Relaţiile dintre etnicii albanezi din Kosovo şi autorităţile sârbe în perioada 1989-1999

Relaţiile dintre etnicii albanezi din Kosovo şi autorităţile sârbe în perioada 1989-1999

Albenezii din Kosovo îşi organizează rezistenţa ca răspuns la decizia de abrogare a autonomiei Kosovo şi Încearcă să-şi redobândească drepturile garantate până în acel moment de Constituţia Federală din 1974. Pe 22 septembrie 1991 , Kosovo îşi declara formal independenţa , după declaraţiile de independenţă a Slovaciei şi a Croaţiei.

Societatea din Kosovo cunoaşte fenomenul de segregare în care sârbii şi albanezii se izolează unii de alţii. Efectul segregării se va vedea în faptul că etnicii albanezi vor fi eliminaţi din structurile instituţionale . Au loc o serie întreagă de incidente :grupuri de elevi albanezi sunt suspectaţi de otrăvire, 2000 de poliţişti albanezi sunt eliminaţi din structurile  poliţieneşti şi înlocuiţi  cu 2500 de poliţişti sârbi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lucrătorii albanezi din şcoli , spitale şi companii de stat. 15000 de albanezi ajung să-şi piardă locurile de muncă. Limba albaneză este interzisă în mass-media din Kosovo. Ca răspuns 23 de activişti albanezi creează în 1989 la Priştina , într-o cafenea, Liga democratică din Kosovo (LDK). Ibrahim Rugova, profesor de literatură albaneză, este ales preşedinte al Kosovo ,într-un scrutin nerecunoscut internaţional. Dr. Bukoshi este numit Prim-ministru al Republicii autoproclamate.

Guvernul Bukoshi a reuşit să construiască un sistem paralel de administraţie , care a avut la bază sprijinul albanezilor din Kosovo şi pe cel al diasporei albaneze care însă nu era semnificativă numeric. Neavând acces la sfera publică, albanezii din Kosovo şi-au dezvoltat activităţile zilnice în sfera privată pe care o dominau. S-a creat un sistem de învăţământ în limba albaneză  care se desfăşura în imobile private , servicii de îngrijire socială şi spitale în regim privat.

Toate aceste măsuri s-au luat pentru a rezista în faţa măsurilor luate de autorităţile sârbeşti  care au îndepărtat din sfera publică pe toţi lucrătorii de origine albaneză .

Pe lângă aceste măsuri se dezvoltă şi economia paralelă în care sârbii erau exluşi din relaţiile comerciale. Pe plan internaţional , Rugova şi Bukoshi  au fost mai mult la întâlniri neoficiale cu guvernele străine , neobţinând succese notabile în plan diplomatic. Politica externă a lui Rugova a fost una extrem de precaută ,chiar ezitantă.

În martie 1998 doctorul Rugova câştigă din nou alegerile pentru funcţia de preşedinte  al Kosovo, cu toate că nu era susţinut în totalitate.

Această perioadă se remarcă prin apariţia unei grupări paramilitare  de eliberare naţională denumită UCK(KLA) care spre deosebire de guvern este înclnată către acţiuni violente împotriva autorităţilor sârbe . UCK se angajează direct în operaţiuni militare cu forţele de armată şi de poliţie sârbă. UCK este considerată o armată de eliberare de către populaţia albaneză din Kosovo. Internaţional este văzută ca o organizaţie separatistă paramilitară. Rugova nu a fost de acord cu acţiunile violente ale UCK, considerându-le provocări din partea serviciilor secrete sârbe destinate să compromită rezistenţa paşnică a LDK.