Hugh O’Flaherty sau macul purpuriu de la Vatican

Find pasionat de istorie imi place sa scotocesc prin sertarele prafuite ale vremurilor trecute si sa aduc in atentie unele personaje mai putin cunoscute, persoane care nu sunt trecute in cartea de istorie, dar care in epoca in care au trait au resuit sa faca diferenta.

Astazi, voi aduce in atentia voastra un personaj pitoresc,un om cu un curaj nebun care,punandu-si viata in pericol, a reusit sa salveze de la moarte sigura mii de oameni.

Este vorba de Monseniorul Hugh O’Flaherty.

Dar cine a fost acest om si de ce am ales sa opresc asupra lui?

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, intre anii 1942-1944. a reusit sa salveze peste 6500 de persoane de la moarte sigura sau de la deportarea in lagarele de concentrare.

De origine irlandez acest om a dus la extrem trasatura nationala a tarii din care provenea.Era atat de darz si incapatanat in a reusi sa isi atinga scopul pentru care a fost ales!

In timpul razboiului, Vaticanul si-a pastrat neutralitatea,Papa Pius al XII-lea nu a denuntat holocaustul tocmai pentru a asigura protectie neoficiala evreilor si soldatilor armatelor aliate ajunsi in Italia.

Avand acordul tacit al Papei si posedand imunitate datorita rangului sau bisericesc, Monseniorul Hugh O’Flaherty si-a folosit cunostintele creeand o retea din care faceau parte aristocrati, ambasadori, maicute si alte fete biseriscesti.Avea oameni si printre contrabandisti.

A reusit sa cumpere mai multe apartamente pentru a avea unde sa ascunda persoanele care ii cereau ajutorul. Cand nu a mai avut loc in acestea, a adapostit fugarii in manastiri, in Castelul Gandolfo,si chiar in casele unor enoriasi.

Intr-o Roma aflata sub ocupatia germana , cu un sef al Sigurantei orasului (SS Sicherheitsdienst) deosebit de ambitios , colonelul SS Herbert Kappler,nu putea sa nu se afle despre activitatea inaltei fete bisericesti, astfel ca s-au luat masuri.

Herbert Kappler nu putea risca un incident diplomatic cu Vaticanul dar putea ingreuna misiunea lui Hugh O’Flaherty, mai intai ,trasand o linie alba in jurul statului papal, apoi punand patrule de-a lungul acelei linii iar in ultima faza interzincandu-i lui O’Flaherty sa mai iasa de pe teritoriul Sfantului Scaun, dupa ce Papa refuzase predarea acestuia pentru a fi incarcerat si judecat ca inamic al Reich-ului.

Se spune ca O’Flaherty era un maestru al deghizarilor si reusea sa insele vigilenta germanilor.Iesea din Piata San Pietro imbracat in cersetor, gunoier, astfel ca ajunsese sa fie supranumit “Macul purpuriu” al Vaticanului,dupa eroul cu identitate secreta al romanului cu acelasi titlu, care dezvaluia povestea unui nobil care ajuta si salva persoanele condamnate la ghilotina si in locul fiecarei ispravi lasa o carte pe care era desenata o floare de mac, un fel de Diego de La Vega care, cand isi punea masca, devenea Zorro.

Se spune ca Monseniorul a avut curajul sa se deghizeze si in ofiter german.

Prin reteaua pe care si-o creease reusea sa afle ce prizonieri aliati reusisera sa evadeze , ce familii de evrei urmau sa fie deportate, si astfel ii ascundea inainte ca germanii sa actioneze, distribuindu-i in multele sale ascunzatori.

Aceste operatiuni erau sponsorizate de multi aristocrati sau bancheri italieni , de ambasadorii britanic si elvetian, si din banii pe care cetatenii Romei ii lasau in cutiile din biserici.

Eliminarea lui O’Flaherty devenise o obsesie petru Kappler care, nereusind sa il captureze in afara Vaticanului, s-a decis sa il asasineze.Tentativele sale au esuat, cardinalul reusind sa salveze viata a peste 6500 de oameni de 20 de nationalitati .

De fapt, acesta avea o vorba:”Dumnezeu nu are tara” (God has no country) si pentu a da sens acetor cuvinte a salvat familia inamicului sau, pe sotia si pe cei doi copii ai lui Kappler, trecandu-i in Elvetia la venirea aliatilor.

Dupa razboi a fost decorat cu diverse distinctii: Comandor al Imperiului Britanic, Medalia Libertatii a Congresului american,si alte decoratii din partea Frantei si a Italiei.Om modest a refuzat pensia viagera din partea statului italian.

Timp de mai bine de 15 ani a fost singurul vizitator al lui Herbert Kappler in inchisoare, iar in 1959 cand acesta s-a convertit la catolicism, O’Flahery a fost cel care l-a botezat.

A devenit primul notar de origine irlandeza al Sfantului Scaun.

A murit in 1963 la varsta de 65 de ani in orasul irlandez Cahersiveen.La aniversarea a 50 de ani de la trecerea sa in nefiinta ,in Killarney, orasul sau natal,in fata casei memoriale a fost ridicat un monument din bronz care il reprezinta.