Lumea la un pas de
un război nuclear! Exerciţiul Able Archer 83 desecretizat
după 30 de ani
Autor: Alexandru Danilov | 3191
vizualizări
Adoptarea
anticomunismului militant de către Administraţia Reagan accentuează
sentimentul de nesiguranţa a URSS .Analizele eronate ale Kremlinul îl fac să
creadă că SUA pregăteşte un atac cu rachete nucleare.
Stadiul relaţiilor
diplomatice sovieto-americane în 1983
O dată cu venirea
la Casa Albă a Administraţiei Reagan are loc o schimbare
radicală de abordare în politica externă a SUA faţă de URSS. Preşedintele
Reagan a convins societatea americană că este necesară mai multă
fermitate atunci când vine vorba de relaţia cu URSS. Liderul american a
explicat că SUA trebuie să adopte o poziţie de rezistenţă mult mai
eficientă pe plan internaţional faţă de acţiunile statului sovietic. Conform
viziunii Administraţiei Reagan ,politica de îngrădire promovată până acum de
Statele Unite nu era suficientă pentru a câştiga Războiul Rece cu URSS.
Noua politica a lui
Reagan faţă de URSS ,bazată pe diferenţele ireconciliabile dintre sistemul
capitalist şi cel comunist , a dus la o adevărată cruciadă ideologică între
cele două superputeri pe plan internaţional. Asistăm din nou la o perioadă
de reîngheţ al relaţiilor sovieto-americane la fel ca în prima fază a
Războiului Rece care se încheiase cu Criza Rachetelor din Cuba(1962).
Înainte de toate,
preşedintele Reagan a identificat URSS ca pe o ameninţare mai ales
militară şi a decis ,în consecinţă ,să investească într-un nou program de
reînzestrare a armatei americane cu noi tehnologii militare. Preşedintele
american a început din martie 1983 să eticheteze Uniunea Sovietică,
ca fiind „imperiul răului”. Sentimentul de nesiguranţă al URSS la nivel
sistemic este accentuată şi de perioada de tranziţie a puterii la nivelul PCUS
, generată de moartea lui Leonid Brejnev în noiembrie 1982.
Anticomunismul
militant al lui Reagan a determinat o nouă cursă a înarmărilor , în care
cheltuielile militare deveneau din ce în ce mai mari.
Într-un interviu
acordat reporterilor Washington Post la 18 iunie 1980, Ronald
Reagan a declarat că este bine ca SUA să iniţieze o cursă a înarmărilor cu URSS
. Preşedintele american era convins că economia sovietică nu va putea face faţă
acestui efort enorm şi va determina liderii sovietici
să vină la negocieri cu partea americană. În aceste condiţii ,relaţiile dintre
SUA şi URSS devin instabile.
Etapele
premergătoare organizării exerciţiului Able Acher 83
În decembrie 1979 ,
SUA şi aliaţii săi au hotărât că pentru a descuraja eventuale atacuri
nucleare sovietice este necesar să amplaseze în Europa Occidentală o noua clasă
de rachete nucleare numite Pershing II. Invazia sovietică din
Afganistan începută la 24 decembrie 1979 a determinat SUA să grăbească
punerea în aplicare a acestei decizii.
Prima reacţie a
conducerii sovietice la planurile americane de amplasare de noi rachete
intercontinentale , a fost să demareze o misiune de spionaj globală cunoscută
sub numele de Operaţiunea RYAN. Obiectivul operaţiunii era să adune cât mai
multe informaţii legate de eventuale planuri secrete ale SUA de
atacare a URSS cu rachete nucleare. Agenţii KGB doreau să descopere
prima intenţie de atac nuclear american pentru a putea a fi
prevenită de armata sovietică.
Iniţiativa acestei
operaţiuni i-a aparţinut directorului KGB de atunci, Iuri Andropov care l-a
convins în mai 1981 pe Brejnev să aprobe misiunea de spionaj. Printr-un discurs
alarmist, Directorul KGB l-a avertizat pe Brejnev de faptul că SUA se
pregăteşte intens de un război nuclear. Ideea iniţierii
acestui plan este pusă şi pe seama caracterului lui Andropov obsedat de
scenarii apocaliptice , având în vedere faptul că personalitatea lui s-a
format într-o perioadă dominată de războaie şi de teroarea stalinistă a anilor
’30 .
Activitatea de
agent dublu a colonelului KGB Oleg Gordievsky ,aflat în misiune de
spionaj în Marea Britanie , a permis serviciilor secrete occidentale să afle
mai multe detalii despe operaţiunea RYAN demarată în mai 1981 . Ministrul
sovietic al Apărării , Dmitri Ustinov afirma că amplasarea rachetelor americane
Pershing II în Europa Occidentală denotă faptul că SUA se pregăteşte de un al
Treilea Război Mondial
Americanii au demarat
operaţiuni menite să testeze capacitatea de detecţie a radarului sovietic,
începând din februarie 1981 şi pînă la începutul anului 1983. Bombardierele
americane au primit ordinul de a zbura foarte aproape de spatiul aerian
sovietic ,iar navele militare trebuiau să navige în direcţia bazelor navele
sovietice din Marea Barents şi Marea Baltică.
Scopul acestor misiuni era să lanseze un război psihologic împotriva URSS.
Criza poloneză dintre anii 1980-1981 provocată de mişcările reformiste ale
sindicatului Solidaritatea a contribuit şi mai mult la
instabilitatea mediului politic de la Moscova.
Pe 23 martie
1983 , preşedintele Reagan anunţă demararea programului denumit Iniţiativa de
Apărare Strategică ,care avea ca scop dezvoltarea unui sistem antirachetă
capabil să protejeze SUA şi aliaţii săi de eventuale atacuri cu rachete
balistice ale URSS. Pentru URSS , acest program a provocat o mare
îngrijorare având în vedere că finalizarea scutului antirachetă le-ar fi
furnizat americanilor un avantaj strategic decisiv. Ca urmare sovietici au
început să investească în rachete balistice capabile să străpungă scutul
antirachetă.
Doborârea la 1
septembrie 1983, a avionului de pasageri aparţinând companiei aeriene
Korean Airlines de către avionul sovietic Suhoi-15 a dus la o agravare rapidă a
relaţiilor dintre cele două superputeri. Avionul aparţinând Korean
Airlines a pătruns datorită unei erori de pilotaj în spaţiul aerian
al URSS şi a fost confundat cu un avion de spionaj de către autorităţile
sovietice.
Situaţia era pe
punctul de a scăpa de sub control chiar înaintea începerii propriu-zise a
exerciţiului Able Archer. La 26 septembrie 1983 sistemul sovietic de
avertizare prin satelit împotriva rachetelor , a semnalat eronat lansarea unei
rachete intercontinentale americane.
Doar vigilenţa
locotenent-colonelului Stanislav Petrov a fost cea care a
salvat lumea de o distrugere totală provocată de un război nuclear. Petrov a
sesizat eroarea computer-ului care nu a confirmat şi vizual lansarea rachetei
americane. Sistemele de radiolocaţie au confirmat suspiciunea de eroare
de sistem al lui Petrov . Ofiţerul sovietic a declarat pentru Washington Post
,după sfârşitul Războiului Rece, că nu a avut de la început încredere în
sistemul de avertizare sovietic bazat pe 9 sateliţi. În incident unul din
sateliţii sovietici a confundat reflexia solară venită dintr-un plafon de nori
cu o lansare de
rachete.
Analiza
documentelor declasificate americane pe tema Able Archer
Imagine: Raport secret după finalizarea
exerciţiului Able Archer- 1 decembrie 1983 . National
Security Archive
Declasificarea
documentelor secrete făcută la 21 mai 2013 pe tema exerciţiului Able
Archer ne oferă oportunitatea să înţelegem cel mai bine cum s-a desfăşurat
exerciţiul şi care au fost obiectivele sale.
Obiectivul
exerciţiului Able Archer(2-11 noiembrie 1983) organizat de SUA şi aliaţii săi
din NATO a urmărit testarea codurilor de alertă DEFCON pe toate etapele
escaladării unui conflict . Exerciţiul a culminat cu simularea scenariului unui
atac nuclear iminent.
Primul document ,de
menţionat, în legătură cu planificarea exerciţiului Able Archer este Telegrama
secretă a Diviziei a VII a US Air Force din 23 decembrie 1982 în care
se menţionează o schimbare de plan în derularea exerciţiilor militare
faţă de operaţiunile Able Archer din trecut. Se specifică în document trecerea
progresivă de la operaţiuni covenţionale la scenarii de iniţiere a unui atac
nuclear în spectru scăzut. Centrul de Comanda Strategică de la baza
aeriană Rammstein trebuia să asigure sprijinul logistic aşa cum era
prevăzut în scenariu.
Chiar dacă
planificarea a avut ca obiectiv testarea procedurilor , au fost executate
deasemenea şi diferite exerciţii cu bombardierele B-52 şi F-111 .
Un al doilea
document de o importanţă deosebită este şi Raportul secret al Diviziei
a VII a US Air Force după finalizarea exerciţiului Able Archer întocmit
pe 1 decembrie 1983. Raportul secret confirmă că teatrul de operaţiuni din
scenariu se întinde din Norvegia cu direcţia înspre Germania ,apoi Marea
Britanie, Bulgaria şi Crimea.
Scenariul a
prevăzut că atacurile la mică altitudine asupra peninsulei Kola pot fi
mai eficiente decât cele la mare altitudine . Scenariul de luptă continuă cu
lovituri aeriene dealungul întregii graniţe a Germaniei de Est. Se preconizează
deasemena în scenariu riscurile unui atac sovietic asupra bazelor aeriene din
Marea Britanie ,pe care operează bombardierele B-52 şi avioanele de alimentare
KC-135 Stratotanker.
Mai departe ca
planuri de atac , scenariul are ca obiectiv atacarea bazelor aeriene de la
Varna şi Burgas cu bombardiere B-52 . Punctul de încheiere este atacarea
peninsulei Crimea cu bombardiere F-111. Documentul face referire la centre de
comandă permanente şi la centre de comandă alternative. Comandamentul Suprem al
Forțelor Aliate din Europa recomandă în scenariul atacului nuclear
limitarea elementului schimburilor nucleare . Nu se precizează şi motivul acestei
decizii
Raportul are şi
nişte observaţii foarte interesante în ceea ce priveşte prezenţa la exerciţiu
în număr mare a unei avangarde a Centrului Aerian de Comandă Strategică.
Acest aspect pune sub semnul întrebării rolul jucat de bombardierul B-52 într-un
exerciţiu cu scenariu nuclear. Mulţi pot concluziona că bombardierele pot fi
folosite în lovituri nucleare reale mai ales dacă sunt prezenţi şi membri
ai Centrului Aerian de Comandă Strategică. Putem considera că acest element din
exerciţiu putea foarte uşor să stârnească suspiciunile URSS-ului cu privire la
o ameninţare nucleară reală.
Reacţia URSS la
scenariile de luptă a SUA
Agentul dublu ,
Oleg Gordievski declara că neliniştea în rândul conducerii URSS , a ajuns să
atingă cote maxime atunci când SUA a ridicat nivelul de alertă al forţelor sale
nucleare din Europa pentru a simula pregătirea unui atac. E
important de reţinut că Able Archer 83 era primul exerciţiu major al NATO care
includea şi prezenţa rachetelor Pershing II. URSS se gândea că posibilitatea
unui atac nuclear e din ce mai sigură ,şi lua în calcul ca şi
contramăsură un atac nuclear preventiv.
După incidentul cu
doborârea avionului de pasageri al Korean Airlines, URSS şi SUA aproape că au
încetat contactele diplomatice. În acest context nu e greu de înţeles că
sovieticii începeau să-şi imagineze scenarii apocaliptice.
Operaţiunea KGB de
culegere de informaţii ,referitoare la pregătirea unui eventual atac
nuclear surpriză de către regimurile occcidentale, este reflectată de un document
strict secret furnizat de Oleg Gordievsky.
Este vorba de o
telegramă strict secretă trimisă de la Centrala KGB din Moscova spre locatia
KGB din Londra la 5 noiembrie 1983. Textul telegramei pune accent pe
elementul surpriză pe care îl poate furniza SUA şi aliaţii săi din NATO.
Agenţii KGB erau instruiţi să supravegheze eventuala intensificare a
contactelor dintre liderii britanici şi americani. Acest element era un
semn pentru KGB că se planifica un atac surpriză împotriva URSS. Deasemenea
agenţii Moscovei erau avertizaţi să urmărească eventualele modificări ale
nivelelor de alertă în unităţile şi bazele militare din Marea Britanie.
Exerciţiul Able
Archer a întrunit mai multe elemente de avertizare fixate de KGB. Kremlinul a
ajuns să concluzioneze că are în faţa sa un exerciţiu nuclear potenţial
periculos şi-a decis punerea în gardă a propriilor sale forţe nucleare.
Conform doctrinei
militare expuse de Kremlin , un atac nuclear iminent poate fi mascat şi de
scenarii sau exerciţii militare. Totul putea degenera foarte rapid într-un
holocaust nuclear. Proasta comunicare a celor două superputeri ar
fi putut degenera înt-un război nuclear cu milioane de pierdere de vieţi
omeneşti . Uneori ofiţerii cu un adânc simţ al responsablităţi şi de o
înalltă ţinută morală precum Stanislav Petrov ,sunt cei care fac diferenţa
între viaţă şi moarte. Liderii statelor posesoare de arme nucleare ar
trebui să fie mult mai responsabili , dar setea lor de putere îi împiedică
uneori să realizeze adevăratele consecinţe ale faptelor lor.
Bibliografie
Peter Vincent Pry,War Scare: Russia and
America on the Nuclear Brink, Ed. Greenwood Publishing Group , Westport
,1999.
Michael Brecher ,A Study of Crisis,Ed.
University of Michigan Press , Ann Arbor , 1997.
Articole :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu