Relaţiile dintre etnicii albanezi din Kosovo
şi autorităţile sârbe în perioada 1989-1999
Albenezii din Kosovo îşi organizează rezistenţa ca
răspuns la decizia de abrogare a autonomiei Kosovo şi Încearcă să-şi
redobândească drepturile garantate până în acel moment de Constituţia Federală
din 1974. Pe 22 septembrie 1991 , Kosovo îşi declara formal independenţa , după
declaraţiile de independenţă a Slovaciei şi a Croaţiei.
Societatea din Kosovo cunoaşte fenomenul de segregare în
care sârbii şi albanezii se izolează unii de alţii. Efectul segregării se va
vedea în faptul că etnicii albanezi vor fi eliminaţi din structurile
instituţionale . Au loc o serie întreagă de incidente :grupuri de elevi
albanezi sunt suspectaţi de otrăvire, 2000 de poliţişti albanezi sunt eliminaţi
din structurile poliţieneşti şi
înlocuiţi cu 2500 de poliţişti sârbi.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lucrătorii albanezi din şcoli , spitale şi
companii de stat. 15000 de albanezi ajung să-şi piardă locurile de muncă. Limba
albaneză este interzisă în mass-media din Kosovo. Ca răspuns 23 de activişti
albanezi creează în 1989 la Priştina , într-o cafenea, Liga democratică din
Kosovo (LDK). Ibrahim Rugova, profesor de literatură albaneză, este ales
preşedinte al Kosovo ,într-un scrutin nerecunoscut internaţional. Dr. Bukoshi
este numit Prim-ministru al Republicii autoproclamate.
Guvernul Bukoshi a reuşit să construiască un sistem
paralel de administraţie , care a avut la bază sprijinul albanezilor din Kosovo
şi pe cel al diasporei albaneze care însă nu era semnificativă numeric. Neavând
acces la sfera publică, albanezii din Kosovo şi-au dezvoltat activităţile
zilnice în sfera privată pe care o dominau. S-a creat un sistem de învăţământ
în limba albaneză care se desfăşura în
imobile private , servicii de îngrijire socială şi spitale în regim privat.
Toate aceste măsuri s-au luat pentru a rezista în faţa
măsurilor luate de autorităţile sârbeşti
care au îndepărtat din sfera publică pe toţi lucrătorii de origine
albaneză .
Pe lângă aceste măsuri se dezvoltă şi economia paralelă
în care sârbii erau exluşi din relaţiile comerciale. Pe plan internaţional ,
Rugova şi Bukoshi au fost mai mult la
întâlniri neoficiale cu guvernele străine , neobţinând succese notabile în plan
diplomatic. Politica externă a lui Rugova a fost una extrem de precaută ,chiar
ezitantă.
În martie 1998 doctorul Rugova câştigă din nou alegerile
pentru funcţia de preşedinte al Kosovo,
cu toate că nu era susţinut în totalitate.
Această perioadă se remarcă prin apariţia unei grupări
paramilitare de eliberare naţională
denumită UCK(KLA) care spre deosebire de guvern este înclnată către acţiuni
violente împotriva autorităţilor sârbe . UCK se angajează direct în operaţiuni
militare cu forţele de armată şi de poliţie sârbă. UCK este considerată o
armată de eliberare de către populaţia albaneză din Kosovo. Internaţional este
văzută ca o organizaţie separatistă paramilitară. Rugova nu a fost de acord cu
acţiunile violente ale UCK, considerându-le provocări din partea serviciilor
secrete sârbe destinate să compromită rezistenţa paşnică a LDK.
