Soarta României şi a restului Europei de sud-est, scrisă pe un şerveţel Cum au hotărât Churchill şi Stalin ,destinul a milioane de oameni

Soarta României şi a restului  Europei de sud-est, scrisă  pe un şerveţel

Cum au hotărât Churchill şi Stalin ,destinul a milioane de oameni

Articolul meu este deasemenea publicat si pe http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/soarta-romaniei-restului-europei-sud-est-scrisa-un-servetel-cum-au-hota

În imagine: Acordul de procentaj dintre Churchill şi Stalin(9 octombrie 1944)

Acordul de procentaj încheiat de Churchill şi Stalin a demonstrat încă o dată că puterile occidentale erau mai mult interesate de apărarea propriilor interese decât de soarta a milioane de oameni  supuşi dictaturii staliniste. Perfidul Albion a ajuns să scoată la negoţ statele Europei de sud-est pentru a nu fi exclus din jocul de putere în care participau SUA şi URSS.

Contextul împărţirii Europei în sfere de influenţă

Încheierea Celui de Al Doilea Război Mondial în Europa în mai 1945, în loc să aducă o pacificare prin garantarea independenţei politice a fiecărui stat, a adus în schimb ocupaţie prin aşa-numite armate de eliberare. Conform viziunii staliniste, cine impunea ocupaţia militară ,acela venea şi cu propriul model politic . SUA şi URSS, aliate în Al Doilea Război Mondial, au ajuns să se lupte pentru a deţine supremaţia globală în noul mediu internaţional .

Europa a ajuns în această luptă de putere a celor două superputeri să fie principalul teatru de confruntare între modele şi regimuri politico-economice. Europa Răsăriteană a ajuns să constituie blocul comunist  al URSS, iar Europa Occidentală  sprijinită de SUA a alcătuit blocul capitalist. Regimurilor totalitare instalate de URSS li se opuneau regimurile democratice din Europa Occidentală.  SUA ,prin doctrina Truman , s-a bazat pe strategia de îngrădire a influenţei sovietice din Europa şi din alte părţi. Prin această tactică, s-a ajuns ca SUA să recunoască în final sfera de influenţa sovietică. Posibilitatea SUA de a combate activ politica sovietică , prin avantajul strategic de a fi unică putere nucleară , s-a risipit o dată cu detonarea primei bombe atomice sovietice în 1949. Aşa va începe lungă perioadă a Războiului Rece cu a sa cursă a înarmărilor

Înţelegerea secretă dintre Churchill şi Stalin

În contextul în care în sistemul internaţional se diferenţiau două superputeri, premierul britanic W. Churchill s-a temut că Marea Britanie va rămâne izolată politic în cazul în care SUA şi URSS  îşi vor delimita singure sferele de dominaţie în Europa. Ca să câştige bunăvoinţa sovietică, Churchill a hotărât să recurgă şi la soluţii imorale  pentru a consolida prezenţa politică a Marii Britanii în Europa şi în acelaşi timp pentru a proteja rutele  comerciale  către coloniile britanice. Ideea de a împărţi Europa în sfere de influenţă nu era agreată iniţial de Washington,datorită presupunerii că sferele de influenţă sunt acelaşi lucru cu blocurile politice ostile.  

Churchill şi Stalin nu erau de aceiaşi părere cu preşedintele F.D. Roosvelt când vine vorba de împărţirea Europei în zone de influenţă. Până la urma partea americană  a ajuns să accepte planul de împărţi a Europei în două blocuri politice antagonice.

La nivel de declaraţii publice, nici Marea Britanie şi nici URSS nu recunoşteau că sunt interesate  de un plan de împărţire a Europei în zone de influenţă. La Conferinţa Miniştrilor de Externe din octombrie 1943, atât Comisarul poporului pentru Afaceri Externe, Viaceslav Molotov, cât şi Ministrul de Externe, Antony Eden , nu recunoşteau că ar avea vreo intenţie de fixare a zonelor de dominaţie din Europa.

Înclinaţia lui Churchill către sfere de influenţă se poate remarca şi din planul său de a organiza Europa în federaţii regionale(proiectul său de a crea Statele Unite ale Europei) care să fie conduse de Marea Britanie ,secondată de SUA. Atunci când avansase această idee, Churchill a declarat vag că Polonia şi Cehoslovacia ar trebuie să aibă şi ele relaţii prieteneşti cu URSS-ul.  Oare ce înţelegea Churchill prin relaţii prieteneşti cu URSS?

Răspunsul vine în octombrie 1944, atunci când Churchill, presat fiind de avansul rapid spre vest al Armatei Roşii, decide că e timpul să tranşeze personal problema împărţirii Europei cu Stalin. Churchill  a întreprins o vizită în URSS  în cadrul Celei de a Patra Conferinţe de la Moscova, pentru a ajunge la un consens cu Stalin  în ceea ce priveşte responsabilitatea celor două puteri, Marea Britanie şi URSS, în controlul statelor din Europa de sud-est. Aşa ajunge să se încheie o întelegere secretă la 9 octombrie 1944 , dintre Churchill şi Stalin, cunoscută sub numele de Acordul de Procentaj. Cei doi liderii au ajuns să hotărească în procente ,câtă influenţă va primi fiecare în statele Europei de sud-est.

Churchill povesteşte că în după amiaza zilei de 9 octombrie a fost întâmpinat la Moscova cu tot ceremonialul  de către Viaceslav Molotov şi de alţi înalţi oficiali sovietici. La ora 22 a respectivei zile, Churchill  a avut o primă întâlnire foarte importantă la Kremlin.

La întâlnirea cu Stalin din respectiva seară , Churchill declară ca i-a spus următoarele:”Hai să ne înţelegem cu treburile noastre din Balcani. Armatele tale sunt în România şi Bulgaria. Avem interese, misiuni şi agenţi acolo. În măsura în care Marea Britanie şi Rusia sunt interesate, cum ţi-ar părea să ai 90% predominanţă în România, pentru ca noi să avem 90% în Grecia şi să mergem pe juma-juma în cazul Iugoslaviei. Până când se traduce asta, îţi scriu pe o bucată de hârtie”:

                       România                  

                                Rusia  90%

                                Alţii    10%

                     Grecia

                              Marea Britanie  90%

                              (în întelegere cu SUA)

                              Rusia                  10%

                     Iugoslavia              50-50%

                     Ungaria                  50-50%

                     Bulgaria          

                                  Rusia    75%

                                  Alţii       25%

După ce Churchill i-a întins serveţelul scris cu procente , Stalin la bifat şi l-a dat înapoi premierului britanic. De parcă ar fi avut mustrări de conştiinţă,  Churchill declara la final:

“Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia ”

Stalin i-a replicat să o păstreze.

Pentru Churchill ,lucrurile erau foarte simple. România a fost dată URSS-ului  la schimb cu Grecia,  pentru că Marea Britanie dorea în continuare să deţină supremaţia în Mediterană  . În acest scop avea nevoie să deţină controlul Greciei.

În negocierile ulterioare din 10 şi 11 octombrie 1944, dintre Anthony Eden şi Viaceslav Molotov ,URSS ajunge să obţină preponderenţa şi în Ungaria într-un procent de 80%. Astfel s-a încheiat tocmeala dintre Churchill şi Stalin.

Consecinţele împărţirii Europei în sfere de influenţă

Consecinţele imediate ale delimitării sferelor de influenţă a fost instaurarea regimurilor comuniste cu ajutorul Armatei Roşii în statele Europei centrale şi de sud-est.  Următoarea etapă a fost apariţia celor două alianţe militare antagonice: NATO în Europa Occidentală(1949) şi Pactul de la Varşovia(1953) în Europa Răsăriteană. Statele din Blocul socialiast condus de URSS sunt obligate să adopte inclusiv modelul economic stalinist promovat de URSS. 

Planul Marshall de reconstrucţie economică a Europei de Vest, care a avut ca principal scop stăvilirea expansiunii comunismului, avea ca oponent Consiliul de Ajutor Economic Reciproc(CAER), înfiinţat pentru a organiza economic statele comuniste.

Statele  lagărului socialist au ajuns să fie complet dependente de URSS. Cu toate că Marea Britanie a recunoscut existenţa unei înţelegeri secrete cu Stalin, URSS şi ulterior Rusia au negat existenţa unui acord de procentaj secret. Soarta a milioane de oameni din statele mai mici a continuat să fie hotărâtă de Marile Puteri prin intermediul diplomaţiei secrete.

Bibliografie

Martin McCauley, Origins of the Cold War 1941-49: Revised 3rd Edition. Ed. Routledge, Londra,2013 ,p.126.

Albert Resis, Spheres of Influence in Soviet Wartime Diplomacy,” The Journal of Modern History”,Vol.53, Nr.3(septembrie.1981), pp.417-439.