Ce viitor poate avea actualul parteneriat strategic ruso-chinez?

Ce viitor poate avea actualul parteneriat strategic ruso-chinez?

Deşi din punct de vedere cultural, Rusia este complet diferită de China, cele două state au ajuns să formeze actualul parteneriat strategic mai ales din considerente economice. Pe plan politic, conducerea rusă şi cea chineză militează împotriva actualului sistem internaţional unipolar, în care SUA deţine statutul de unică superputere. Decizia Rusiei de a întări, în special, colaborarea cu China la nivel economic şi militar a fost luată pe fondul înrăutăţirii relaţiilor diplomatice cu SUA şi UE.  Cel mai mare câştigător al actualei situaţii internaţionale este China, care îi va cere la schimb Rusiei pentru sprijinul oferit, să-i susţină revendicările din regiunea Asia-Pacific. Izolându-se de Europa, Rusia riscă să devină dependentă de parteneriatul cu China.

URSS şi China: între cooperare şi rivalitate

În războiul civil rus, care a debutat o dată cu revoluţia bolşevică din 1917, guvernul Beijang(o serie de regimuri militare ce au condus China între anii 1912-1928, după prăbuşirea dinastiei Qing din  1911) a decis să se  alăture trupelor loiale ţarului, începând cu 1918.Oraşul Harbin, situat în Manciuria, a devenit în 1917, o bază pentru ruşii “albi” în lupta lor contra guvernului bolşevic, până spre debutul anilor ’30.  Sovieticii decid să sprijine, în primă fază, o alianţă între Partidul Comunist Chinez, înfiinţat în 1921 de către Chen Duxiu şi Li Dazhao, şi Kuomintang, partidul naţionaliştilor chinezi conduşi de generalul Chiang Kai-shek. În mai 1924, guvernul chinez şi sovietic  a semnat un acord de stabilire a relaţiilor diplomatice dintre China şi URSS. Decizia lui Chiang Kai-shek , începând cu 1926, de a renunţa la consilierii sovietici şi de ai exclude pe comunişti din guvernul chinez, i-a determinat pe sovieticii să acorde un sprijin limitat comuniştilor chinezi în timpul războiului civil chinez, încheiat cu proclamarea în 1949 , de către liderul comunist Mao Tzedong, a Republicii Populare Chineze. Sprijinul sovietic s-a manifestat mai ales în timpul existenţei Republicii Sovietice Chineze din provinciile Jiangxi–Fujian(1931-1934), un stat înfiinţat de Mao Tzedong şi Zhu De. Dispariţia acestei republici l-a determinat pe Mao Tzedong să întreprindă Marşul cel Lung(1934-1935) până în Shaanxi, pentru  a proteja armatele comuniste de atacurile naţionaliştilor conduşi de Chiang Kai-shek.

După operaţiunea sovietică din Manciuria, care a debutat pe 8 august 1945, împotriva armatei japoneze Kwantung, comandamentul  sovietic decide să distribuie comuniştilor chinezi ,o parte din armele capturate în Manciuria.

Tratatul de prietenie şi asistenţă reciprocă semnat în 1950 , între Republica Populară Chineză şi URSS, nu era însă deloc satisfăcător pentru Stalin, care a fost nevoit să renunţe la bazele navale de la Port Arthur şi Dalian, retrocedate Chinei comuniste. Ca urmare,  tratatul nu a reuşit să elimine tensiunile din cadrul relaţiilor sino-sovietice, care se vor deteriora rapid între anii’50 şi  ’60, ducând la „ruptura blocului sino-sovietică din timpul Războiului Rece”(1960-1989). Ruptura a vut o cauză de ordin ideologic. O dată cu venirea lui Nichita Hruşciov în fruntea PCUS ,URSS a hotărât să promoveze o coexistenţă paşnică în raport cu democraţiile occidentale. Mao Tzedong vrea în schimb să menţină o atitudine beligerantă faţă de Occident. De ruptura din blocul sino-sovietic a profit în special SUA, care reuşeşte să-şi îmbunătăţească relaţiile diplomatice cu Republica Populară Chineză, în timpul Administraţiei Nixon. Ruptura în relaţiile diplomatice dintre URSS şi Republica Populară Chineză, a fost la un pas să degenereze într-un război , în timpul Conflictului de frontieră chino-sovietic(1969). O dată cu venirea la putere a lui Deng Xiaoping, ruptura dintre China şi URSS, devine un conflict manifest în care comuniştii chinezi cer URSS-ului îndeplinirea a 3 condiţii pentru normalizarea relaţiei bilaterale:

·         Reducerea efectivelor armatei sovietice staţionate la graniţa sino-sovietică şi în Mongolia

·         Renunţarea la spijinul acordat Ocupaţiei vietnameze din Cambodgia

·         Retragerea trupelor sovietice din Afganistan

Relaţiile dintre URSS şi China comunistă se vor normaliza abia cu ocazia vizitei liderului sovietic Mihail Gorbaciov, la Beijing, în 1989.

Redefinirea relaţiilor ruso-chineze după dispariţia URSS

După prăbuşirea URSS, mişcările liberale de la Moscova au continuat să alimenteze suspiciunile conducerii de la Beijing, împiedicând găsirea unui consens de ordin ideologic.Această situaţie incertă persistă până în 1992, când relaţiile ruso-chineze încep să revină treptat la normal.

Schimbarea de direcţie în relaţia bilaterală ruso-chineză  are loc în aprilie 1996, atunci când preşedintele  Elţân împreună cu omologul său chinez, Jiang Zemin, semnează un document care stabileşte formal un „parteneriat strategic” între Federaţia Rusă şi Republica Populară Chineză. Actul a fost privit ca un simbol al reconcilierii, după anii de “îngheţ” în relaţiile diplomatice sino-sovietice. Semnarea  parteneriatului strategic ruso-chinez nu a fost însă urmată de implementarea imediată a unor măsuri concrete, care să îmbunătăţească cooperarea ruso-chineze pe diferite domenii de interes, cum ar fi cel economic şi militar.

Ezitările Rusiei, manifestate chiar şi la începutul preşedinţiei lui Vladimir Putin, de a favoriza un singur actor internaţional, reprezintă principala cauza a acestui progres lent în relaţiile bilaterale sino-ruse. Parteneriatul strategic ruso-chinez a început să fie pus în aplicare abia în 2003. Rusia şi China comunistă au învăţat în cele din urmă, să caute un punct comun în probleme legate de Extremul Orient Rus, migraţie, legături economice bilaterale, resurse energetice, mutilateralismul din Asia Centrală ,situaţia tensionată din peninsula coreeană, regionalismul din Asia de Est şi relaţiile cu celelalte 3 state puternice cu interese în regiunea asiatică(SUA, India, Japonia).

Preşedintele Putin a luat mai mute decizii care să detensioneze situaţia din Extremul Orient Rus:

·         A interzis orice interferenţă a guvernatorilor regionali în relaţiile internaţionale ale Rusiei,aşa cum a fost în cazul guvernatorului regiunii Primorsky Krai ,Evgheni Nazdratenko

·         În toamna lui 2004, a fost făcută o  nouă demarcaţie a graniţei ruso-chineze,prin care se transfera Chinei, o parte dintr-o insulă situată în apropiere de Habarovsk.

Migraţia chinezilor în regiunile Rusiei, este însă o sursă  importantă de îngrijorare, având în vedere că foarte multe companii , chiar şi cu capital rusesc,  peferă să apeleze la forţă de muncă ieftină din Chină. Contrabanda şi evaziunea fiscală sunt alte probleme care se leagă de afacerile pe care chinezii le deschid în Rusia. În încercarea de a stabili un nou control asupra comerţului de la graniţa ruso-chineză(comerţ cu cherestea, produse piscicole şi metale preţioase), Putin a destituit în 2006 mai mulţi şefi din interiorul administraţiei fiscale ruseşti.

 Principalul motiv al reapropierii dintre Rusia şi China este contestarea caracterului unipolar al actualului sistem internaţional, în care SUA încearcă să-şi apere statul de unică superputere a lumii. Momentul 11 septembrie a jucat deasemnea un rol decisiv în redefinirea relaţiilor bilaterale ruso-chineze, o dată cu declanşarea războiului impotriva terorismului de către Administraţia Bush Jr.

Legăturile ruso-chineze de la nivel militar

Cooperarea militară ruso-chineză, în ciuda unor ezitări care au la bază obstacolele trecutului, s-a extins atât în domeniul industriei de armament cât şi în cel al planificării militare comune puse în practică în exerciţiile militare ruso-chineze. Relaţiile militare ruso-chineze au fost de cele mai multe ori influenţate şi de personalitatea liderilor aflaţi la putere atât în Rusia, cât şi în China. Fiecare dintre aceşti liderii, vreau ca relaţia militară ruso-chineză să se dezvolte într-o direcţie puţin diferită şi într-un ritm diferit .Spre exemplu, în timp ce un ofiţer al Marelui Stat Major Rus ar recomanda precauţie în comercializarea celor mai noi tehnologii militare ruse, managerul unei fabricii de armament cu capital de stat ar îndemna la co-producerea lor cu China,urmărind să obţină profit.

Conform declaraţiei lui Konstantin Makienko, directorul adjunct al Centrului de analiză a  Strategiilor şi Tehnicilor cu sediul în Moscova, secretul pluteşte deasupra cooperări militare cu China, mai mult decât în cazul unor relaţii similare cu ţări precum India sau Malaysia.

Vânzările de arme ruşeşti către China au început să crească încă de la începutul anilor ’90. Makienko estimează că primul contract de livrare de echipamente militare către China(în special avioane de vânătoare SU-27) a fost semnat încă din 1991. Primele 26 de avioane SU-27 au fost livrate Chinei în 1992. Din 1996, chinezii au obţinut şi licenţa pentru co-producerea de avioane Su-27 din partea Biroului de Proiectare Suhoi, fără a avea însă aprobarea conducerii ruse. Acest export de tehnică militară rusească atinsese în anii ’90, un caracter greu de controlat. În primii ani după căderea URSS, statul rus nu avea suficiente resurse să finanţeze complexul militar industrial moştenit de la sovietici, obligând fabricile de armament ruseşti să încheie mai multe contracte de livrare cu străinătatea, pentru a putea supravieţui. China şi India au fost încă de la început principalii cumpărători ale armelor comercializate de ruşi. Aproape în fiecare an, China cumpără din Rusia arme în valoare de cel puţin 1 miliard de dolari. În 2013, Rusia a ocupat primul loc în topul statelor exportatoare de armament, cu vânzări însumând 8 miliarde de dolari.

Rusia şi China se sprijină reciproc pentru a crea un sistem internaţional multipolar,mărind astfel spectrul cooperării militare. În luna mai 2014, cele două state au avut programate exercitii navale  în Marea Chinei de Est, în contextul în care tensiunile dintre China şi Japonia au continuat să crească, cele două state disputându-şi apartenenţa insulei Diaoyu/Senkaku, administrată actualmente de Japonia.

În ceea ce priveşte doctrina militară chineză, aceasta are ca obiectiv combaterea posibilelor ameninţări la nivel regional. În această doctrină denumită periferică, marina chineză joacă un rol esenţial(strâmtoarea Taiwan este locul cel  mai vulnerabil pe care marina chineză trebuie să-l monitorizeze)

Cel mai probabil, având în vedere relaţiile proaste cu SUA pe fondul crizei ucrainene, Rusia va decide să vândă tehnologie militară de ultimă oră Chinei. Pentru început, este foarte probabill ca Rusia să înceapă vânzarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400 şi să atribuie licenţe de co-producere Chinei.  În viitor se preconizează că Rusia îşi va extinde cooperare militară cu China în industrial spaţială şi cea nucleară.

Un parteneriat strategic cu China, oferă Rusiei şansa de a se dezvolta economic şi  de a-şi întări securitatea pe flancul sudic,cel puţin pentru moment.

În acelaşi timp acest parteneriat ruso-chinez are şi nişte riscuri care nu pot fi excluse. Rusia poate înarma un potenţial oponent, care va ajunge să ameninţe interesele naţionale ruseşti. China se poate dovedi a fi o dezamăgire, aşa cum a fost şi cazul Germaniei Naziste, cu care URSS s-a aliat  înaintea invaziei germane din iunie 1941.  Pentru a nu repeta într-un fel greşelile trecutului, strategii ruşi continuă totuşi să păstreze o umbră de îndoială în ceea ce priveşte parteneriatul economic şi militar cu  China.

Actualele legături energetice dintre Rusia şi China

Pentru Rusia, China reprezintă o  piaţă alternativă în care îşi poate livra cea mai importantă resursă a sa, gazul natural. În  actualul context al relaţiilor tensionate dintre Rusia şi Europa, pe fondul anexării Crimeii şi a crizei grave din Ucraina, Kremlinul  a pus în aplicare planul de rezervă, care  prevedea extinderea reţelei de gazoducte şi negocierea unui nou contract de livrare de gaze naturale cu Republica Populară Chineză.

Afacerile din domeniul energiei sunt principala componentă a relaţiei economice ruso-chineze. În timpul vizitei preşedintelui Putin la Shanghai, în mai 2014, Rusia a semnat cu China un contract de livrare a gazelor naturale pe o perioadă de 30 de ani. Valoarea contractului depăşeşte 400 de miliarde de dolari. Aşa cum a declarat şi Alexei Miller, preşedintele Gazpromului, noul contract încheiat cu Republica Populară Chineză, ar putea afecta preţul gazului livrat consumatorilor europeni. Până în 2018, Rusia ar trebui să mai construiască încă un gazoduct care să transporte anual către China, un volum de 38 miliarde de metri cubi de gaz. Investiţia pe piaţa energetică din Chină îi permite Gazpromului să mai recupereze din pierderile de pe piaţa europeană, unde cererea este în stagnare.

În ceea ce priveşte Asia Centrală, o regiune foarte importantă din puncte de vedere geostrategic şi bogată în rezerve energetice, Rusia nu a încercat pentru moment să blocheze influenţa Chinei, care a început să investească în exploatarea resurselor enegetice ale Turkmenistanului. Autorităţile turkmene au convenit să livreze gaz Chinei printr-un gazoduct ce va fi inaugurat în 2014. Rămâne de văzut cum va privi Kremlinul pe viitor această concurenţă din partea Chinei pe piaţa energetică din Asia Centrală.

Cât de durabilă poate fi actuala alianţă ruso-chineză?

Durabilitatea alianţei ruso-chineze va ţine în primul rând de gradul de încredere reciproc. Dacă relaţiile cu democraţiile occidentale se vor îmbunătăţi pe viitor, e posibil ca Rusia să mediteze dacă este în avantajul ei, să aibe un parteneriat atât de strâns cu China, mai ales la nivel militar.. Până la urmă, China începe să devină puterea dominantă în alianţa sa cu Rusia, iar prioritatea liderilor chinezi   este  de a  recupera Taiwanul şi de a  deţine supremaţia în  economia mondială. Conducerii chineze îi pasă mai puţin de planurile ruseşti de a crea o lume multipolară.   

Aşa cum se întâmplă în orice relaţie diplomatică dintre două state puternice, China nu va întârzia să ceară ceva în schimb pentru sprijinul tacit pe care l-a acordat Rusiei în  Ucraina(nu putea fi un sprijin direct datorită faptului că liderii chinezi nu vor să încurajeze mişcările separatiste din Tibet şi Xianjiang). China va solicita Rusiei să o sprijine  în diferendele pe care le are cu statele asiatice vecine, în special Japonia. Rusia riscă să devină complet depedentă de comeţul cu China şi de sprijinul său diplomatic, în cazul în care nu îşi va îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul

O altă problemă majoră este presiunea demografică de la graniţa ruso-chineză care riscă de vină o mare problemă pentru Rusia, având în vedere că Siberia este în mare parte depopulată. O populare masivă a acestor zone cu imigranţi chinezi, ar pune acest teritoriu sub controlul de facto al statului chinez. Pentru a restabili un echilibru în regiunea Asia-Pacific, o cooperare strânsă cu India va fi indispensabila Kremlinului. Pentru a nu deveni un stat subordonat  Chinei, Rusia trebuie  să-şi extindă  influenţa în regiune. 

Bibliografie

James Bellacqua, The Future of China-Russia Relations,Ed. University Press of Kentucky,Lexington,2010.

R.K.I. Quested, Sino-Russian Relations: A Short History, Ed.Rutledge, New York,2014.

Odd Arne Westad, Brothers in Arms: The Rise and Fall of the Sino-Soviet Alliance, 1945-1963,Ed. Stanford University Press,Palo Alto,1998.

Alekseĭ Dmitrievich Voskresenskiĭ, Russia and China: A Theory of Inter-state Relations,Ed. Psychology Press,Londra,2003.

http://thediplomat.com/2013/03/ties-that-bind-can-china-russia-relations-endure/

CIA and the secrets of brainwashing techniques

CIA and the secrets of brainwashing techniques

Aware by the fact that mind control power is the most powerful  weapon in the world, CIA began experimenting  brainwashing techniques to have control over the individual psyche. The objective of this technique is to erase the memory of the individual and to implement new beliefs. The practice of torture in order to induce a new state of shock among victims of these experiments is the one that sparked the outrage of American society. A long time, CIA experiments in the field of behavioral science were kept secret from american public opinion. The destruction of a large part of CIA documents regarding brainwashing techniques prevents us ,today, from learning the truth.

What are brainwashing techniques?

                  In his book entitled Brainwashing, Edward Hunter gives us a complete definition of what brainwashing technique means. According to his definition, the purpose of brainwashing technique is to change radically  a person's mind so that it becomes a living puppet or a human robot. Those who practice this technique, have the aim to create an individual with new faiths and beliefs compatible with their interests. Without  awareness , man becomes trapped in his own body, because a new thought process is installed. Brainwashing technique was useful in creating an individual who never revolts and listens to orders received from higher authorities that interacts with him (governments, organizations, institutions, officials.

                  The term of ”brainwashing” was first used during the Korean War (1950-1953) to describe the behavior of American prisoners returned from North Korean camps. In their technique of manipulation, the North Koreans have taken the concept ksi-no (cleaning the mind) applied in the Chinese Communism (Maoism),with roots in Confucianism (from the great  Mencius). U.S. commanders realized that some American soldiers returned from North Korean prisons were completely converted to communism, ready to denounce their own country. Their strange behavior continued after release, even without being subjected to communist influence. This negative effect on the morale of the soldiers, was baptized by Edward Hunter with the term of brainwashing. Hunter describes that these soldiers who had returned from North Korean prisons were no longer able to think freely and could no longer adapt to unexpected situations. Individuals subjected to this brainwashing techniques, were acting manipulated by their own instincts .It was a party discipline of North Koreans which extends to mind control. Brainwash is much more than a simple psychosis or neurosis. The technique is labeled with the term "mental rape" because the victim is forced by an attacker, whose intentions are to destroy the victim's faith in her old moral values, ​​to create an empty space in which to implant new beliefs.

CIA and his experiments in controlling human mind

                Between brainwashing technique and politics there is an interdependence that cannot be denied. Beyond being a technique, brainwashing, is a vision of how to hold supreme power over individuals, and yet there is no greater power than the power to control the mind of an individual. That explains the interest of CIA and other government bodies in this technique. Knowledge of Chinese and North Korean communists about brainwashing techniques have been an additional incentive for CIA to start immediately a research in behavioral science.

                MKULTRA was a CIA research operation started in the early 50s, with the support of the U.S. government in order to study the human mind control techniques. According to the report of Senator Sam Ervin from 1974, the CIA had targeted segments of the population such as African Americans, women, prisoners, the elderly, young and sick with mental illness. Regarding nationality, the subjects of the experiments were American and Canadian citizens.

                CIA Specialists in behavioral science have used various methods to manipulate individual mental state and alter their brain functions such as secret administration of potentially hallucinogenic drugs (LSD) and other similar chemicals, hypnosis, sensory deprivation, sleep deprivation, isolation, verbal violence and sexual abuse and various forms of torture such as skin sewing without anesthetic administration made by ​​torturer Dr. Lawrence Schacht. Beatings were common procedures in this picture.           CIA experiments were conducted in 80 institutions including universities, hospitals, prisons and pharmaceutical companies. . Heads of these institutions, where CIA conducted experiments, knew about the torture phenomenon.

                With regard to the horrors perpetrated by CIA in an attempt to control the human mind is advanced a conspiracy theory about CIA involvement in the case of mass suicide at Jonestown. where have been recorded 900 deaths(the second incident on  the number of victims in a deliberate attack after September 11, 2001 terrorist attacks). It supports the theory that the CIA housed in the Jonestown medical experiments. Former CIA Director Richard Helms ordered in 1973 (official year of the conclusion of the  CIA experiments in handling human mind) the destruction of all documents related to  Project MKULTRA. Due to this action of Helms, a small portion of the documents related to the project managed to survive. In the declassification in July 2001, some of the remaining 20,000 documents were declassified. Almost 6% of the funds received CIA went on funding Project MKULTRA.

                During the experiments in Canada, the CIA became interested in the work of the psychiatrist Ewen Cameron and his concept of mental start. .According to theories of Ewen Cameron, patients with mental illness can be treated by erasing the existing memory and rebuilding the psyche from the beginning. Mentally ill sedated with hallucinogenic drugs were forced to listen non-stop Cameron's message recorded on tape. Patients were regular subjected to a drug-induced coma.

                Cameron's methods were eventually used by the CIA as interrogation techniques for suspects who refuse to answer questions asked by CIA agents in an investigation. Cameron's research was included in a CIA interrogation manual for counterintelligence, called KUBARK. The main reason that the CIA has come to conduct all sorts of experiments, is due to too much autonomy granted by the American government. CIA hampered the access to classified documents for the US Congress Commission, intended to supervise the activity of the intelligence agency.

                CIA results obtained from behavioral experiments

                Although mobilized lot of resources, the CIA failed to gain full control of its experiments in brainwashing. As stated John D. Marks, author of the book, Manchurian Candidate, it is still too early to believe that the CIA gave up his plan of controlling the human mind. According to him "the best defense of a free society against unethical behavior modification experiments is public awareness."

                Despite the fact that the CIA failed to achieve the ultimate goal of complete control over the thoughts and actions of the individual, the U.S. agency has applied several techniques over the time (including electroshock), that can succeed in the end in  the future research in  erasing completely the human memory in order to install a new kind of thinking.

Bibliography

Kathleen Taylor , Brainwashing: The science of thought control , Ed. Oxford University Press, Oxford, 2004,pp.3-10.

http://www.citizenwars.com/operation-mockingbird-cia-media-manipulation/

http://altnewschannel.com/cia-mind-control-and-assault-on-religious-freedom/