Ameninţarea Statului Islamic la adresa
securităţii internaţionale
Avansul rapid
din Nordul Irakului al jihadiştilor din Statul Islamic, pe fondul
dezorganizării armatei irakiene, a reuşit să ia prin suprindere întreaga
comunitate internaţională.Crimele împotriva civililor din teritoriile ocupate
de islamişti au oripilat o lume întreagă. Decapitarea jurnaliştilor americani,
James Foley şi Steven Sotloff, au arătat cruzimea extremă de care sunt capabili
aceşti luptători ai SI, ghidaţi doar de caracterul primitiv şi de fanatismul lor. Anihilarea
Statului Islamic va depinde în mare măsură de cooperarea dintre SUA şi
celelalte state ale comunităţii internaţionale, interesate în restabilirea
păcii şi securităţii în Orientul Mijlociu.
Originile şi
evoluţia Statului Islamic din Irak şi
Levant(SIIL)
Fiind constituită încă din 1999, gruparea teroristă a
Statului Islamic şi-a luat de-a lungul
timpului diferite nume. Iniţial a purtat numele de Organizaţia Monoteismului şi
a Jihadului(Jama'at al-Tawhid wal-Jihad), pentru ca apoi să fie redenumită de
Osama Bin Landen, Organizaţia jihadului
cu baza în Ţara dintre Râuri(cunoscută mai mult sub denumirea de Al-Qaeda
în Irak).
Din ianuarie 2006, grupul terorist a început să-se
distanţeze de ideologia Al-Qaeda, organizaţia teroristă din care s-a desprins.Se
pare că motivul acestei distanţări au fost erorile comise de al-Zarqawi,
părintele spiritual al SIIL. Dintre aceste erori, cea mai notabilă a fost seria
de atentate cu bombă din 2005, la cele 3 hoteluri de la Amman(Grand Hyatt
Hotel, Radisson SAS Hotel, Days Inn). Tot
din 2006, grupul a început să se intituleze Consiliul Mujahedinilor Shura.
Gruparea teroristă promitea să lupte împotriva şiiţilor.Pe 13 octombrie 2006, islamiştii
radicali din Irak proclamă Statul Islamic din Irak(SII) sub comanda
egipteanului Abu Ayyub al-Masri şi irakianului Abu Hamza al-Baghdadi. După ce
cei doi lideri ai SII sunt ucişi într-un raid american, în aprilie 2010,
conducerea organizaţiei teroriste este preluată de Abu Bakr al-Baghdadi, actualul
calif al SIIL
Denumirea de Stat Islamic din Irak şi Levant este
adoptată pe 8 aprilie 2013, după ce grupul terorist condus de Abu Bakr
al-Baghdadi ocupă teritorii în Siria, în contextul războiului civil sirian.
Pe fondul ocupării de vaste teritorii în nordul Irakului,
SIIL se declară califat, schimbându-şi din nou numele în Statul Islamic(SI).
Planurile
islamiştilor radicali şi sursele lor de finanţare
SI, fiind
un grup extremist sunit, urmează
principiile globale ale jihadului. Ca şi alte grupuri jihadiste, Statul Islamic
îşi are originea din cadrul organizaţiei „Fraţii Musulmani”, primul grup
islamist din lume, ce apare în Egiptul anilor ’20. Statul islamic promovează
astfel violenţa religioasă şi îi numeşte pe toţi cei care nu sunt de acord cu
politica lor opresivă, ca fiind infideli sau apostaţi. Planul membrilor SI este
să întemeieze un stat islamic de
orientare salafistă(sectă de fanatici din interiorul Islamului, care cere
musulmanilor să traiască aşa cum o făceau primele generaţii după Mohamed) în
Irak, Siria şi alte părţi ale Levantului. Înainte de a lupta împotriva statelor
non-musulmane, SI era în plan purificare societăţii islamice.
Islamiştii radicali ai SI resping împărţirea lumii arabe,
făcută de Occident după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În ceea ce priveşte finanţarea acţiunilor Statului
Islamic, au fost capturate aproximativ 200 de scrisori aparţinând Al-Qaeda din
Irak şi a Statului Islamic din Irak care relevă surse de finanţare. Documentele
au fost ulterior analizate de trustul de cercetare Rand Corporation .
Din 2005 până în 2010, s-a observat că doar 5% din
bugetul Statului Islamic, o reprezintă donaţiile externe. Restul a fost strâns
din Irak. Celulele teroriste erau obligate să contribuie cu 20% din fonduri ,
care erau obţinute din răpiri, şantaje
şi alte activităţi de crimă organizată.
Situaţia financiară a actualului Stat Islamic este una
mult mai bună. Spionajul irakian a arătat faptul că SI are bunuri în valoare de
2 miliarde de dolari(cel mai bogat grup jihadist din prezent). Două treimi din
această sumă este reprezentată de bunurile capturate după ocuparea
Mosulului(iunie 2014). Sumele strânse din jafurile organizate la bănci, au fost
o altă sursă de finanţare. Arabia Saudită şi Qatarul au fost acuzate de
guvernul irakian , pentru faptul că finanţează în secret Statul Islamic.
Traficul cu materii prime şi artefacte arheologice sporeşte bugetul SI. De
asemenea, SI extrage petrol şi produce energie electrică în partea de est a
Siriei,pe care o recumpără ulterior tot
guvernul sirian.
Ce strategii au la
dispoziţie SUA şi aliaţii săi
Vicepreşedintele american, Joe Biden, a susţinut în
august faptul că forţele locale pot anihila Statul Islamic şi fără participarea
trupelor terestre americane.Ca dovadă, vicepreşedintele american a menţionat
ofensiva trupelor kurde, care au reuşit să recupereze aria din jurul barajului
Mosul, având ca sprijin aviaţia americană.
Recucerirea oraşului Mosul , al doilea oraş al Irakului
după capitala Bagdad, este însă cu mult mai anevoioasă, având în vedere are o
populaţie de aproape 2 milioane de locuitori.
SI a reuşit să-şi implanteze aici structuri de administraţie destul de
solide. Islamiştii radicali ai Statului Islamic nu sunt doar simpli terorişti.
Treptat ei au luat forma de organizare a unor miliţii.
Statul Islamic a reuşit să anihileze rezistenţa locală şi
să-şi instaleze structuri de conducere cel puţin în Fallujah şi alte oraşe din regiunea Anbar.
Ca dovadă putem cita eşecul trupelor guvernamentale
irakiene în bătălia care a avut ca obiectiv recucerirea oraşului Tikrit.
Pentru a anihila SI, o armata va fi nevoită să lupte
împotriva radicalilor islamici ,clădire cu clădire şi stradă cu stradă, în
oraşele provinciilor Ninewa, Anbar şi Salah. Populaţia locală din aceste oraşe
este în majoritate sunită. Chiar dacă liderii tribali suniţi şi-au exprimat
formal opoziţia faţă de SI, comunitatea sunită nu s-a grăbit să provoace la
luptă pe radicalii islamici. Având în vedere că trupele guvernamentale sunt
formate în mare parte din şiiţi şi kurzi, este puţin probabil ca aceşti suniţi
să-şi ofere sprijinul. O strategie ar fi ca, după eliberarea oraşelor sunite
din Nord, guvernul irakian să accepte prezenţa unei forţe internaţionale de
poliţie alcătuită din militari suniţi. În caz contrar, victoriile forţelor
guvernamentale vor fi doar temporare.
Pentru o anihilare totală a Statului Islamic, va fi
necesară distrugerea posesiunilor lor din Siria.
Înainte de a interveni în teritoriile controlate de SI în
estul Siriei, SUA va trebui să distrugă sistemul de apărare aeriană a Siriei. O
altă preocupare pentru administraţia americană este ca oricare teritorii
recuperat de la Statul Islamic, să revină sub controlul Coaliţiei Opoziţiei
Siriene din Allep, organizaţia pe care SUA o recunoaşte ca fiind reprezentativă
pentru poporul sirian asuprit de dictatura lui Assad. Chiar dacă SI va fi
învins, în teritoriile eliberate va fi necesară restaurarea imediată a legii şi
ordinii, precum şi refacerea
administraţiilor locale, care să se ocupe de reconstrucţia aşezărilor afectate
de război , şi de asemenea de programele sociale.
Ce şanse de reuşită pot avea însă toate aceste planuri
fără intervenţia directă a trupelor americane? Până şi la recucerirea barajului
Mosul şi evacuarea populaţiei Yazidi de pe muntele Sinjar, au fost implicaţi
atât civili cât şi trupe speciale americane, care au intervenit indirect în
ajutorul trupelor guvernamentale. Dacă avem în vedere misiunile umanitare,
numărul cetăţenilor americani creşte.
Trebuie să luăm în considerare că toate aceste succese ale guvernului de la
Bagdad în faţa SI au fost obţinute în zone în mare parte depopulate, unde
jihadişti nu beneficiau de prea mult sprijin local. În concluzie, SUA va fi
nevoită în final să formeze o alianţă împotriva Statului slamic şi să intervină
terestru pentru a soluţiona în totalitate problema. Doar operaţiunile aeriene
nu vor fi suficiente.
Viitorul politic
al Orientului Mijlociu
Prezenţa SI în zona Orientul Mijlociu reprezintă un
pericol real nu doar pentru statele arabe , dar şi pentru cele europene, având
în vedere că Statul Islamic are de gând să organizeze atacuri teroriste în
Europa.
Administraţia Obama estimează că o campanie împotriva
SI va dura cel puţin 3 ani. Cu toate că
încearcă să formeze o coaliţie împotriva jihadiştilor, preşedintele Obama nu
vrea însă ca această acţiune să fie interpretată de opinia publică americană,
ca fiind o nouă operaţiuni militară de anvergură în Irak, similară cu invazia
din 2003. Situaţia din Orientul Mijlociu se complică şi mai mult dacă luăm în
calcul că în Africa de Nord, vidul de putere creat după Primavara arabă din
2011 nu a fost nici până acum substituit de regimuri democratice.
Mare greşeală pe care a făcut-o guvernul irakian sprijinit
de SUA, a fost să îndepărteze complet de la putere facţiunile politice
sunite. Comunitatea sunita s-a simţit
marginalizată şi persecutată de noii lideri şiiţi.
„ Chiar dacă vor încerca să ne atragă în coaliţie, nu vom
accepta”, declară liderul tribal sunit, Sheikh Ali Hatem Suleimani. „În trecut
am luptat împotriva Al-Qaeda, şi am curăţat zona de ei. Dar americani au lăsat
puterea în mână lui Maliki(n.r.- premierul irakain,Nouri al-Maliki, de confesiune şiită), care a
început să aresteze, să ucidă şi să exileze o mare parte din comandanţii
tribali suniţi care au purtat lupta împotriva Al-Qaeda din Irak”, ne spune Sheikh
Ali Hatem Suleimani.
Fără o
reconciliere între suniţi şi şiiţi, Statul Islamic va continua să supravieţuiască
şi să ameninţe interesele americane şi europene din regiunea Orientului
Mijlociu. Având în vedere că suniţii predomină în regiune, puţine state arabe
vor dori să sprijine un guvern irakian care neglijează comunitatea sunită.
Diplomaţia americană va trebui să intervină în Irak pentru a permite şi
suniţilor să participe activ la guvernarea ţării. În lipsa acestui pas,
stabilitatea Orientului Mijlociu, pare tot mai şubredă.
Bibliografie
