimbarea de regim prin intervenţie externă poate provoca îngrijorare , mai ales în regiunile imediat apropiate ,cum ar fi Asia Centrală.

        Neglijarea implicaţiilor strategice apărute în urma  deciziei de invadare a Irakului poate duce la efecte neprevăzute asupra politicii de securitate a SUA din viitor.      

---

[1] Jonathan Weisman ;Mike Allen , articolul ”Officials Argue for Fast U.S. Exit from Iraq” , în Washington Post ,21 aprilie 2003 , p.A1.

[2] Ivo H. Daalder; James M. Lindsay, America Unbound:The Bush Revolution in Foreign Policy ,Ed.Brooking Institution Press ,Washington D.C.,2003,p.151.

[3] Discursul preşedintelui Bush pe tema progresului în Operaţiunea Iraqi Freedom, St. Louis , 16 aprilie 2003, American Presidency Project , www.presidency.ucsb.edu/ws/index.php?pid=19&

[4] Dick Cheney,declaraţie în emisiunea NBC’s Meet the Press, postul de televiziune NBC ,Washington,D.C., March 16, 2003

(www.mtholyoke.edu/acad/intrel/bush/cheneymeetthepress.htm

[5] James A.Russell, studiul ” Strategic Implications of  The Iraq Insurgency” în Revista Middle East Review of International Affairs , Vol.8, Nr.2 , iunie 2004,p.49

[6] Ibidem ,p.50.

[7] Stephen E. Flynn, articolul ”America the Vulnerable” în revista Foreign Affairs ,ianuarie-februarie 2002.

[8] Tom Porteus , articolul ”The Caliphate Myth” , 13 februarie 2006, Institute for America’s  Future, www.tompaine.com/articles/2006/02/13/the_caliphate_myth.php

[9] Kenneth J. Hagan; Ian J. Bickerton ,Unintended Consequences: The United States at War ,Ed. Reaktion Books , Londra, 2007.

Curiozitati- Mintea umana la 50-60 de ani...si +

Mintea umana la 50-60 de ani...si +   Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile. Chiar este creierul condamnat la degradare?, se întreabă Barbara Strauch, jurnalist la "The New York Times" şi autoare a cărţii "Viaţa secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare ale minţii de la vârsta mijlocie". A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de "The Daily Mail". Cercetătorii - sociologi, psihologi şi neurologi - au descoperit însă că, în cazul unei persoane ajunsă la vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului. Este adevărat că memoria este afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur. Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan. De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani. Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani. Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta. Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone. Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare. Nu în ultimul rând, studiile contrazic şi teoria conform căreia îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii. Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative. Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ? Exista o metoda de a va mentine creierul tanar. Nu va opriti niciodata din invatat! Studiaţi organizat (ca la scoala) Stati in preajma oamenilor pozitivi si motivati. Suplimentar: Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sanatatii. Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va mentine mintea alerta. Beţi ceai verde Beti cafea, moderat dar beti!(evitati Ness) Beti vin dar nu mai mult de un pahar pe zi Toate va ajuta sa veti castigati cu 20% mai multa sanatate mentala, Hidrataţi-vă mintea. Oamenii care beau zilnic  suc proaspat pe saptamana au cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boala Mâncaţi,  multe fructe şi legume  (evitaţi mâncărurile grase), care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele. Nu evitati oul. Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sa arda glucoza, cea mai importanta sursa de energie a creierului. Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile nervoase la ritmuri optime. Râdeţi. Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si radeti. Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea rasului scade stresul cu 39% pana la 70%! Rasul este extrem de bun si pentru inima. Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentala buna. Memoria se organizeaza in creier, in timpul somnului. Un  7 ore sunt obligatorii Nu vă mai uitaţi la TV in exces (2 ore pe zi sunt indeajuns) Nu cititi ziare in exces. In schimb cititi cat mai multe carti. Spalaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamata, sangeranda, poate sugera o problema a sanatatii. In plus, toate bacteriile care se strang in gura ajung in sange si apoi la organele vitale, inclusiv la creier. De aici, si o stare mentala extrem de proasta.