Apariţia şi dezvoltarea industriei petroliere româneşti

Apariţia şi dezvoltarea industriei petroliere româneşti

furcuta.blogspot.com

Urmele de petrol lăsate pe ceramica din secolul al II lea atestă faptul că încă din cele mai vechi timpuri  

subsolul României a fost bogat în hidrocarburi. Petrolul a fost exploatat pentru prima dată în provincia romană Dacia , unde era numit picula. Din secolul XIII , petrolul a început să fie cunoscut în evul mediu românesc sub numele de păcură.

 România are o experienţă de aproximativ 150 de ani în domeniul extracţie de petrol. La nivel mondial, în 1857 , industria petrolieră româneacă a stabilit  3 premiere:

·         a fost prima ţară din lume  cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale. The science of petroleum  certifică în 1938, faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol de 275 de tone înregistrată în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în 1862 şi de Rusia în 1863.

·         Prima sondă petrolieră comercială a fost construită în România. Primele “instalaţiile petroliere” din ţară au fost pompele de petrol de la Lucăceşti(Bacău). Pompele foloseau o metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemănătoare cu cea folosită la obţinerea ţuicii îm cazane artizanale. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului, pe strada Buna Vestire nr.174. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual. Echipamentul a fost comandat din Germania de la compania Moltrecht. În decembrie 1856, începe construcţia “Fabricii de gaze” de la Ploiesti a lui Marin Mehedinţeanu.

·         Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. Petrolul lampant produs la Ploieşti avea calităţi deosebite: era incolor şi inodor şi ardea cu o flacară luminoasă de intesitate şi formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil. Oferta de 336 de lei pentru fiecare felinar elimina orice concurentă. Începând cu 1 aprilie 1857, Bucureştiul avea să fie iluminat cu 1000 de lămpi.

În 1861 ,în apropierea Moineştiului, pe locul cunoscut sub numele de Mosoare a fost instalată prima sondă de petrol forată prin mijloace mecanice(sistem percutant uscat cu prăjini de lemn şi sapă tip burghiu) din ţară. Forajul a fost făcut la o adâncime de 150 de metri.

În anul 1880 , producţia  de petrol a României atinge 15900 de tone. Statul român adoptă în 1895 o primă lege a minelor, care deschide drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românescă. Aşa apar cele mai importante companii petroliere româneşti. Prima companie petrolieră de anvergură a fost Steaua Romană, înfiinţată cu capital german în 1895. În 1897, compania petrolieră construieşte la Câmpina (zona în care Steaua Română deţinea un total de 305 hectare de câmpuri petroliere) cea mai mare şi mai modernă rafinărie din Europa. Capacitatea de rafinare a rafinăriei Steaua Română a fost la început de 1200 de tone pe zi.

 O altă companie importantă în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 ( iniţial a fost o modestă fabrică de petrol de la marginea Ploieştiului, fondată în 1880). Între 1910 şi 1947, Rafinăria Astra Română a aparţinut trustului olandez Royal Dutch Shell. Până la începutul Primului Război Mondial se mai contituie şi companiile : Româno- Americana( fondată în 1904 ca filială a companiei americane Standard Oil  deţinută de magnatul  J.D. Rockefeller), Vega(înfiinţată în 1905 cu capital german), Creditul Minier(1905), Concordia(1907), Societatea de Petrol Franco-Română(apare în 1905 şi este considerată cea mai mare infuzie de capital francez de pe piaţa petrolieră românească), Compania franco-română Unirea Aquila(1906).  

România s-a remarcat pe plan mondial cu numeroşi ingineri petrolişti:

·         Inginerul Virgiliu Tacit, inventator al primului aparat care previne erupţiile

·         Inginerul Andrei Dragulanescu, cel care a elaborat şi testat tubajul sondelor cu coloană unică

·         Dr. Inginer Ion Basgan, cel care s-a folosit de principiul sonicităţii pentru a breveta în anul 1934, atât în România cat şi în SUA ,un nou sistem de foraj: “Metoda pentru imbunatatirea randamentului si perfectionarea forajului rotativ prin rotatie percutanta si prin amortizarea presiunilor hidrodinamice”. Metoda propusă de inginerul Basgan  a fost folosită pe scară largă în SUA , fiind introdusă în România după 1944. Meritele sale nu au fost însă recunoscute de statul român.

·         Inginerul Lazăr Eldeanu, cel care a elaborat o nouă metodă de rafinare a petrolului lampant şi ulterior şi a altor produse petroliere.  Este vorba de o rafianre selectivă care folosea dioxidul de sulf.

Deasemenea industria petrolului din România  a înregistrat şi câteva premiere:

·         România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină încă din anii 1900.

·         În 1904 se înfiinţează prima şcoală din lume de maiştri sondori la Câmpina . Ulterioara şcoala va pregăti şi maiştri rafinori.

·         În 1934, sonda nr.1 a societăţii  Creditul Minier atinge cea mai mare adâncime din ţara în zona de extracţie de la Chitorani(3300m). În 1938 , sonda 13 a companiei Astra Română stabileşte un nou record de 3644 de metri în zona de foraj de la Boldeşti

O dată cu intrarea României în Primul Război Mondial în anul 1916 , armata română aflată în retragere din faţa trupelor germane , este nevoită să incendieze regiunile petrolifere din  Muntenia. Germanii preiau controlul câmpurilor petroliee româneşti şi refac rapid capacitatea de producţie şi export. Răfinaria Steaua Română este redeschisă de germani în 1917.

Caracatița – noua emblemă oficială a spionajului american

 

Pontul vine de la Marginal Revolution. Ceea ce dovedește definitiv una din două: fie (1) lumea a degenerat în așa hal încât poti să îi spui în față (ba chiar să îi desenezi) că este cobai într-un reality show Big Brother produs de guvern și nimeni nu se supără, fie (2) elitele intelectuale care teoretic ar trebui să populeze stratul superior al birocrației statului, mai ales agențiile de informații, au fost înlocuite prin efectul pervers al concurenței politice cu personaje mediocre.

De Moș Nicolae, National Reconnaissance Office – agenția guvernului SUA însărcinată cu gestionarea sateliților de spionaj – a lansat un nou satelit, NROL 39, care poartă de fapt 12 “nanosateliți” cu scopul de a experimenta și perfecționa noile tehnologii de culegere a datelor. Dacă intrați pe site-ul ei le descoperiți lozinca: SUPRA ET ULTRA.

Emblema acestei misiuni este:

 

Aici aveți o poză dinainte de lansare:

ORIGINEA UNOR EXPRESII POPULARE

ORIGINEA UNOR EXPRESII POPULARE

1. Acarul Paun . La inceputul sec. XX a avut loc o catastrofa feroviara in statia Vintileanca, de pe ruta Ploiesti-Buzau. Ancheta a ajuns la concluzia ca vinovat pentru catastrofa era acarul de statie … Ioan Paun. Adevaratii vinovati au fost scosi de sub acuzatie.
2. Abracadabra: Abreviarea cabalistica a cuvintelor ebraice: ab (tata), ben (fiu), Ruah a cadish (sfantul duh).
3. A priori. Inlatina: “din cele precedente”. Cand cineva pretinde ca stie acel lucru dinainte, a priori.
4. A da mâna cu cineva :Obiceiul vine din antichitate, când două persoane care se întâlneau vroiau să demonstreze că mâna nici unuia nu conține o armă.
5. “A-si da arama pe fata”: In evul mediu, falsificatorii monedelor de aur ori de argint le faceau din arama si le acopereau numai cu un strat subtire de aur ori argint. Dupa un timp de folosire, se rodea acea pojghita ramanand numai materialul initial, arama.
6. “A trai ca in sanul lui Avraam“: Expresia care inseamna” a trai fericit”, se trage de la Evanghelia lui Luca (c.XVI,v.22 si 23 ), unde se spune ca saracul Lazar a murit si a fost dus la sanul lui Avraam (in paradis).
7. Avocatul diavolului: Vine de la Advocatus diaboli, persoana insarcinata de biserica catolica sa cerceteze un candidat propus la canonizare. El este in opozitie cu Advocatus Dei (avocatul Domnului).
8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântată, le luase drept adversari.
9. A spune brașoave. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustori brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfa.
   
10. “Banul nu are miros”: Imparatul roman Vespasian (69-79) a pus foarte multe taxe, printre ele si una asupra folosirii closetelor publice (numite si vespasiene). La ironia fiului sau Titus, care ii reprosa acest lucru, Vespasian a luat un ban i l-a dat sa-l miroasa fiului si i-a zis: “vezi nu are nici un miros”. 
11. Barbie. In sensul de foarte frumoasa, cu trasaturi perfecte. Papusa de plastic cu par blond si masuri ideale. Ideea acestei papusi i-a apartinut lui Ruth Handler sotia fondatorului firmei Mattel, fiica acestora Barbara, care purta diminutivul Barbie. Modelul folosit a fost o papusa germana pe numele sau Lili, adusa de cuplu dintr-o calatorie in Elvetia. Barbie are 30 de cm si o multime de accesorii.
12. ”Bătaia e ruptă din rai”. Zicală aproape universală care se regăsește la aproape toate popoarele europene. ”Bătaia e ruptă din rai”, ”Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă” și ”incurcate sunt căile Domnului”, nu sunt citate biblice.

Cerberul

“Calcaiul lui Ahile”. Orice persoana are un punct slab. Legendele grecesti povestesc ca zeita Thetis, la nasterea fiului sau Ahile, l-a imbaiat pe acesta in Styx, fluviul care despartea infernul si oferea invulnaribilitate. Dar cand l-a scaldat, zeita l-a tinut de calcai. Astfel Ahile era invulnerabil, cu o singura exceptie, calcaiul. El a fost ucis la asediul Troiei de o sageata trasa in calcai.

1. Ca mortul în păpușoi.
2. “Carpe Diem”: Bucura-te de ziua de azi, traieste clipa. E inceputul unei ode scrise de Horatiu “Bucura-te de ziua de azi si nu te increde in ziua de maine”.
3. Casus belli: In latina “Motiv de razboi”.
4. Cele 7 minuni ale lumii. Piramida lui Keops, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemisa din Efes, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnas.
5. Cui Bono: Expresie latina care inseamna ” cui foloseste” ori “in folosul cui”. Este atribuita marelui jurist roman Cicero, care intr-o pledoarie asupra unui asasinat, a cerut sa se cerceteze “cui bono”, cui foloseste acel asasinat.
6. “Curriculum Vitae” (latina). Cursul vietii. Toate datele referitoare la starea civila, studii, ocupatii si functiile avute.
7. “Daca nu vine muntele la Mohamed, se duce Mahomed la munte”: In anul 612, paganii i-au cerut lui Mohamed care incepuse sa predice islamul, sa faca o minune si sa aduca muntele la el. Mohamed a cerut o clipa de ragaz, a inceput sa se roage spre cer, apoi s-a inchinat si a zis “mare este intelepciunea ta Allah, daca ai fi dat ascultare rugii si ai fi urnit muntele ne-ai fi omorat pe toti. Trebuie sa ma duc eu la munte pentru a nu murii acesti pagani”.
8. De la Ana la Caiafa. Semnifica o amanare, o tergiversare premeditata a unei rezolvari de mari importanta, amanare ce presupune de fapt un refuz. Sunt trimis de la Ana la Caiafa! sau: M-am saturat sa ma duc de la Ana la Caiafa – adica nu se rezolva nimic, niciodata. Iisus, dupa ce este tradat, s-a dus la Ana, socrul arhiereului Caiafa si fruntas al Sinedriului. Purtat apoi de la unul la altul i se pun intrebari, la care Iisus raspunde simplu si demn. Pentru a nu fi implicati in pedeapsa lui Iisus, acestia il predau procurorului Pilat din Pont.
9. Degetul din mijloc. In ziua de azi este ceva jignitor sa arati cuiva degetul mijlociu. Dar acum sute de ani, gestul avea alta semnificatie. Inaintea bataliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipand victoria lor asupra Angliei, au decis sa le taie degetul mijlociu tuturor soldatilor luati prizonieri. Asta pentru ca fara degetul mijlociu le va fi imposibil sa mai traga cu arcul si astfel sa mai ia parte la vreo lupta pe viitor. Insa francezii au pierdut acea batalie iar soldatii englezi ii batjocoreau aratandu-le degetul mijlociu, pe care acestia intentionasera sa il taie.
10. Demiurg: Cuvantul inseamna in limba greaca “constructor”, “arhitect”. In filozofia platoniana numele dat lui Dumnezeu, Creatorul, Sufletul universului.
11. Divide et Impera (lat” Imparte si stapaneste”). Acest adagiu roman a fost folosit de Machiaveli sub forma “divide ut regnes”, “divide pentru a domni”.
12. Dura lex, sed lex (lat.)- Legea este aspra, dar lege; maxima antica prin care se sustine forta si importanta legii pentru viata sociala si nevoia de a respecta. 
    
13. Eminenta cenusie: (omul din spatele actiunilor, cel care conduce fara a fi vazut). Expresia vine de la colaboratorul cel mai apropiat a cardinalului francez Richeliu, prim ministru al Frantei in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610- 1643), calugarul capucin Francois Le Clerc.
14. Et in Arcadia Ego. (lat. si eu am trait in Arcadia), exprima regretul fericiri pierdute. Arcadia era o regiune din Pelopones, sudul Greciei, unde traia un popor de pastori, pe care greci ii considerau neprihaniti, oameni de o mare puritate. expresia a fost folosita ca inscriptie la tabloul “Pastorii Arcadiei” pictat de Poussin.
15. Evrika: gr “Am descoperit”, strigatul inventatorului grec Arhimede, cand a descoperit celebra lui lege” un corp scufundat in apa pierde o parte din greutatea lui, egala cu volumul de apa dislocuit” principiul lui Arhimede.
16. Excelsior (lat “Mai sus”) era mottoul Statelor Unite ale Americii.
17. Ex aeque (latină. ”la egalitate”). -Când doi candidați la un examen au obținut, aceiași notă ori când doi sportivi au cucerit același loc si același premiu.
18. Fiasco. (eșec complet, dezastru) In mod ciudat, cuvântul provine din lb italiană și înseamnă literamente ”sticlă”. originea provine dintr-o taverna venețiană, unde un cântăreț încerca să înveselească consumatorii, unul dintre ei însă nemulțumit de prestația ”artistului”, a cerut în mod repetat să i se aducă o sticlă (fiasco) pentru a aplica o corecție celui de pe scenă.
19. Grosso modo. (lat. “in linii mari”). Se spune despre o lucrare necompleta.
20. Idem. (lat. ”acelasi”, ”de asemenea”).
21. Ingognito (lat. ”fara sa fie cunoscut”)
22. In extremis (lat. “in ultima clipa”)
23. In vino veritas (lat. in vin stă adevarul). In Grecia antica, cei care erau banuiti de fapte infame erau imbatați de autoritati si anchetati sub aceasta stare.
24. In tara lui Papura Voda. Porecla data lui Stefanita domnitor al Moldovei, in timpul caruia Principatul a fost lovit de o mare foamete, oameni hranindu-se cu papura.
25. JEEP vine din prescurtarea “General Purpose” vehicle – G.P.
26. La pastele cailor . Adica niciodata, corespondentul roman al acestei expresii este “la calendele grecesti”
27. Linsaj. Executarea fara judecata a unui infractor de catre multime. Expresia vine de la seriful american Joh Lynch (se citeste linci) care isi exercita meseria intr-un oras din Carolina de Sud, si care pentru a starpi talhariile si omorurile a indrodus pedeapsa cu linsajul. Lăsa multimea sa pedepseasca singura pe autorii infractiunilor.
28. Luna de miere. Expresie persana, prin care orientalii aratau cat de putin tine dulceata casniciei..o luna!!
29. Cand englezii au ajuns in Australia au vazut un animal ciudat care sarea prin paduri. Au chemat un bastinas si l-au intrebat prin semne ce animal era acela. Cum bastinasul repeta “kan ghu ru” ei au adoptat acel nume pentru animal. Dupa mult timp cercetatorii au constatat ca bastinasul de fapt spunea “nu inteleg”.
30. Mana cereasca. ( de la ebraicul man,hu..ce e asta?) Are intelesul de surpriza placuta picata pe neasteptate “din cer”. expresia are legatura cu legenda biblica relatata in Exodul (cap. XVI, 4)..Dumnezeu pentru ai hrani pe evrei plecati din Egipt si aflati in mijlocul desertului, le-a facut marea surpriza sa le trimita, o hrana gustoasa si hranitoare, zi de zi, dimineata si seara. Minunea era ca hrana avea gustul pe care il dorea cel ce o consuma.
31. Mărul lui Tell. Wilhelm Tell a fost legendarul erou national al Elvetiei in razboiul de independenta impotriva imparatului Albert al Austriei. Refuzand – spune legenda- sa-l salute pe guvernatorul imperial Gessler, Tell a fost condamnat de acesta sa traga cu arcul intr-un mar asezat pe capul copilului sau. El a trecut cu succes prin aceasta primejdioasa incercare si, de atunci, “marul lui Tell” a devenit simbolul unei reusite bazate pe o mare iscusinta.
32. Marul discordiei” este un fruct simbolic generator de conflicte. În timpul nunţii zeiţei Thetys cu Peleus, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănţuiau, şi-a făcut apariţia Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, şi a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris “celei mai frumoase”. Văzând mărul, Hera, Atena şi Afrodita l-au revendicat, fiecare susţinând că le întrece în frumuseţe pe celelalte 2. Văzând că nu pot ajunge la o înţelegere, cele 3 zeiţe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au ales ca arbitru pe prinţul troian, Paris. Paris i-a oferit îmărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soţie pe cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeiţa a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu el în Troia. Agamemnon, regele cetăţii Micene a hotărât să răzbune onoarea fratelui său, Menelaus, printr-un război îndreptat împotriva cetăţii troiene.
33. Mea Culpa (lat.” E vina mea”).expresia provine din doua surse, de la o rugaciune catolica Peccavi, care consta in a-ti marturisi pacatele si apoi a te lovi cu pumnul in piept, rostind cu glas tare “mea culpa, mea culpa” si de la un obicei juridic in dreptul roman, cel acuzat era intrebat daca isi recunoaste vine, iar cei care recunosteau, mea culpa, se bucurau de circumstante atenuante.
34. Munca lui Sisif. Se folosește cu înțelesul de muncă grea și inutilă. Sisif a fost primul rege legendar al Corintului. Din cauză că și-a sedus nepoata, i-a luat tronul fratelui și a scos în vileag nişte secrete de-ale lui Zeus, unul din ele fiind răpirea Aeginei de către Zeus. Zeus, ca pedeapsă, l-a supus la o caznă perpetuă în Infern: a fost sortit să împingă la deal o stâncă uriaşă, care ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi munca se relua. O muncă fără sfârşit, de unde şi expresia “munca lui Sisif”.
35. O.K. In razboiul civil din SUA dupa o batalie se afisau ranitii si mortii? Cand armata nu avea pierderi se afisa “0 killed” (0 morti) de acolo provine expresia O.K.
36. Oul lui Columb. Solutie simpla la indemana tuturor, dar realizezi acest lucru abia dupa ce solutia a fost descoperita de altul. Columb a cerut nobililor sa faca un ou sa stea pe masa pe unul dintre capetele lunguiete, fara ca ei sa reuseasca acest lucru, Columb a luat oul si la lovit la unul dintre capete.
37. Panem et circenses (lat.) - Pâine si circ - Expresia este întâlnita în Satirele lui Iuvenal si se refera la perioada de decadenta a Romei republicane, când plebeilor nemultumiti li se ofereau spectacole de circ, la sfârsitul carora primeau gratuit alimente. în sens general, a oferi pâine si circ înseamna a da maselor lucruri neînsemnate, pentru a le distrage atentia de la lucrurile reale.
38. “Pasti” intrebuintat de obicei la plural…este de origine ebraica. La evrei cuvantul Pascha (pesah) insemna trecere si era mostenit de acestia de la egipteni, indicand: sarbatoarea anuala a azimilor in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie si a exilului, sarbatoare ce coincidea cu prima luna plina de dupa echinotiul de primavara.
39. Ochi pentru ochi. Cunoscută si sub denumirea de legea talionului (Exodul.XXI.v24). ”Viață pentru viață, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Face parte din legislatia antica mozaica. Atentie! legea talionului spune clar, ca pedeapsa trebuie sa fie egală greselii..ochi pentru ochi, nu dinte pentru ochi
40. Sabia lui Damocles. In sensul de pericol care te pândește mereu. Damocles, curtean a lui Dionisos cel Bătrân, tiranul Siracuzei, a fost ca mai toţi curtenii… curtenitor şi linguşitor. Spunea că nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Spre a-i da o lecţie, Dionisos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul lui pe tron şi a poruncit să i se acorde toate onorurile regeşti. Dar când Damocles se lăfăia mai în voie, tiranul i-a cerut să se uite în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prinsă numai cu un fir de păr de cal. Îi arăta astfel primejdiile care îl pândesc în orice moment pe tiran.
41. Sange albastru: Expresia vine din Spania medievala, cand marii aristocrati sustineau ca in vinele lor curge sânge albastru, spre deosebire de nobili din “categoriile inferioare , care au suferit mezaliante cu maurii si evreii (in timpul ocupatiei arabe 711-1492)
42. Strugurii sunt acri. - un vers din fabula lui Esop. Vulpea si strugurii. O vulpe înfometata neputându-se cațără pana la struguri, invoca faptul ca “struguri sunt necopți și tari” .
43. Statuie. Dacă o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer, a murit ranit dupa batalie si daca are patru picioare pe jos a murit de moarte naturala?
44. Vârstă matusalemică. Legenda biblică (Geneza, cap. V, verset 27) aminteşte de un strămoş al lui Noe, Mathusalem, care ar fi trăit nici mai mult nici mai puţin decât 969 de ani (din anul 4.277 până în anul 3.308 î.Hr.) ! Numele lui, sinonim astăzi cu recordul longevităţii, a ajuns proverbial şi e pomenit ori de câte ori vorbim despre o vârstă care depăşeşte mult limita obişnuită.
45. Veni, vidi, vici ! – “Am venit, am vazut, am invins” ! – Cezar.Dupa victoria de la Zala asupra lui Franace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte : Veni, vidi, vicii !Acest mesaj, a devenit o expresie universala, care serveste spre a caracteriza un succes rapid.
46. Veto. (latină ”Mă opun”). Concept din legislația romană. Era folosit de Consulii (2 la număr) unul dintre consuli se puteau opune unei decizi militare luate de celălalt (deci decizia militara trebuia să fie luată în unanimitate. Tribunii (aleși să reprezinte plebeea romană) se puteau opune prin VETO, unei legi votate de senatul roman. Astăzi Veto se folosește in consiliul de securitate O.N.U si in numeroase legislații (Marea Britanie, Australia, India, Sua, etc)
47. Ți-a mâncat pisica limba?. În imperiul asirian, soldaților dușmani capturați li se taia limba, acestea deveneau delicatesele cu care erau hrănite pisicile regelui

Cu ce se hrănesc pe front soldaţii din diferite ţări

Cu ce se hrănesc pe front soldaţii din diferite ţări

Fiecare armată îşi are propriul cod gastronomic, bazat atât pe preferinţele locale, cât şi pe exigenţele impuse de condiţiile de pe câmpul de luptă. Hrana este raţionalizată şi împachetată eficient, pentru a putea fi servită oricând, oriunde. Mai jos, vă invităm să vedeţi ce diete rezervă diferite ţări soldaţilor.

Germania: Raţia constă în plicuri cu concetrat pulbere de grapefruit şi alte fructe exotice, biscuiţi, pate de ficat, pâine de secară, gulaş cu cartofi. Pentru micul dejun, soldaţii germani primesc dulceaţă de vişine şi de caise.

Canada: Raţia canadiană include biscuţi cu fructe şi cereale integrale Bear Paws, filet de somon cu sos sau cuşcuş vegetarian, pentru masa principală. Pachetul de alimente mai conţine unt de arahide şi jeleu, pentru micul dejun. 

SUA: Raţia americană conţine prăjitură cu migdale şi mac, coacăze, cidru de mere cu mirodenii, unt de arahide şi biscuiţi, pentru micul dejun. Pentru masa principală, soldaţii americani primesc paste cu legume şi sos de roşii. Totodată, raţia vine la pachet cu un mic sistem de încălzire fără flacără: se adaugă apă peste mâncarea propriu-zisă, într-o pungă de plastic, aceasta încălzindu-se suficient pentru a schimba gustul alimentelor. 

Franţa: Raţia franceză constă din pate de ficat de căprioară, tocană de raţă, friptură de porc şi budincă de ciocolată. Pentru micul dejun, soldaţii primesc cafea instant, concentrat pudră pentru diverse băuturi, musli şi caramel. Setul conţine şi un mic reşou de unică folosinţă.

Italia: Raţia italiană conţine, pentru micul dejun, lichior, capuccino instant şi biscuiţi, iar pentru prânz, paste şi ciorbă de fasole, conservă de curcan şi salată de orez. La desert, soldaţii primesc un baton de ciocolată, salată de fructe la conservă şi un baton de ciocolată cu musli. Setul conţine şi un mic reşou de unică folosinţă. 

Marea Britanie: Raţia britanică e alcătuită din cafea instant, ceai şi sos Tabasco, iar pentru prânz asigură preparatul indian tikka masala cu pui, precum şi paste vegetariene. La micul dejun, soldaţii primesc fasole cu carne de porc, multe dulciuri şi gustări, precum şi fructe uscate şi numeroase plicuri de ceai. 

Estonia: Raţia estoniană include ardei umpluţi, pate din carne de pasăre, şprot afumat şi cârnaţi cu cartofi. Ea mai conţine crutoane, halva şi cremă de vanilie, la micul dejun, soldaţii consumă musli, fructe şi miere. 

Australia: Raţia australiană conţine Vegemite (o pastă obţinută din resturi de drojdie fermentată şi condimente), sandvişuri cu dulceaţă şi un tub de lapte condensat, precum şi brânză Cheddar, chifteluţe şi paste cu ton şi chilli. Setul mai conţine dulciuri şi sucuri şi două batoane de ciocolată. 

Danemarca: Raţia daneză conţine ceai Earl Grey, fasole şi costiţă în sos tomat, biscuiţi de orz şi bomboane cu fructe. 

Singapore: Raţia singaporeză este cea mai austeră, conţinând  trei feluri de mâncare disponibile: pui Szechuan cu tăiţei, orez cu pui, ciuperci şi busuioc, respectiv lapte de soia cu fasole roşie, pentru desert.

Spania: Raţia spaniolă conţine conserve de fasole verde cu şuncă, sepie în ulei vegetal şi pate. Mai există şi un pliculeţ de supă instant, compot de piersici şi biscuiţi. Setul include şi un mic reşou de unică folosinţă, precum şi diferite tablete: vitamina C, glucoză, pastile pentru rehidratare şi purificarea apei. 

Rusia: Raţia rusă conţine ceai, cafea, zahăr, biscuiţi şi diverse conserve. 

Situaţia actuală a comunităţii staroverilor din Nikolaevsk

Situaţia actuală a comunităţii staroverilor din Nikolaevsk

 

Foto:aprinderea de lumănarilor la icoana Sf. Nicolea, în timpul slujbei ţinute de părintele Nikolai

Acum, în 2014, Nikolaevsk a rămas un mic sat în Alaska  cu 350 de locuitori. Datorită pescuitului şi mai ales a abilităţii lor de a se adapta la clima aspră din Alaska, staroverii îşi pot asigura traiul zilnic şi  pot practica în continuare  obieceiurile strămoşeşti.

Clanul Iakunin, întemeietorul satului Nikolaevsk , a rămas cel mai numeros din sat.  Pentru  a practica pescuitul în cele mai bune condiţii , membrii clanului Iakunin au  reuşit să-şi cumpere nave mari de pescuit şi camioane pentru transportul peştelui. Pescarul Vasili Iakunin  recunoaşte faptul că nici tatăl şi nici unchiul său nu sţiau nimic despre pescuit atunci când au ajuns în Alaska. Acum sunt specialişti în pescuitul de somon şi de cod , nişte specii de peşte destul de apreciate în restaurantele cu specific pescăresc. Atunci când mai există conflicte între flota de pescuit americană şi cea rusă în Marea Bering , staroverii joacă rolul de negociatori datorită faptului că limba rusă este limba lor maternă.

 

Foto:Părintele Nikolai

În centrul activităţilor cotidiene din satul Nikolaevsk , biserica  păstorită de Părintele Nikolai ocupă un loc de frunte. Atunci când au sosit  în Alaska , staroverii nu aveau încă un preot pentru biserica ce urma să se înalţe. După cum ne povesteşte părintele Nikolai,în 1983 un grup de staroveri din Nikolaevsk au călătorit în România pentru a alege primul preot pentru comuntatea lor, având în vedere că timp de  300 de ani de pribegie ei nu au avut un lider religios. Părintele Nikolai afirmă că acest eveniment a creat o mare ruptură în rândul comunităţii din Nikolaevsk deoarece un grup de staroveri a vrut să continuie să ţină slujbe fără preot în biserica lor de lemn construită  dată cu venirea în Alaska După ce mica biserică a staroverilor fără  preot este mistuită într-un incendiu în 1985, aceştia decid să părăsească satul şi să-şi întemeieze o altă aşezare numită Kaciemak Selo în peninsula Kenai.

Foto:Biserica cu hramul Sfântului Nicolae din Nikolaevsk

Staroverii rămaşi în Nikolaevsk  şi-au întemeiat o mare biserică cu hramul Sfântului Nicolae în stilul arhitectural rusesc ce se distinge prin cupolele în formă de bulb de ceapă. Slujbele sunt ţinute în slavonă , limba de cult strămoşească.

Cu toate acestea,marea problemă a comunităţii staroverilor din Nikolaevsk este numărul din ce în ce mai mic de tineri care mai învaţă limba slavonă. Unii din tineri au ajuns să nu mai cunoască atât de bine nici limba rusă cu toate că şcoala din Nikolaevsk are o clasă în limba rusă  coordonată de profesoara Liuba Dorvall.  Principala cauză este că tinerii conversează mai puţin în limba rusă , preferând limba engleză.

În ciuda ameninţărilor datorate modernizării, Nikolaevsk a reuşit să-şi menţină totuşi o mare parte din tradiţiile strămoşeşti care sunt scoase în evidenţă mai ales în zilele de sărbătoare.De fiecare dată , la 19 decembrie este sărbătorit hramul bisericii Sf, Nicolae din sat. După o slujbă  ţinută de părintele Nikolai , tot satul  petrece cu mâncăruri tradiţionale din peşte la care se serveşte şi tradiţionala vodkă, .  Atmosfera este animată de cântece tradiţionale ruseşti interpretate de  corul satului.

În timpul mesei festive, părintele Nikolai se mai ridică pentru a rosti o rugăciune. În acel moment petrecerea se opreşte , iar toţi cei prezenţi împreună cu părintele rostesc rugăciuni în slavonă şi se închină. Părintele Nikolai încheie prin a  ne spune că” aşa au fost şi bunicii şi străbunicii noştri, iar noi păstrăm tradiţia”. Cuvintele lui sunt o povaţă pentru toate comunităţile de staroveri din lume.

Florenţa pe timpul lui Lorenzo Magnificul (1449-1492)

Florenţa pe timpul lui Lorenzo Magnificul (1449-1492)

Lorenzo de Medici, conducătorul de facto a Florenţei, a fost supranumit Magnificul datorită calităţilor sale în diplomaţie şi pentru însuşirile sale deosebite de protector al culturii , care va deveni simbolul Florenţei secolului al XV lea. Florenţa a fost un centru al Renaşterii italiene.

Conducăritul Florenţei se naşte în 1449 în influenta familie de Medici care a început să domine politica florentină ,o dată cu Cosimo il Vecchio(1434-1464) . Părinţii săi erau Piero de Medici şi Lucreţia Tornabuoni.. 

Lorenzo Magnificul ajunge la putere la vârsta de 12 ani , după mortea prematură a tatălui său, moştenind o situaţie politică  foarte tulbure.Conspiraţia eşuată a familiei Pazzi împotriva familiei de Medici este cea care a indicat această stare precară  a mediului politic florentin. În mod oficial , Lorenzo de Medici  nu a fost niciodată menţionat ca politician al statului florentin. Familia de Medici a preferat încă de la început un stil de guvernare din umbră.. 

Chiar dacă de fapt era din toate punctele de vedere un regat, Florenţa condusă de familia de Medici a continuat să se proclame ca republică. Instituţiile republicane erau doar ca să păstreze aparenţele. De fapt cele mai importante magistraturi erau ocupate de prietenii şi susţinătorii fideli ai familiei de Medici. Imaginea de republică a Florenţei era întreţinută şi de simplitatea arhitecturală a palatului în care locuia Lorenzo Magnificul.. Conform proiectului original (modificat în special în secolul al XVI lea),palatul nu trebuia să fie nici mai luxos şi nici mai mare decât casele majorităţii familiilor florentine din acea perioadă.Palatul Strozzi sau Palatul Pitti , construite pentru clienţii familiei de Medici, erau edificii chiar mai luxoase decât palatul familiei domnitoare.

Datorită lui Lorenzo, capitala Toscanei înfloreşte atât pe plan economic cât şi cultural , fiind remarcată în întreaga Europă. Perioada de prosperitate de care a benificiat Florenţa în perioada lui Lorenzo Megnificul, se datorează în primul rând păcii instaurate în peninsula italică în a doua jumătate a secolului al XV lea. Talentul diplomatic a lui Lorenzo de Medici este cel care a contribuit la menţinerea acestei păci. El şi-a asumat rolul de mediator în conflictele dintre provinciile italiene şi a reuşit să menţină un echilibru de putere în interiorul peninsulei. 

În calitatea sa de protector al artelor, Lorenzo a contribuit la înflorirea artistică a Florenţei. Preocupările sale de poet şi colecţionar de obiecte preţioase şi statui antice, l-au transformat pe liderul Florenţei într-un adevărat descoperitor de talente. În perioada sa, artele au fost sprijinite la cel mai înalt nivel.

La curtea lui Lorenzo Magnificul , şi-au desfăşurat activitatea nenumăraţi artişti ai celor timpuri: Luigi Pulci,PolizianoMarsilio Ficino,Cristoforo Landino,Picco de la Mirandola.

În calitate de ambasadori ai culturii florentine în întreaga peninsulă italică au fost Botticceli,,Pollaiolo,Verrochio şi  marii artişti Leonardo da Vinci şi Michelangelo. 

Conducătorul Florenţei a influenţat cariera tuturor artiştilor din acea perioadă. 

Lorenzo Magnificul moare în 1492, la vârsta de 42 de ani. Tot în acel an , Cristofor Columb descoperea America. Au fost două evenimente simultane care au marcat sfârşitul unei epoci.

Viaţa şi opera lui Piotr Ilici Ceaikovski

Viaţa şi opera lui Piotr Ilici Ceaikovski

Piotr Ilici Ceaikovski(1840-1893) a fost primul compozitor rus a cărui muzică a câştigat un prestigiu internaţional. Faima sa a crescut o dată cu  apariţiile sale în calitate de dirijor invitat în cadrul concertelor susţinute în Europa şi SUA.  În cadrul creaţiilor artistului intră simfonii, concerte, opere, muzică de cameră,precum şi vestitele compoziţii muzicale destinate teatrelor de balet. Multe dintre aceste lucrări continuă şi astăzi să facă parte din repertoriul clasic al multor concerte populare şi teatre muzicale din întreaga lume.

Prima etapă a vieţii

Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut în Votkinsk înt-o familie de origine burgheză. Tatăl său, Ilia Petrovici Ceaikovski, era în inginer cu rang de locotenent-colonel în Departamentul Minelor. Mama sa, Alexandra Andreevna d'Assier, făcea parte dintr-o familie înstărită de origine franceză care a emigrat în Rusia după revocarea Edictului de  la Nantes în 1685. Ambii părinţi erau iubitori de arte şi în special de muzică. Cu toate acestea, Piotr a fost îndrumat de către familia sa către o carieră în magistratură. După ce îşi termină studiile de drept, Ceaikovski ocupă pentru o scurtă perioadă funcţia de secretar la Ministerul Justiţiei.

Primii paşi în cariera muzicală

Pasionat de muzică încă din copilărie , Ceaikovski decide să se înscrie în 1862 la Conservatorul din Moscova. A urmat timp de trei ani cursurile lui Rubinstein(orchestraţie) şi Zaremba(compoziţie), studiind în afară de pian , flautul şi orga.Compozitorii săi preferaţi erau Mozart, Beethoven ,Glinka , Meyerbeer, Weber , Schumann şi Liszt.

Numirea sa ca profesor de armonie(1866-1877) la Conservatorul din Moscova a dus la rezolvarea problemelor sale materiale. Din această perioadă datează primele lui compoziţii(Concertul nr.1 pentru pian dedicat lui Hans von Bülow, Ondine, Opricinik, Vakula şi Lacul Lebedelor). Uneori creaţia sa muzicală este inspirată de teme populare(în special finalul din Simfonia a II a sau Snegurocika). Compozitorul rus prelucrează aceste teme cu o ştiinţă muzicală mai apropiată de maniera occidentală.

Cu toate acestea , Ceaikovski va şti să cultive un caracter rus de mare profunzime,îmbinat cu o anumită melancolie, mai ales în cantilenele şi melodiile care vor plăcea atât de mult publicului.

Începând din 1875,cercul relaţiilor lui în lumea muzicală s-a lărgit:s-a împrietenit cu Saint Saens, i-a frecventat pe Liszt, Bizet(a cărui operă Carmen l-a entuziasmat) şi  pe Massenet.

Anul-cheie pentru Ceaikovski este 1876, când N Rubinstein, directorul Conservatorului din Moscova, îl pune în legătură cu extrem de bogata doamnă von Meck (care îl angajase pe Debussy ca profesor de pian pentru una din fiicele sale,). Ea va deveni sfătuitoarea secretă şi mecena lui, fără ca ei să se fi întâlnit vreodată(convenţie stabilită încă de la început). Dar corespondenţa asiduă, timp de 14 ani, cât au durat relaţiile dintre ei , ne pemite să urmărim pas cu pas această „idilă” singulară. Sumele pe care ea le punea la dispoziţia lui Ceaikovski l-au pus la adăpost de orice problemă financiară.

El s-a eliberat atunci de obligaţiile de profesor şi a regăsit, după episodul unei căsătorii ratate (1877),o anumită atracţie pentru călătorii şi viaţa mondenă.Călătoreşte la Roma , Paris,Veneţia , Clarens,Florenţa şi San Remo. Tot în această perioadă îşi compune şi marile lucrări.

Consacrarea în muzică

Ceaikovski începe să fie dirijor începând cu 1886, dar de abia în 1888 va pleca într-un turneu de concerte în Europa, înainte de a pleca în SUA. În SUA , lucrările lui s-au bucurat de o primire entuziastă,iar la 5 mai 1891 Ceaikovski este invitat să inaugureze Carnegie Hall. Fără îndoială preocuparea pentru adevărul expresiei, pentru sinceritate ca şi pentru simplitate este legată la Ceaikovski de tema fundamentală a lucrărilor sale simfonice şi lirice :destinul uman, lupta pe care omul o duce pentru a încerca să-l domine şi eşecul său final. Poemul simfonic Fatum(1868), ultimele 3 simfonii precum şi acea misă funebră de la finalul Pateticii consacră înfrângerea omului de către destin. Lui Ceaikovski i-a plăcut să transfere în muzică tragicul şi pasiunile umane, cu o generozitate şi o hipersensibilitate ieşită din comun.

Dacă melodiile lui nu sunt altceva decât expuneri ale unei stări sufleteşti, atunci simfonia a fost pentru el un fel de „confesiune muzicală a sufletului”. Ceaikovski nu admite existenţa unei muzici care să fie doar un  joc sonor lipsit de scop.

Zece opere , ale căror subiecte variază de la tematica istorică(Fecioara din Orleans)la drama psihologică(Evghenii Oneghin , Dama de pică) constituie contribuţia sa la genul liric.

Refuzând atât concepţia wagneriană ,cât şi realismul lui Musorgski, compozitorul rus alege o construcţie formală apropiată de aceea a lui Glinka(o succesiune de arii şi ansambluri legate prin recititativ , dar într-un  climat care se vrea poetic).

Pe de altă parte , Dama de pică este evident influenţată de Carmen, adică de o  lucrare în care s-ar putea spune că muzica este în permanenţă angrenată în acţiune. Lirismul lui Ceaikovski poate explica succesul de care s-a bucurat şi care se sprijină pe nostalgia unei epoci: cea a anilor 1850-1860 din Rusia.

De altfel, este semnificativ faptul că după Revoluţia bolşevică din 1917,s-a încercat condamnarea  operelor lui ca reflectând o mentalitate de “mic burghez”.

Piotr Ilici Ceaikovski este cel care a participat , după Leo Delibes, la restaurarea muzicii de balet, care avea să devină o creaţie în sine, înainte de a deveni o  operă de avangardă.

 Lacul Lebedelor(1876),Frumoasa din pădurea adormită(1889), Spărgătorul de nuci(1892) sunt creaţii care au redefinit la nivel internaţional muzica de balet .

Pe 28 octombrie 1893, Ceaikovski a condus premiera Simfoniei a Vi a(Pathétique) în Sankt Petersburg. Nouă zile mai târziu, Ceaikovski moare de holeră, după ce a consumat apă contaminată din râul Neva. Pe lângă această cauză oficială a morţii sale , au apărut tot felul de speculaţii prin care se afirmă că de fapt moartea sa a fost o sinucidere, ca urmare a descoperii unei presupuse relaţii homosexuale pe care a avut-o cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real al morţii sale, Ceaikovski a beneficiat de funeralii naţionale şi a continuat să fie preţuit   ca un simbol al muzicii simfonice din Rusia.

Bibliografie

Marc Vignal, Dictionnaire Des Grands Musiciens, Éditions Larousse, Paris, 1991.

Citate celebre ale lui Mihail Bulgakov(1891-1940)

Citate celebre ale lui Mihail Bulgakov(1891-1940)

Mihail Bulkaov a fost unul dintre cei mai renumiţi scriitori şi dramaturgi sovietici din prima jumătate a secolului al XX lea. Cea mai cunoscută lucrare a sa intitulată Maestrul şi Margareta, este consierată ca fiind una dintre cele mai mari capodopere literare din secolul al XX lea.

Nu există forţă pe lume în stare să reducă la tăcere o gloată înainte ca ea să fi scuipat tot ce a îngrămădit în vintrele ei, amuţind apoi de bunăvoie.

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.

Hârtia scrisă arde greu.

Cu ochi avizi şi totuşi puţin speriaţi. Aşa te uiţi la cineva despre care ai auzit multe, la care te-ai gândit mult şi care, în sfârşit, îşi face apariţia în carne şi oase.

Disperarea e un păcat de moarte.

Cine ţi-a spus că nu există pe lume iubire adevărată, devotată, eternă? Să i se taie mincinosului scârnava-i limbă.

Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni.

Laşitatea e cel mai cumplit viciu.

Ce să-i faci, cel care iubeşte trebuie să împartă soarta celui pe care îl iubeşte.

De ce lâncezesc, singur ca o bufniţă la poalele unui zid? De ce m-am rupt de viaţă?

Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.

Lucrurile trebuie organizate în aşa fel, încât să nu se audă. Altfel spus - cu multă discreţie.

Gustase din cupa amărăciunii, aflând pe propria piele ce înseamnă eroarea judiciară şi calomnia.

         Limba poate ascunde adevărul, dar niciodată ochii.

 

Cât de real este “noul Război Rece”?

Cât de real este “noul Război Rece”?

Dacă este să ne  orientăm după titlurile din ziare şi  dezbaterile aprinse de la diferite televiziuni  după anexarea Crimeii de către Rusia , putem concluziona că suntem în mijlocul unui “nou Război Rece”. Pentru mulţi  cetăţeni ai comunităţii euroatlantice comparaţia pare una destul de convenabilă având în vedere că Occidentul a câştigat  a câştigat la prima vedere ultimul Război Rece cu URSS.

Dar este profund greşit să ne închipuim că există o nouă confruntare între Vest şi Est. Nu este vorba de niciun nou Război Rece deoarece lumea nu se îndreaptă către o nouă confruntare dintre civilizaţii care să aibe la bază motivaţii ideologice. Putin şi oligarhii săi nu posedă un sistem de valori pe care să-l poată promova în lume. Au în schimb nişte “nostalgii imperiale” la care nu pot renunţa. Suprasolicitarea economiei ruse îi va lecui treptat de această boală. Rusia nu este o superputere aşa cum a fost cazul URSS-ului , ci doar o putere regională care încearcă să menţină pe orbita sa vechile republici sovietice

Este o tragedie pentru Rusia şi vecinii săi că în urma prăbuşirii URSS-ului s-a creat un vid de putere de care au profitat noii oligarhi susţinuţi de noua putere de la Kremlin. Rusia nu are nici o doctrină pe care să o exporte în afara graniţelor sale ,aşa cum a fost în perioada sovietică. Vechiul naţionalism rus şi capitalismul oligarhic nu oferă nici o alternativă la noua ordine mondială deorece nu are nici o viziune sau un sistem de valori universale.

Responsabil de moartea a milioane de oameni, comunismul a avut totuşi o viziune  şi  un sistem de valori proprii cu care a amăgit speranţele multor milioane de oameni. Putin ,spre deosebire de Stalin, nu este interesat să exporte un model politic în afara graniţelor Rusiei. Singurul său interes este să reclădească vechiul URSS sub o altă formă , cum ar fi nou propusa uniune economică euroasiatică în care oligarhia rusă şi cea chineză pot  prospera. “Noul imperiu rus” are la bază enormele resurse naturale ale  Rusiei.

În timpul Războiul Rece era o situaţie cu totul diferită decât cea de acum. Democraţia nu era ameninţată doar Armata Roşie sau de imensul arsenal nuclear al URSS. Principala ameninţare era cea de ordin ideologic , deorece comunismul vrea să ofere o alternativă pentru capitalism. La ora actuală nu există nici o ameninţare comunistă.

Dacă este o ameninţare , ea este una de ordin geostrategic şi se limitează la regiunile vecine Rusiei. În orice caz Rusia lui Putin este departe de avea puterea şi influenţa pe care o poseda în trecut  URSS-ul.

În  ciuda tensiunilor politice dintre Occident şi Rusia , lumea nu se confruntă cu nici o ameninţare de ordin militar, ideologic sau economic care să pună în pericol securitatea globală. Faptul că televiziunile şi ziarele insistă pe tema existenţei unui nou Război Rece , este doar o încercare de maniupulare a opiniei publice.

Având în vedere că economia mondială este interdependentă , sancţiunile economice ale SUA împotriva Rusiei nu vor avea vreun efect benefic pe termen lung pentru economia occidentală , mai ales cea europeană care este atât de dependentă de importurile de gaze din Rusia. De aceea este discutabil câte state vor şi pune în practică sancţiunile dictate de SUA. Chiar şi economia americană ar putea avea de suferit prin devalorizarea dolarului , dacă Rusia şi China vor conveni să renunţe la moneda americană în comerţul  bilateral.

Spre deosebire de interdependenţa economică actuală, în perioada Războiul Rece existau destul de puţine legături economice  dintre Vest şi Est. O lungă perioadă a Războiului Rece, Moscova nici măcăr nu avea Bursă de Valori.

În ceea ce priveşte anexarea Crimeii de către Rusia, Occidentul se confruntă cu politica faptului împlinit.  Nici în timpul Războiului Rece , cele două superputeri, SUA şi URSS, nu s-au confruntat direct , preferând să folosească state terţe. Chiar şi în cazul atrocităţilor comise de sovietici în timpul Revoluţiei ungare din 1956 şi a celei din Cehoslovacia din anul 1968, SUA şi aliaţii occidentalii s-au limitat prin ale cataloga ca inacceptabile ,iar apoi au ajuns să-se conformeze realităţilor. Totul s-a rezumat la o simplă retorică. SUA  şi Europa de Vest nu erau dispuse să  înceapă un război cu URSS , doar pentru a apăra statele din Europa de Est, ţinute sub controlul Moscovei.

Situaţia a rămas neschimbată. Nimeni nu vrea să rişte o confruntare militară cu Rusia , chiar dacă Putin ar decide să anexeze jumătate din Ucraina , până la râul Dniepr.

Cel mai onest lucru pe care îl poate face Occidentul este să recunoască faptul că Ucraina este pe cont propriu. Asta nu înseamnă totuşi să accepte noile “ambiţii imperiale” ale Rusiei , aşa cum au fost acceptate cele ale URSS-ului . Prioritatea geostrategică a  SUA şi a aliaţilor din NATO trebuie să fie protejarea Europei centrale şi de est în faţa oricărei ameninţări ruse, inclusiv cea de ordin economic. Pentru a atinge acest obiectiv este necesar ca Europa să-şi diminueze dependeţa energetică faţă de Rusia.

Sursă

http://www.nytimes.com/2014/03/22/opinion/the-new-cold-war-that-isnt.html?_r=0

Poate fi Kosovo un precedent periculos în dreptul internaţional?

Poate fi Kosovo un precedent periculos în dreptul internaţional?

Lipsa unei clarificări din partea Curţii Internaţionale de Justiţie referitor la statutul legal al independenţei Kosovo poate constitui un precedent periculos pe plan internaţional. Toată această situaţie confuză a dus la o dezbatere aprinsă între grupurile de politicieni care acordă o importanţă maximă principiului autodeterminării şi cei care consideră că ,înainte de toate ,pe plan internaţional trebuie respectat principiul suveranităţii statului.  Confuzia are ca efect intensificarea activităţii mişcărilor separatiste din întreaga lumea.

Între suveranitate şi  autodeterminare

Conform Constituţiei Iugoslaviei din 1974 ,provincia Kosovo a avut statutul de teritoriu autonom. Kosovo avea propria constituţie,propriul guvern, o Curte Supremă de Justiţie, armată proprie şi dreptul de a acorda cetăţenie şi de a emite paşapoarte. Acestă largă autonomie era un compromis între aspiraţiile naţionale manifestate de comunitatea de albanezi majoritară în Kosovo şi cea sârbă dispusă oricând să apere suveranitatea şi integritatea teritorială a Serbiei.

După moartea preşedintelui Tito ,  a  început să se manifeste o opoziţie sârbă din ce în ce mai pronunţată în ceea ce priveşte autonomia de care beneficia provincia Kosovo. Începând cu 1989-1990 , confictul dintre comunitatea albaneză şi autorităţile sârbe s-a  agravat rapid. Preşedintele Slobodan Milosevic a promovat o politică activă de  “diluare etnică” prin  aducerea de noi etnici sârbi în Kosovo şi eliminarea autonomiei provinciei Kosovo considerată neconstituţională.

După dezastrul politic şi militar provocat de dezmembrarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 1992, Serbia şi-a afirmat cu mai multă tărie suveranitatea asupra provinciei Kosovo , insistând mai ales asupra importanţei istorice pe care o are regiunea în istoria sârbilor.  

Chiar dacă de la început comunitatea europeană a abordat conflictul interetnic din provincia Kosovo ca pe propria problemă, contribuţiile sale la soluţionarea  conflictului din Kosovo au fost de cele mai multe ori incoerente  şi fără efect. La Conferinţa pentru Iugoslavia , cu începere din 1992, chestiunea Kosovo a fost etichetată ca fiind o problemă a minorităţilor cu toate prevederile sale din dreptul internaţional:

·         Problemele minorităţilor trebuie separate de  chestiunile legate de principiul autodeterminării

·         Graniţele existente trebuie respectate.Chiar dacă are grupuri de minorităţi pe teritoriul său, statului trebuie să-i fie respectată suveranitatea.

·         Posibilitatea de intervenţie a altor state sau organizaţii internaţionale este limitată. Dreptul internaţional recunoştea în rândul principiilor sale neamestecul în treburile interne ale unui stat. Cu toate acestea respectarea drepturilor  minorităţilor nu mai ţine doar de problema internă a unui stat, chiar dacă nu există un tratat special destinat acestei chestiuni.

Comunitatea Europeană înglobează drepturile minorităţilor în drepturile fundamentale ale omului. În ciuda sancţiunilor primite din partea organismelor europene pentru încălcarea drepturilor comunităţii albaneze din Kosovo,Serbia continuă să păstreze aceiaşi politica  chiar cu riscul de a se izola în plan european.

Americanii şi aliaţii europeni au ajuns la concluzia că sancţiunile şi instrumentele tradiţionale pentru implementarea dreptului internaţional sunt inutile în cazul Serbiei.

Negocierile de la Ramboiullet din 6 februarie 1999, au fost ultima încercare de găsire a unei soluţii politice. Acordul de pace propus la Ramboiullet cerea ca în schimbul garantării suveranităţi Repubilicii Federale Iugoslave asupra provinciei Kosovo, acesteia din urmă să i se acorde o autonomie largă în cadrul statului iugoslav.

Pentru NATO , acordul de la Rambouillet era ultima încercare paşnică de soluţionare a crizei din Kosovo, având în vedere masacrul săvârşit de trupele sârbe asupra civililor albanezi din localitatea Racak din  15 ianuarie 1999.

Intervenţia militară a NATO în Kosovo, din martie 1999, sub pretextul unei  acţiuni umanitare în sprijinul comunităţii albaneze , a fost o încălcare a dreptului internaţional. Chiar dacă situaţia din Kosovo a fost catalogată în cadrul Consiliului de Securitate ONU, ca fiind o ameninţare la adresa păcii şi securităţii în regiune, folosirea forţei în Iugoslavia nu a fost aprobată de o rezoluţie. Chiar dacă a pus capăt confruntărilor violente dintre forţele sârbe şi albanezi, intervenţia NATO din Kosovo nu a rezolvat şi criza umanitară provocată de război.

Pe 10 iunie 1999, Consiliul de Securitate ONU, decide prin Rezoluţia nr. 1244 să organizeze o Misiune ONU de administrare provizorie a provinciei Kosovo(UNMIK).

După o lungă administrare a provinciei Kosovo de către ONU , pe 17 februarie 2008, 109 membri ai Adunării Provizorie din Kosovo votează declaraţia de independenţă a Kosovo. Cei 17 reprezentanţi ai minorităţii sârbe din Kosovo nu participă la vot, solidarizându-se cu boicotul iniţiat de parlamentul sârb. Populaţia majoritară albaneză a  sprijinit decizia politicienilor albanezi. Pe plan internaţional , independenţa Kosovo a for recunoscută de 108 din cele 193 de state membre ale ONU.

Cea care este menită să judece statutul legal al Kosovo este Curtea Internaţională de Justiţie care prin Opinia exprimată în documentul din 22 iulie 2010,a reuşit să ocolească examinarea problemei delicate a autodeterminării .

 Totuşi s-a recunoscut ,chiar dacă indirect,faptul că locuitorii din Kosovo şi-au luat destinul în propriile mâini. În consecinţă, kosovarii trebuie să-şi asume şi responsabilitatea pentru acţiunile lor,deoarece drepturile sunt strâns legate de obligaţii. Curtea internaţională de Justiţie a catalogat declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo ca o decizie luată de membri Adunării Provizorii şi nu o decizie a Adunării, ca organ legislativ. În ce măsură pot fi generalizate aceste discuţii legate de secesiunea Kosovo şi care vor fi consecinţele în plan internaţional este o mare dilemă. Încercările de a lămuri statutul legal al Kosovo ca stat independent sunt încă în faza de dezbateri. Atât timp cât nu e lămurită legal, situaţia din Kosovo tinde să devină un precedent periculos.

Exploatarea independenţei  Kosovo de către Rusia

Rusia consideră Kosovo ca pe un precedent în dreptul internaţional şi îl foloseşte ca justificare în apărarea drepturilor etnicilor ruşi din afara graniţelor statului rus.

Războiul din Georgia din 2008,   a inaugurat această politică intervenţionistă a  Rusiei pe plan internaţional. Folosindu-se de pretextul apărării drepturilor minorităţii osetine şi abhaze din Georgia, Rusia a sprijinit crearea republicilor separatiste Osetia  de Sus şi Abhazia.

Actualele evenimente din criza ucraineană care au culminat cu anexarea Crimeei la Federaţia Rusă în urma referendumului organizat de ruşi din Crimeea  la 16 martie 2014. Chiar dacă Occidentul nu recunoaşte legitimitatea acţiunilor Moscovei , catalogându-le drept agresiune, Rusia invocă dreptul la autodeterminare a fiecărui popor. În consecinţă, poziţia Occidentului  de a recunoaşte independenţa Kosovo şi  a nega în acelaşi timp alegerea  Crimeii ,exprimată în referendum ,de a face parte din Federaţia Rusă, este catalogat de Kremlin ca dublu standard în relaţiile internaţionale.  Problema devine şi mai gravă având în vedere că în spaţiul ex-sovietic şi nu numai, există o serie de conflicte interetnice îngheţate care pot fi reactivate de noua abordare de politică externă a Rusiei.

Kosovo şi separatismul

Declararea unilaterală a independenţei Kosovo şi recunoaşterea ei de către 108 state poate fi văzută ca o subminare a principiului suveranităţii statului şi a integrităţii teritoriale din dreptul internaţional, şi o încurajare a mişcărilor secesioniste de pretutindeni.

Cele 108 state care au recunoscut existenţa statului Kosovo, printre care  SUA şi democraţiile occidentale, consideră că situaţia din Kosovo nu a dat naştere la un precedent , deoarece ea are   caracterul unic care rezultă dintr-o varietate de factori precum războiul şi purificarea etnică dintre anii 1998 şi 1999, îndelungata administrare internaţională a provinciei Kosovo(UNMIK) şi rolul ulterior al comunităţii internaţionale după proclamarea independenţei Kosovo. Situaţia din Kosovo este văzută simultan ca un precedent negativ şi ca un caz generic. Va  trece foarte mult timp până când comunitatea internaţională va ajunge la un consens în această problemă şi mai ales prin  ce costuri şi compromisuri. Curtea de Internaţională de Justiţie nu a ajuns nici ea la un consens legat de statutul legal al Kosovo.În opinia exprimată de Curte în 2010 se menţionează faptul că declaraţia unilaterală de independeţă a Kosovo nu este una contrară dreptului internaţional. Judecătorul Yusuf de la Curtea Internaţională de Justiţie consideră că dreptul la autodeterminare nu trebuie acordat unei minorităţi chiar dacă discutăm de o represiune sistematică. În consecinţă Curtea Internaţională de Justiţie trebuie să clarifice şi condiţiile în care se aplică dreptul la autodeterminare.

La nivel de principii de drept internaţional trebuie trasată o linie clară între cererile de autodeterminare şi necesitatea de păstrare a  integritaţii teritoriale. În caz contrar se va ajunge la încurajarea mişcărilor separatiste din toată lumea.Având în considerare faptul că statele se luptă pentru accesul la resurse naturale limitate, violenţele interetnice sunt doar la un pas şi pot fi o adevărată ameninţare la adresa actualei ordini mondiale.

Bibliografie

James Summers, Kosovo: A Precedent?: The Declaration of Independence, the Advisory Opinion and Implications for Statehood, Self-Determination and Minority Rights, Ed. Martinus Nijhoff Publishers, Boston, 2011.

Peter Hilpold, Kosovo and International Law: The ICJ Advisory Opinion of 22 July 2010 , Ed. Martinus Nijhoff Publishers, Boston, 2012.

http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15987.pdf