vineri, 28 februarie 2014

The 7 Governments Overthrown by the CIA’s Clandestine Operations

The 7 Governments Overthrown by the CIA’s Clandestine Operations

Autor: Alexandru Danilov | 
Leaders of the Third World, be they dictators or democrats, were drawn into the Cold War’s ideological conflict between the US and the USSR. The struggle for mastery in the international system made some of these leaders lose their positions or even lives. The US Administration admitted to some of the CIA’s secret ops, however, there are still numerous major political events in which allegedly the American Secret Services were involved.
CIA’s involvement in seven covert operations – not to mention the American military interventions against hostile regimes, in the favour of pro American insurgents or in assassination attempts – made the US appear as a “scarecrow” in the midst of nowadays international political tensions. Yet, the American Administration does not find this situation as an inconvenience.

Iranian Coup d’Etat  (1953)
The era of the CIA supported coup d’états entered the stage in a dramatic way: An American general went to Iran so as to meet “old friends”; in the following sequence of events, the Shah ordered Mohammed Mossadegh to resign. When the Iranian Army started to hesitate, millions of dollars were sent to Tehran so as to buy off Mossadegh’s old supporters and to finance street protests. Once the Army accepted the change in the country’s leadership, Mossadegh was captured and sentenced to house arrest for life. During his two years as prime minister, Mossadegh undermined the Shah’s authority by nationalizing the oil industry which was previously controlled by American companies.
CIA’s Iranian clandestine operation was known under the codename TPAJAX and its purpose was the consolidation of the Shah’s authority and the avoidance of a possible Soviet aggression in Iran in the early stages of the Cold War (this operation was carried out on the background of Soviet, American and Chinese involvement in the Korean War).
From the beginning, the main purpose of this CIA op was the ousting of the Iranian government. The 1953 Iranian coup d’état was one of the many clandestine CIA activities of the second half of the 20th century which were intended to overthrow governments hostile to the US.

The Clandestine CIA Operation in Guatemala (1954)
Even though the US initially supported the regime of the Guatemalan President Jacobo Arbenz, everything changed when he introduced the agrarian reform which menaced the American United Fruit Company.
The 1954 coup d’état organised by the CIA ousted Arbenz and established a military dictatorship in Guatemala. CIA operations were aimed at arming the rebels and certain paramilitary Guatemalan troops as well as implementing a US Navy blockade on the country’s Pacific coast.

The Congolese Coup D’état (1960)
The President Joseph Kasavubu managed to oust the Congolese Prime Minister Patrice Lumumba during the Belgian Army’s intervention in Congo (supported by the US), in order to protect Belgian economic interests after the decolonization. Lumumba created an anti-Belgian Army paramilitary organization, yet he was subsequently found by the CIA agents since the American Administration labeled him as a threat to the new regime of Joseph Mobutu.
The 11 American Senators of the Church Commission were entrusted in 1975 with the mission of analyzing CIA’s clandestine operations. The Church Commission discovered the methods employed by the CIA, in order to assassinate Lumumba. In 1960, after a failed attempt to kill Lumumba by the aid of a poisoned napkin, CIA alerted the Congolese troops which managed to arrest and assassinate Lumumba.

The Dominican Republic, 1961
Rafael Trujillo’s brutal dictatorship, which organized the ethnic cleansing of thousands of Haitians and staged an abortive assassination attempt against the Venezuelan President, ended when armed political dissidents murdered him. The Church Commission discovered in 1975 that the CIA provided Trujillo’s assassin with three pistols and three rifles.

The CIA Engagement in South Vietnam (1963)
In 1963, the US had been already heavily involved in the Vietnamese conflict when its relation with the South Vietnamese leader Ngo Dinh Diem became even more strained, because of Diem’s repression against the Buddhist dissidents.
According to Pentagon documents on August 23rd, 1963, South Vietnamese generals appealed to the CIA officials, in order to organise a coup against Ngo Dinh Diem. The Agency accepted their request and provided the generals with a financial support of 40.000 $ which enabled them to assassinate Diem on November 1st, 1963.
Moreover, the papers of the Pentagon mention the fact that “the US has to assume full responsibility for the organization of the coup d’état against Ngo Dinh Diem.” By its participation in the operation, the US ensured the success of the assassination attempt and therefore, took part in the creation of the South Vietnamese new government.

The Brazilian Coup d’état (1964)
The US feared that the regime of the Brazilian President Joao Goulard would transform Brazil in a 1960s China. Therefore, the USA staged a coup d’état under the leadership of the Brazilian Chief of Staff  Humberto Castello Branco. In the days before the coup, CIA encouraged street protests against the government and furnished the pro-Branco troops with non – American weapons.
National Security Archive declassified certain documents which confirmed that President Lyndon Johnson planned the Brazilian coup with his advisors. The military dictatorship managed to survive in Brazil until 1985.                      
                  
The CIA Orchestrated Chilean Coup D’état (1973)
The US had never accepted Salvador Allende, the Socialist President – elect of Chile. Therefore, the President Richard Nixon asked CIA to engage in activities which would undermine the Chilean economy. In order to overthrow Allende, the Agency cooperated with three opposition groups, yet the coup met with failure, because the US did not trust the Chilean opposition. The US economic warfare in Chile stopped only when the state was on the verge of collapse.
On the background of a chaotic economic situation, General Augusto Pinochet rose to power after the successful coup of September 11th, 1973. Once Pinochet became president, the Agency started a propaganda campaign, in order to show its support for the new Chilean administration, even though the regime was guilty of grave infringements of Human Rights and of murdering political dissidents.

The US Attachment to CIA’s Clandestine Operations
Although it would like its foreign policy to be perceived as transparent, the American Administration had become too fond of clandestine operations, in order to relinquish them.  The Agency is an important element in the American foreign policy decision process and it enjoys a high level of independency from the US Administration which had actually created it.
There still lingers the suspicion that the US organizes different types of covert operations with the aid of CIA: financial support for the opposition to governments hostile to US policy, political blackmails, propaganda, psychological and economic warfare, military aid to rebel groups in countries opposed to American policy, paramilitary operations, coup d’états and assassinations. The US detention centers for people suspected of terrorist activities cast a doubt over the entire American diplomacy and created international tension, because inside these facilities the Geneva Convention for the treatment of war prisoners had not been implemented.
The reason behind every CIA clandestine operation is the protection of national security in the face of terrorist threats.

Bibliography
John Jacob Nutter, The CIA's Black Ops : Covert Action, Foreign Policy, and Democracy , Prometheus Books, New York, 2000.

Sistemul politic suedez

Sistemul politic suedez

Suedia, tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%.
         In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

      Tarile "fericite" au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata "cetatii" este tratata cu foarte mare seriozitate.

       Reportajul "Suedia - Taramul politicienilor fara privilegii" ("Sweden - Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de televiziunea braziliana TV Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din Romania, ne e greu sa credem ca exista cu adevarat.

                       Cateva date generale

                     Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.

            Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.

            Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat.

                Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.

                           Fara privilegii sau lux pentru politicieni

             Tara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux.

           Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.

              In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.

                    Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: "Pastrati curatenia".

              Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.

      "Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.

     Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

      Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.

      Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera.

      Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

                      Fara indemnizatii speciale

         Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.

       Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.

                Fara imunitate

         Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
       Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump - si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat.

                Transparenta si control cetatenesc

          Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.

           Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.

            In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.

        Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

        Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.

       Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

Cum stiu sa-si respecte electoratul parlamentarii din Suedia


Alesii nostri or avea internet sa se inspire cum e pe la altii !



 
In present parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati.
Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor.
Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.
Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 21 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun.
Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: "Pastrati curatenia".
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.
"Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux",
explica un suedez in   reportajul televiziunii braziliene.
Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu.
Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni.
Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.
Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa.
"Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera.
Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare.
Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.
Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare,
cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine.
Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.
Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.
Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump si-a pierdut postul de vicepremier.
Scandalul a fost celebru in anii '90 fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica,
fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat.
Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea.
Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie.
Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.
Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor orespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean
avand acces la aceste informatii.
In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica.
De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.
Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere.
Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.
Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.
Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de  ani.
El face ca   excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extreme de rare in aceasta tara.
Pe cand in Romania sau in restul lumii?