marți, 11 februarie 2014

Credibilitatea SUA pe plan international după 11 septembrie 2001

Credibilitatea SUA pe plan international după 11 septembrie 2001
foto: www.synd.org

        Presupusa prezenţă a armelor de distrugere în masă din Irak a constituit principala justificare pe plan internaţional a  invaziei din Irak. După invazia din 2003, lipsa oricăror probe care să ateste prezenţa acestor arme în Irak , a afectat puternic credibilitatea SUA pe plan internaţional. Totul s-a dovedit în final a fi o presupunere falsă din partea Administraţiei Bush . Pledoaria lui Colin Powell  din faţa Adunării Generale ONU de la 5 februarie 2003 , s-a concentrat pe problema armelor de distrugere în masă a Irakului pentru a încerca să obţină sprijinul internaţional pentru  intervenţia din Irak.
       Criticii din interiorul CIA declarau că Pentagonul era hotărât să găsească informaţii care să sprijine ideile preconcepute ale Departamentului Apărării. Creare Oficiului pentru Planuri Speciale care să se ocupe de explorarea opţiunilor politice pentru Irak , a tensionat si mai mult relaţiile dintre CIA şi Pentagon[1]. Oficiul de planuri speciale era o creaţie a neoconservatorilor Paul Wolfowitz şi Douglas Feith pentru a controla  procesul de elaborare a polticilor din Departamentul Apărării. Informaţiile furnizate de Oficiul pentru Planuri Speciale a ajuns să constitue principala sursă a preşedintelui Bush atunci când făcea declaraţii despre posibilele arme de distrugere în masă a Irakului[2].
       Hans Blix, inspectorul şef  al Comisiei ONU pentru dezarmarea din Irak declara în octombrie 2005 că Administraţia Bush a extras din rapoartele inspectorilor doar lucrurile pe care le-a considerat convenabile ,fără să analizeze critic rapoartele pe ansamblu. Aspectele selectate din rapoarte au fost folosite pentru a demonstra concluzii prestabilite[3]. După adoptarea rezoluţie 1441 din 8 noiembrie 2003 pe tema reînceperii inspecţiilor din Irak , preşedintele G.W. Bush a fixat condiţiile în care se vor desfăşura aceste inspecţii , declarând că Saddam Husein este cel care va fi responsabil de furnizarea dovezilor de distrugere voluntară şi în integralitate a armelor de distrugere în masă[4]. Inspectorii ONU pentru dezarmare trebuiau să joace în viziunea Administraţiei Bush un simplu rol  de observatori în acest proces de dezarmare.Irakul era singurul care îşi putea demonstra nevinovăţia.
        Rumsfeld , Wolfowitz şi Perle considerau că inspecţiile ONU pentru dezarmarea Irakului sunt inutile deoarece acestea nu pot fi eficiente într-un stat care nu manifestă voinţa de a coopera[5] .După cum putem constata cei 3 neoconservatori de la Pentagon se opuneau inspecţiilor ONU în Irak.
       Inspectorii UNMOVIC şi cei ai Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică(IAEA) au reluat inspecţiile în Irak începând cu 25 noiembrie2002. Hans Blix şeful misiunii UNMOVIC şi Mohamed El Baradei, şeful misiunii IAEA în Irak , şi-au prezentat raporturile finale Consiliului de Securitate ONU la 7 martie 2003. În raportul său final Hans Blix a concluzionat că Irakul are o atitudine cooperantă faţă de inspectorii UNMOVIC în privinţa dezarmării. Cu toate acestea pentru a putea lămuri toate chestiunile legate de armele de distrugere în masă , Blix solicita ca inspectorii să fie lăsaţi să-şi continue munca de verificare în Irak[6] .El-Baradei declara în raportul său final că nu există nici un indiciu care să ateste că Irakul şi-a revigorat programul de producere a armelor nucleare[7].
         La începutul lui ianuarie 2003 , preşedintele Bush a început să-şi exprime nemulţunirea cu privire la cooperarea dintre Saddam Husein şi inspectorii ONU pentru dezarmare, considerând că Saddam nu prezintă dovezile care să demonstreze distrugerea tuturor armelor de  distrugere în masă. În discursul despre Starea Naţiunii din 28 ianuarie 2003 , George W. Bush îl descrie pe Saddam ca pe un dictator malefic care nu are intenţia să se dezarmeze, ci doar să recurgă la înşelăciuni [8].     
         În ianuarie 2003 , Casa Albă publică un document intitulat What Does Disarmament Look Like?[9] în care fixa  elementele unui proces corect de dezarmare : implicarea personalităţilor politice de la nivel înalt , iniţiativă naţională, transparenţă în implementarea şi verificarea deciziei de dezarmare.
         Documentul Casei Albe consideră că rapoturile inspectorilor ONU pentru dezarmare din Irak care însumează 12000de pagini sunt inexacte şi incomplete.
         În cea ce priveşte legalitatea intervenţiei din Irak (2003) Administraţia Bush invoca faptul că rezoluţia 1441 din 8 noiembrie 2002 îi dădea autoritatea să folosească forţa militară în Irak fără să mai ceară o nouă rezoluţie[10]. George Bush Jr insista asupra faptului că armele de distrugere în masă pe care le posedă Irakul constitue o ameninţare eminentă ce necesită o ripostă urgentă. Se mergea pe ideia că Rezoluţia 1441, cu toate că nu menţiona direct posibilitatea de folosire a forţei militare, ea fixa condiţiile ce trebuiau a fi întrunite pentru a putea declanşa o operaţiune militară în Irak.În viziunea Administraţiei Bush, având în vedere că rezoluţia 1441 menţiona expresia de oportunitate finală acordată lui Saddam pentru a se dezarma, nerespectarea ei crea condiţiile pentru o intervenţie militară în Irak[11].
         Rezoluţia 1441/ 2002  exprima de fapt un compromis între două interpretări contradictorii ale membrilor  Consiliului de Securitate ONU. O interpretare mai largă care putea pemite în cazul neîndeplinirii condiţiilor din rezoluţie ,folosirea aproape automată a forţei militare ,şi una mai restrictivă care nu pemitea folosirea forţei decât după ce Consiliul de Securitate ONU primea rapoartele inspectorilor ONU pentru dezarmare şi permitea printr-o rezoluţie expresă permitea utilizarea tuturor mijloacelor [12]
        Caracterul ambiguu a putut fi speculat de americani pentru a nu mai fi necesară obţinerea unei noi rezoluţii. SUA şi-a rezervat dreptul de a interveni în Irak pentru apărarea propriilor interese strategice.  
        Pentru Franţa Rusia şi Germania ,Rezoluţia 1441  semnifica retrimiterea inspectorilor ONU pentru căutarea armelor de distrugere în masă ale Irakului.

          Fostul  Secretar ONU , Kofi Annan  a declarat că din punct de vedere a Chartei ONU , invazia din Irak(2003) a fost una ilegală[13].
          Pe lângă faptul că nu avea  justificare legală pentru invazia din 2003, SUA ajunge să-şi piardă şi credibilitatea internaţională atunci când se constată că Irakul nu deţine stocuri de arme de distrugere în masă.
          Grupul de inspecţie din Iraq(ISG) care a preluat misiunea de inspectare a armelor de distrugere în masă din Irak de la UNMOVIC a dat pe 30 septembrie 2004 , raportul final al ISG cunoscut sub numele de Raportul Duelfer  prin care s-a confirmat că în Irak nu s-au găsit arme de distrugere în masă . Raportul Duelfer are trei volume.
          Volumul I al Raportului Duelfer concluziona faptul că Saddam a dominat procesul de luare a deciziilor strategice . Dictatorul irakian avea ca obiectiv înlăturarea sancţiunilor economice la care era supus Irakul şi reconstituirea capabilităţilor de producere a armelor de distrugere  pentru a putea combate Iranul[14].
          Volumul II al sus-citatului raport ajunge la concluzia că Irakul nu posedă nici un dispozitiv nuclear şi nici nu a mai încercat să-şi reconstitue cabalitatea de producere a armelor nucleare după 1991[15].
         Volumul III al raportului final  al ISG concluzionează că Irakul a distrus unilateral toate depozitele de arme chimice în 1991.S-au găsit doar cantităţi mici de vechi arme chimice abandonate.În cea ce priveşte programul de obţinere al armelor biologice , ISG a constatat că Irakul a renunţat să mai producă arme biologice  după 1996.
         În martie 2005 ,se adaugă la raportul final şi informaţiile despre descoperirea unor reziduri de arme chimice din 1991 care însă nu reprezintă un risc militar[16].
         Descoperirea faptului că Irakul nu deţinea arme de distrugere în masă , a demonstrat că Administraţia Bush dominată de neoconservatori a recurs la tehinici de manipulare a opiniei publice internaţionale pentru a-şi putea atinge obiectivele de politică externă. Credibilitatea SUA a avut mult de suferit de pe urma acestei distorsionări a realităţilor din Irak.



[1] Jonathan Landay, articolul ” Infighting among US intelligence agencies fuels dispute over Iraq” în Knight-Ridder/ Tribune News Service, 25 octombrie 2002.
[2] Seymour M. Hersh , articolul “ Donald Rumsfeld  has his  own  special  sources . Are they reliable ?” în The New Yorker , 5 mai 2003.
[3] Russell  Contreras ,articolul ” Blix says US misled itself ,the  world  on Iraq” , în Boston Globe , 22 octombrie 2005.
[4] Observaţii ale preşedintelui G.W. Bush la semnarea Bob Stump National Defense Authorization Act pentru anul fiscal 2003, 2 decembrie 2002,   www.presidency.ucsb.edu/ws/index.php?pid=64387
[5] Transcript al interviului acordat The Sunday Times de către  Secretarul Apărării D. Rumsfeld , 21 septembrie 2002, www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=3660
[6] Raportul final al lui Hans Blix , 7martie 2003, www.un.org/Depts/unmovic/SC7asdelivered.htm
[7] Transcript al prezentării  lui Mohamed El-Baradei , 7martie 2003,www. edition.cnn.com/2003/US/03/07/sprj.irq.un.transcript.elbaradei/
[8] Discurs al preşedintelui Bush despre Starea Naţiunii , 28 ianuarie 2003, www.presidency.ucsb.edu/ws/index
[9] Documentul What Does Disarment Look Like? , Casa Albă , ianuarie 2003, www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB80/wmd26.pdf
[10] Transcriptul Conferinţei de Presă susţinute în comun de către preşedintele G.W.Bush şi premierul britanic Tony Blair ,31 ianurie 2003 , www.presidency.ucsb.edu/ws/index
[11] Thomas Eichler, articolul ” Powell, Rice Argue For Regime Change in Iraq” în Washinngton File ,Programul Oficiului de Informare Internatională al Departamentului de Stat , 10 martie 2003 , www.usinfo.org/wf-archive/2003/030310/epf107.htm
[12] Philip H.Gordon ;Jeremy Shapiro ,Allies at War: America , Europe and  the  Crisis Over Iraq, Ed. Brookings Institutions Press,Washington D.C., 2004, pp.113-114.
[13] Owen Bennett-Jones , Interviu cu  K. Annan, BBC News , 16 septembrie 2004, www.news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/3661640.stm
[14] Raportul Duelfer , vol.I , 30 septembrie 2004 ,www. permanent.access.gpo.gov/DuelferRpt/Volume_1.pdf
[15] Ibidem , vol.II , 30 septembrie 2004 ,www. permanent.access.gpo.gov/DuelferRpt/Volume_2.pdf
[16] Completări la Raportul Duelfer, martie 2005, permanent.access.gpo.gov/DuelferRpt/Addendums.pdf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu