Veneția , regina Adriaticii- jurnal de călătorie- De la Rialto la San Marco

Veneția , regina Adriaticii- jurnal de călătorie

 De la Rialto la San Marco

                 Dincolo de  Ponte di Rialto , seria comorilor arhitecturale se continuă cu Palazzo dei Dieci Savi ,Palazzo Dolfin Manin, Palazzo Bembo, Palazzo Pisani-Moretta, Palazzo Tiepolo, Palazzo Balbi, Palazzo Giustinian si Ca’Foscari, Palazzo Grasi, Palazzo Ca’ Rezonicco, Palazzo Barbaro, Palazzo Corner della Ca’Grande, Palazzo Vernier dei Leoni , Palazzo Dario, Palazzo Contarini Fasan şi multe alte clădiri de patrimoniu.

              Palazzo dei Dieci Savi este situat chiar la capătul Podului Rialto.Construit în prima jumătate a secolului al XVI lea de către arhitectul  Antonio Abbodi, palatul a fost sediul celor Zece Savi ,magistraţi responsabili de finanţele Serenissimei Republici. Palatul a îndeplinit această funcţie pe toata perioada republicană.

             Faţada lungă este pe Campo Rialto Novo, iar cea scurtă este cea de pe Grand Canale. Faţada lungă are un portic cu 37 de arcade al căror plafoane sunt în cruce de boltă şi acoperite de fresce destul de bine conservate. Cele două etaje superioare divizate de două cadre groase prezintă 37 de ferestre montante. Sus este o cornişă dinţată aşezată în corespondenţă cu mansarda. Faţada scurtă dinspre Grand Canale este similară. La parter are patru arcade ,iar la etajele superioare cinci perechi de ferestre montante.Singurele elemente decorative sunt o statuie din secolul al XVI lea a Justiţiei poziţionată pe un colţ de la etajul doi şi un basorelief cu Leului Sf. Marcu ce datează din secolul al XIX lea.

              Palazzo Dolfin Manin este un palat aproape de Ponte di Rialto .Palatul Dolfin Manin este un edificiu din secolul al XVI lea care a aparţinut familiei de patricieni veneţieni Dolfin ,originară din regiunea Toscana. Palatul a avut la bază două edificii din perioada medievală care au fost reconstruite. Construcţia se încadrează în caracteristicile stilului renaşcentist ,dând o impresie de maestuozitate.Faţada este realizată între anii 1538 şi 1547 de către marele arhitect Jacopo Sansovino.Porticul de la parter este format din şapte arcuri al căror piloni de susţinere corespund cu cele şapte semicoloane ionice şi corintice de la nivelele superioare.

               Din 1801 , palatul devine proprietatea familiei Manin din care provine ultimul doge veneţian. Palatul suferă importante modificări şi reconstruţii interne . Au fost eliminate curtea interioară, atelierele de lucru de la parter şi scara de intrare înlocuită cu una mai somptuoasă de stil neoclasic.Datorită presiunilor pe care le-a întâmpinat din partea opiniei publice de la vremea respectivă, arhitectul a hotărât să nu modifice faţada. Populaţia l-a dispreţuit pe dogele Ludovico Manin pentru faptul că a acceptat foarte uşor ultimatumul armatei lui Napoleon din 12 mai 1797.Veneţieni nu puteau accepta în mintea lor această cădere a Serenissimei Republicii cu a sa istorie atât de glorioasă. Actualmente palatul găzduieşte sucursala veneţiană a  Băncii Italiei.

              Palazzo Bembo  este un palat construit în secolul al XV lea în stilul Veneto-Bizantin şi a aparţinut familiei nobile veneţiene Bembo .Este locul de naştere al cardinalului Pietro Bembo, un prestigios poet şi critic literar care a jucat un rol deosebit în dezvoltarea limbii italiene moderne şi în special a dialectului toscan.

             Astăzi palatul funcţionează ca hotel şi ca centru expoziţional temporar.

              Palazzo Pisani-Moretta a fost ridicat de familia Bembo la mijlocul secolului al XV lea ,iar apoi a trecut în proprietatea familiei de nobili Pisani, originară din Pisa, care a jucat un rol deosebit în evenimentele istorice ce s-au succedat între secolele al XII lea şi al XVIII lea. Faţada principală aparţine stilului  Gotic Venetian cu motive florale, în timp ce interiorul este în stil Baroc.

             Cel mai de frunte membru al familiei a fost dogele Alvise Pisani(1664-1741),dar şi strălucitul amiral Vettor Pisani(1324-1380) ,artizanul victoriei decisive de la Chioggia împotriva genovezilor definitiv izgoniţi din Adriatica.

              Palatul a găzduit dealungul timpului personalităţi importante ca Ţarul Paul I al Rusiei şi Împăratul Iosif al II lea al Sfântului Imperiu Roman .

               Palatul Pisani-Moretta este locul în care se găzduieşte anual Balul Dogelui ,bal mascat ce se organiza încă din secolul al XV lea. Balul făcea parte din evenimentele organizate în perioada carnavalului veneţian.

                Palazzo Tiepolo este în imediata apropiere de Pisani-Moretta în staţia de vaporetto San Toma. A fost construit in secolul al XVI lea in stil Gotic Venetina si apartine nobilei familii venetiene Passi In prezent funcţionează ca hotel.

               Pe faţadă încă pot fi observate frescele pictate de Andrea Meldolla numite Schiavone.Este unul din puţinele palate de pe Grand Canal pe care au fost pictate fresce de faţadă.Pictorul a folosit culori calde pentru a picta peisaje rurale şi scene de vânătoare.

               Palazzo Balbi este un palat ridicat la mijlocul secolului al XV lea pe baza proiectului arhitectului Alessandro Vittoria.A aparţinut familiei de nobili Balbi până în 1971 atunci când devine sediul Preşedinţiei Regiunii Veneto.

                Este un palat desenat în stilul arhitectural clasic cu două etaje,2 mezanine şi o faţadă simetrică. La ferestre sunt câteva coloane dorice .Pe acoperiş sunt montate trei obeliscuri.

               Palazzo Giustinian  este unul dintre cele mai bune modele pentru stilul Gotic Venetian. Edificiul a fost construit pe la sfârşitul secolului al XV lea. Se consideră că în proiect s-a implicat şi arhitectul Bartolomeo Bon.

               După vânzarea clădirii de către familia de nobili Giustinian , aici au ajuns să locuiască compozitorul german Richard Wagner şi ultima Ducesă de Parma Louise d’ Artois.

               Initial Palatul Giustinian a fost divizat în două pavilioane care ulterior au fost unite de un pavilion central în faţadă. Ca’ Giustinian  dei Vescovi găzduieşte o parte a Universităţii Ca’Foscari din Veneţia,una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din Italia. Este deasemenea în topul 500 al celor mai bune universităţi din lume, fiind recunoscută pentru înalta calificare în predarea ştiintelor economice(comerţ, administrarea afacerilor).

              Palazzo Ca’ Foscari ste sediul central al Universităţii Ca’ Foscari şi este poziţionat in partea dreaptă a Palatului Giustinian. Cele două clădiri sunt aproape lipite între ele datorită spaţiului de separaţie foarte redus.Palatul Universităţii Ca’ Foscari din Veneţia este un palat în stil Gotic ce aparţine nobilei familii veneţiene Foscari.A fost clădit în 1453 în timpul dogelui Francesco Foscari de către arhitectul Bartolomeo B           on.

               Palatul este un exemplu tipic de reşedinţă pentru nobilii şi negustorii veneţieni.

Arcadele centrale ale etajului al II lea  sunt  executate după modelul lojelor de la Palatul Dogilor. Curtea interioară a palatului este cea mai mare dintre curţile palatelor private, fiind depăşită doar de curtea interioară a Palatului Dogilor.

               Faţada dinspre Grand Canale este caracterizată de o secvenţă ritmică de arcuri şi ferestre. În vârful fiecărei coloane întâlnim un model de trifoi. Capitelurile gotice sunt ornamentate de diferite modele în formă de frunză, animal sau faţă.Pe friza de marmură de deasupra ferestrelor gotice se poate vedea o cască desenată cu un leu înaripat care simbolizează dogele şi rolul său de căpitan al Republicii.Deasemenea de-o parte şi de alta a căştii centrale sunt cupidoni care ţin scuturi cu stema  familiei nobiliare Foscari împreună cu leul înaripat ,simbol al Veneţiei.

                 Palazzo Grasi este construit în stilul Clasic de către arhitectul Giorgio Massari între anii 1748 şi 1772. Prin stilul său clasic ,palatul este în contrast cu celelalte clădiri construite în stil Veneto-Bizantin, Gotic Veneţian  sau Baroc.

                 În faţa palatului Grassi ,de cealaltă parte a canalului este situat Palazzo Ca’ Rezzonico care actualmente funcţionează ca muzeu public dedicat Veneţiei secolului al XVIII lea.

              Proiectul iniţial de construire a unui palat în acest loc i-a aparţinut lui Filippo Bon care a încredinţat construcţia arhitectului Baldassare Longhena, cel mai exponenţial reprezentant al stilului Baroc. Intrând în colaps financiar, F.Bon vinde palatul neterminat famiei Rezzonico care va finaliza construcţia abia în 1756 angajându-l ca arhitect pe Giorgio Massari. În mare parte forma iniţială a edificiului este păstrată de Massari care adaugă doar câteva concepte personale.

                 Familia de nobili Rezzonico dispare în 1810 ,păstrându-şi numele doar pe acest edificiu.

                 Înaintând cu vaporaşul spre Piazza San Marco am ajuns şi la ultimul pod care traversează Grand Canale şi anume Ponte dell’ Accademia . La fel ca şi Podul Calatrava , Ponte dell’Academia nu se potriveşte cu planul arhitectural al zonei. Pentru un astfel de oras cu clădiri de patrimoniu rămân adeptul podurilor de piatră .Actualul pod este amplasat aici din 1985.

                Unele cupluri de turişti obişnuiau să pună lacăte pe acest pod pentru a  pecetlui o relaţie de afecţiune  trainică. Municipalitatea este împotriva acestei practice şi încearcă să decurajeze astfel de obiceiuri ciudate.

                Ponte dell’ Academia leagă sestiere Dorsoduro de sestiere San Marco.

               Aici este Palazzo Cavalli-Franchetti care din 1999 este sediul Institutului Veneţian de Ştiinţe, Litere şi Arte care deasemenea găzduieşte şi evenimente culturale.

            Ca multe alte clădiri de pe Grand Canale ,Palazzo Cavalli-Franchetti este realizat în stilul Gotic Veneţian. Palatul este o construcţie din 1565, dar elementele caracteristice stilului Gotic Venetian i-au fost adăugate abia în secolul al XIX lea la dorinţa Arhiducelui Frederick Ferdinand de Austria. După Războiele antinapoleoniene, habsburgii recompensaţi cu teritorii  au vrut să-şi facă simţită prezenţa si pe Grand Canale .

            Palazzi Barbaro  sunt cele două palate ataşate una de alta care au aparţinut  familiei nobiliare veneţiene Barbaro.Numeroşi membri ai familiei Barbaro s-au evidenţiat ca înalţi clerici,diplomaţi, patroni ai artelor,comandanţi militari,filosofi şi oameni de ştiinţă.

            Primul dintre cele două palate a fost construit în anul1425 în stilul Gotic Veneţian de către arhitectul Giovanni Bon. În anul1465 este achiziţionat de Zaccaria Barbaro, Procurator de San Marco.

             Cea de a doua clădire al Palatelor Barbaro este în stil Baroc şi a fost proiectată în 1694 de Antonio Gaspari.În secolul al XVI lea ,Familia Barbaro a obţinut permisiunea din partea proprietarilor clădirii să poată construi etaje suplimentare la clădirea care iniţial era compusă din două nivele. Aşa a fost construită sala de bal al familiei Barbaro cu ale sale magnifice stucaturi în stil Baroc realizate de maestrul Gaspari. În secolul al XVIII lea  a fost creată şi o elegantă bibliotecă la etajul trei cu al său plafon care incorporează superbe stucaturi. 

             Pe la sfârşitul secolului al XIX lea Palazzo Barbaro devine  punctul central al prezenţei americane din Veneţia . Numeroşi oameni de cultură americani i-au trecut pragul pentru al admira. Aici s-au pus bazele  cercului de cultură americană din Veneţia.

             Palazzo Corner della Ca’Grande este un palat în stil renaşcentist proiectat  de Jacopo Sansovino în 1532 pentru a folosi ca reşedinţă a familiei nobile Corner,una dintre cele mai influente familii veneţiene din rândul căreia au fost aleşi patru dogi:Marco Corner(1365-1368),Giovanni I Corner(1625-1629),Francesco Corner(martie1656-iunie1656),Giovanni II Corner(1709-1722).

             Faţada palatului este divizată în două benzi orizontale . Baza este decorată de arhitect într-un stil rustic,în timp ce etajele superioare sunt străbătute  de arcuri care pun în evidenţă efectul clar-obscur al edificiului care relevă stilul clasic. Distribuţia lumini pe suprafaţa edificiului crează un peisaj desprins din pictura manieristă veneţiană.

            Sansovino menţine deasemenea holul de intrare care leagă ţărmul apei de eleganta curte a palatului.

             Palazzo Vernier dei Leoni  este situat faţă în faţă cu Palazzo Corner della Ca’Grande pe celălalt ţărm al Grand Canale.A fost probabil început prin 1750 de arhitectul Lorenyo Boschetti.

              Este totuşi un palat neterminat. O machetă a palatului este ţinută la Muzeul Correr. Se pare că faţada palatului trebuia să se potrivească cu cea în stil clasic al Palatului Corner .Nu se cunosc exact motivele pentru care nu s-au finalizat lucrările la palat . Să fie lipsa banilor sau opoziţia influentei familii Corner care nu dorea un palat mai grandios în faţa lor?

             Nu se cunoaşte nici de ce a ajuns să fie asociat palatul cu denumirea de Leoni. Poate că de la capetele de leu sculptate pe faţadă la nivelul apei.

               Familia nobila Vernier estte considerată una dintre cele mai vechi familii patriciene ale Veneţiei. Trei dogi veneţieni au fost membri ai acesteti familii: Antonio Venier (1382-1400), Francesco Venier ( 1553-56), Sebastiano Venier(1577-1578) ,comandant al flotei veneţiene în Bătălia de la Lepanto(1571).

              Palazzo Dario este situat în partea dreaptă a palatului Vernier în acelaşi sestiere Dorsoduro.Face parte din grupul palatelor realizate în stilul Gotic Venetian care ulterior după renovare a fost îmbogăţit cu elemente de arhitetură renaşcentistă. Un balcon în stil neo-gotic a fost adăugat prin secolul al XIX lea.

             Palatul a fost remodelat în 1486 de un discipol de al lui Pietro Lombardo pentru Giovanni Dario, diplomat şi negustor veneţian. Marta Dario a moştenit palatul de la tatăl său. Urmaşii familiei Barbaro au ajuns să moştenească palatul ca urmare a căsătoriei dintre Vincenzo Barbaro şi Marta Dario.Multe legende urbane circulă pe seama acestui palat datorită faptului că mulţi dintre proprietari lui au avut o soartă nefericită. Marta, fiica lui Dario, s-a sinucis ,iar fiul ei a ajuns să fie asasinat. Dacă nu crezi în palate bântuite şi mai ales dacă îţi permite contul îl poţi chiar cumpăr pentru că actualul proprietar l-a pus în vânzare.

              Fiecare palat are povestea sa ,fie ea veselă sau tristă.

             Palazzo Contarini Fasan este situat pe parte opusă Catedralei della Salute. Este cunoscut şi sub numele de Casa  Desdemonei  din tragedia Othello scrisă de W. Shakespeare.

             Palatul este un edificiu din secolul al XV lea care a aparţinut familiei Contarini , una dintre cele mai ilustre familii patriciene veneţiene din rândul căreia au fost aleşi opt dogi. Palatul Contarini Fasan este de dimensiuni mici ,având o faţadă ce se dezvoltă pe verticală. Pe faţadă sunt prezente nişte modele de perforaţii,expresie a arhitecturii gotice veneţiene care pune în evidenţă cele trei etaje ale clădirii. Parterul, lipsit de o poartă de acces de pe apă ,înfăţisează trei mici ferestre dreptunghiulare . La primul etaj se găseşte un trifor cu ogivă ce este susţinut de colonete de piatră albă. La al doilea etaj sunt deasemenea două ferestre ogivale. Între aceste două ferestre ogivale se află poziţionat în partea de jos blazonul familiei Contarini în basorelief. Deasupra faţadei se desfăsoară o cornişă dinţată deasupra căreia supravieţuiesc urme de fresce din secolul al XIV lea.

             În acelaşi sestiere Dorsoduro se ridică impunătoare pe o fâşie îngustă de pământ, grandioasa Basilica Santa Maria della Salute , un edificiu emblematic pentru orizontul Veneţiei. Biserica este construită în stil Baroc de către celebrul arhitect Baldassare Longhena între 1631 şi 1682 şi de Gaspari care a finalizat lucrarea în 1687 după decesul maestrului Longhena în  1682.

              Senatul Veneţian a luat decizia construirii unei biserici care să fie închinată Sfintei Marii,considerată o protectoare a Veneţie în situaţiile deficile prin care a trecut oraşul. Această decizie a fost adoptată şi în contextul epidemiei de ciumă care a lovit Italia între 1629 şi 1631,curmând vieţile a aproape 50000 de cetăţeni veneţieni. Basilica Sănătaţii ,aşa cum mai este ea cunoscută,urma să fie un loc de pelerinaj anual pentru liderii politici veneţieni şi pentru restul cetăţenilor veneţieni.Pentru construcţia bazilicii a fost necesar ca mai multe clădiri să fie demolate chiar lângă Dogana da Mar, biroul vămii maritime veneţiene.A fost demolată mânăstirea şi biserica dedicată Sfintei Treimi din 1256.

             Lăcaşul de cult este de formă octogonală şi este compus din două cupole. Cupola principală a bisericii cu mulţimea sa de îngeri şi imensa coroană de volute este cea care îţi stârneşte admiraţia.Contraforţii în formă de urechi susţin uriaşa cupolă. Farul din vârful cupolei susţine o statuie a Sfintei Fecioare binecuvântând oraşul. În spatele bisericii se ridică suplu cele două clopotniţe ,din care doar una are clopote. Nu pot înţelege de ce a doua clopotniţă nu are clopote. În condiţiile astea e cam impropriu săi spui clopotniţă ci mai degrabă un simplu turn.

             Edificiul etalează o succesiune de opt faţade de formă paladiană.Bazele arhitecturii paladiene au fost puse de arhitectul veneţian Andrea Palladio(1508-1580).Bogatele decoraţiunile sunt în mare parte inspirate din forme antice şi paladiene.

             Interiorul abundă în reprezentaţii care fac referire la marea epidemie de ciumă. Pe lângă lucrări de Tiţian şi Tintoretto ,este întâlnită si o icoană bizantină a Sfintei Fecioare amplasată pe altar.

             Basilica Santa Maria della Salute este una dintre clădirile reprezentative pentru Veneţia , fiind adesea înfăţişată în multe proiecţii cinematografice şi de televiziune ce au ca subiect Veneţia. În lipsa ei ,silueta oraşului ar pierde din conturul său original.

              Călătoria mea cu vaporetto s-a încheiat în Piazza San Marco.