Palatele împărătesei Elisabeta a Rusiei
Imagine: Camera de Chihlimbar
din Palatul Ecaterina(Ţarskoe Selo)
Prima înfăptuire
arhitecturală majoră a Elisabetei a fost Palatul de Vară proiectat de
Bartolommeo Francesco Rastrelli(1700-1771),fiul unui sculptor fiorentin angajat
de Petru cel Mare. Rastrelli fusese numit Arhitect-Şef la curtea imperială în
1736, în vremea domniei Annei. Palatul de Vară, terminat în 1744, a fost
construit, la fel ca multe din clădirile timpurii din Sankt Petersburg, din
lemn cu finisaj de stucatură. Clădirea a fost demolată de împăratul Paul al III
lea la sfârşitul anilor 1790.
Reşedinţa regală originară de la
Ţarskoe Selo a fost construită de Petru
I prin soţia sa Ecaterina şi a fost lăsată moştenire Elisabetei prin
testamentul împărătesei Ecaterina. Elisabeta i-a cerut lui Rastrelli să
reconstruiască şi să extindă palatul. Lucrările la Palatul Ecaterina au fost
încheiate în 1752. Elisabeta a dorit ceva monumental şi Rastrelli a realizat o
construcţie cu un front foarte lung
decorat cu cariatide masculine masive executate de sculptorul Dunker.
În interior se află celebra
Cameră de Chihlimbar , ale cărei
lambriuri de chihlimbar au dispărut în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, când Wehrmacht-ul a ocupat palatul producând distrugeri substanţiale .
Tavanul camerei era pictat cu imagini ale căror temă, Triumful înţelepciunii
asupra voluptăţii, nu se potrivea nici cu arhitectura lui Rastrelli,nici cu
viaţa privată a patroanei lui. Marea Sală din Palat este puternic iluminată de
13 perechi de ferestre şi oglinzi.
Imagine: Palatul de Iarnă(Sankt
Petersburg)
În 1754 Elisabeta i-a comandat
lui Rastrelli reconstruirea Palatului de Iarnă la o scară mult mai extinsă .
Construcţia realizată de Rastrelli( restaurată după incendiul din 1837) încă
mai există. Are o lungime de 298 m şi o faţadă cu multe ornamentaţii din a căror schemă originară de culori făcea
parte turcoazul pentru pereţi şi detaliile argintii. Minunata Scară a
Iordanului din Palatul de Iarnă a fost restaurată după incendiul din 1837
astfel încât să păstreze exuberanţa origanalului lui Rastrelli.
Palatele Elisabetei au fost
menite să demonstreze faptul că monarhia rusă era egală cu contemporanele ei
din Apusul Europei ca bogăţie, forţă şi
stil .
Marea Sală a Palatului Ecaterina
a fost insirată de Sala Oglinzilor de la Versailles ,iar grădinile şi parcurile
de la Ţarskoe Selo au fost şi ele remodelate de Rastrelli în manieră franceză.
Monumentalitatea şi ornamentaţiile palatelor Elisabetei au fost menite să
impresioneze. Dramaturgul rus Denis Fonvizin(1745-1792) a descris astfel o
vizită la Palatul Ecaterinei:
“Mărturisesc sincer că am fost uimit de
splendoarea curţii împărătesei noastre. Pretutindeni strălucea aurul ,grupurile
de oameni înveşmântaţi în albastru deschis cu panglici roşii , mulţimea de
doamne frumoase şi ,în sfârşit muzica –toate acestea mi-au încântat vederea şi
auzul, şi palatul mi s-a părut a fi locuinţa unei fiinţe mai presus de
muritoriii de pe pământ”.
Bibliografie
David Warnes, Chronicle of the Russian Tsars: The Reign-By-Reign Record
of the Rulers of Imperial Russia,Ed. Thames &
Hudson Publishers, London , 1999.
