Povestea navei
de război japoneze Yamato, cel mai mare cuirasat din istorie
Pentru a câştiga
supremaţia navală în oceanul Pacific în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia s-a gândit să
construiască o nouă navă de război ,care să fie cea mai mare şi mai puternică din
istorie. Aşa au apărut cele două
cuirasate din clasa Yamato:cuirasatul Yamato şi
nava ei soră, Musashi. Yamato era
echipat cu 9 tunuri de 460 mm montate pe
3 turele şi avea o lungime de 263,2 m, cu un deplasament maxim de 72800 de
tone. Rezultatul războiului naval din Pacific
nu a fost hotărât însă de cuirasate ,ci de portavioane. Astfel japonezii
au irosit resurse enorme pentru
construcţia acestor nave atât de masive.
Construcţia
cuirasatului Yamato
Proiectele de
construcţie a cuirasatelor din clasa Yamato au început în
1934 , avândul ca proiectant şef pe Keiji Fukuda. După ce Imperiul Japonez se
retrage în 1936 din Tratatul naval de la Washington(1922) , planurile lui
Fukuda au fost trimise pentru a fi aprobate de Statul major al Marinei
Japoneze. Proiectul iniţial de construcţie al cuirasatului Yamato a fost
întocmit în martie 1935 şi prevedea dimensiuni mai mari faţă de modelul care va
fi construit în final.
Primul proiect menţiona faptul că nava va avea 294 m
lungime şi un deplasament maxim de 75000 de tone , faţă de o lungime de 263,2
m şi un deplasament maxim de 72800 de
tone prevăzute în proiectul final. Viteza de deplasare a fost redusă de la 31
de noduri, cât era fixat iniţial ,până la 27 de noduri, contrar dorinţelor
strategilor japonezi care acordau multă importanţă vitezei navelor de război. Atunci când s-a decis
reducerea dimesiunilor cuirasatului Yamato
,s-a ţinut cont şi de capacitatea instalaţiilor portuare japoneze .Încărcată la maxim, nava japoneză atingea un pescaj de
10,86 m. Unele porţiuni din bazinele portuare trebuiau dragate pentru a asigura
o adâncime optimă.
A doua provocare pentru constructorii japonezi era cum să
reducă rezistenţa corpului navei în aşa fel încât să eficientizeze propulsia.Soluţia
a fost realizarea unei prore cu bulb gigantic. Rezistenţa corpului navei s-a
redus doar cu aproxmativ 8% la o viteză de 27 noduri. Una din caracteristicile
blindajului era că unele elemente ale sale erau adaptate pentru a servi drept
structuri de rezistenţă. În plus japonezii foloseau şi sudura electrică pe
scară largă , cu excepţia componentelor longitudinale. Blindajul în faţa turelelor principale era de 650 mm .
Puntea era cea mai vulnerabilă cu un blindaj de 200 mm. Propulsia era asigurată
de 4 motoare cu aburi care dezvoltau aproape 150.000 de CP. Raza de acţiune era de 7200 de mile marine ,
la o viteză standard de 18 noduri. Viteza mică se datora propulsie foarte slabe
,având în vedere tonajul navei. Cele 4 motoare cu aburi se chinuiau să producă
suficient lucru mecanic, ceea ce a avut ca efect creşterea semnificativă a
consumului de combustibil. Echipajul era compus din 2500 de oameni.
Cuirasatul Yamato era înzestrat cu 9 tunuri de 460 mm(cele
mai mari tunuri navale montate vreodată pe un cuirasat) dispuse pe 3 turele. Pentru a face loc
tunurilor de 460 mm, cuirasatul japonez era foarte lat, fapt care îi mărea
stabilitatea. Un proiectil tras de un tun de 460mm avea o greutate 1,5 t şi
ajungea până la 44 de km.Armamentul secundar era compus din 6 tunuri de 155
mm(aveau un blindaj subţire ce se potrivea mai mult unui crucişător uşor), care
ulterior vor fi înlăturate pentru a face loc mai multor tunuri antiaeriene. La
momentul lansării la apă . cuirasatul
Yamato nu era echipat cu radar. Nava de război japoneză putea transporta 6
hidroavioane, având instalate la pupă 3
catapulte(dispozitive de lansare a avioanelor de pe bordul navei).
Din 4 noiembrie
1937, cuirasatul Yamato a început să fie construit în secret la şantierul naval
din Kure. Pentru ca puterile străine să nu afle
adevărata dimensiune a cuirasatului Yamato, execuţia proiectului a fost
compartimentată. Puţine persoane ştiau adevăratul scop al proiectului. A fost
lansat la apă pe 8 august 1940 şi a intrat în dotarea marinei japoneze pe 16
decembrie 1941 , după declanşarea războiului dintre Imperiul Japonez şi SUA.
Rolul jucat în
cel de-al Doilea Război Mondial
Pe 12 februarie 1942, cuirasatul Yamato a devenit nava de
comandă a întregii flote japoneze, condusă
de amiralul Isoroku Yamamoto. În bătălia de la Midway(4-7iunie 1942) ,
cuirasatul a fost prea departe pentru a putea participa activ la lupta navală. După dezastrul de la Midway
(cea mai mare înfrângere suferită de japonezi din ultimii 300 de ani de istorie
),care a dus la pierderea a 4 portavioane japoneze, cuirasatul Yamato a plecat
spre atolul Truk , terminându-şi voiajul în august 1942. Cuirasatul japonez a
rămas mult timp ancorat în atolul Truk. În mai 1943 ,
nava revine în şantierul naval din Kure pentru ai fi montat radarul. Pe ruta de
întoarcere spre atolul Truk, cuirasatul Yamato este lovit de o torpilă lansată
de pe USS Skate.
După ce este
reparat , cuirasatul Yamato se alătură
flotei japoneze care a participat în bătălia din Marea Filipinelor(19-20 iunie
1944). Din nou , nava de război nu a
avut nici o contribuţie semnificativă în luptă. Cuirasatul a comis chiar o
eroare ,atunci când a deschis focul
asupra unui avion japonez care se întoarcea din misiune. Pe 24 iunie,
cuirasatele Yamato şi Musashi ajung din nou la şantierul naval din Kure.
Între 23 şi 26 octombrie , Yamato a participat la Bătălia din Golful Leyte(Ce
de a doua bătălie din Marea Filipinelor), una dintre cele mai mari înfruntări
navale din istorie.Pentru prima oară , cuirasatul foloseşte în luptă tunurile
sale principale de 460 mm.Chiar dacă a fost lovit de două bombe lansate de
avioanele de pe portavionul USS Essex
,cuirasatul Yamato reuşeşte să scufunde un portavion american de escortă, USS
Gambier Bay, şi alte câteva distrugătoare. În urma bătăliei din golful Leyte , Yamato a
suferit pagube moderate( a fost inudată de aproximativ 3300 de tone de apă),
dar a rămas în stare de funcţionare.
Ţinta atacului american a fost însă , nava sa soră,
Musashi . Cuirasatul Musashi s-a scufundat
,după ce a fost lovit de 17 bombe şi 19 torpile.
În lunile care au urmat bătăliei de la Golful Leyte,
cuirasatul Yamato a fost din nou în
şantierul naval din Kure pentru montarea unor noi tunuri antiaeriene.
În mare parte cuirasatul Yamato, datorită deplasării sale
lente, nu a putut juca un rol activ în înfruntările navale din Pacific, unde
portavioanele au fost actorii principali. Yamato a ajuns să fie folosit mai mult
pentru transportul trupelor japoneze în teatrele de operaţiuni.În afară de Bătălia
din Golful Leyte, nava de război japoneză nu a
mai fost implicată direct în nici o luptă. A fost însă nava amiral al flotei
japoneze.
Sfârşitul celei
mai mari nave de război din istorie
O dată cu începutul invaziei americane din Okinawa de pe
1 aprilie 1945, strategii japonezi au pregătit Operaţiunea Ten-Go. La fel ca şi
în cazul bătăliei de la Midway, americanii au reuşit să spargă codul comunicaţiilor
radio a japonezilor şi să afle
toate detaliile operaţiunii. Din punct de vedere tactic misiunea era una suicidală.Era prevăzut ca
Yamato să navige spre est şi să atace flota de invazie americană din
Okinawa , iar apoi să acosteze pe
insulă şi să joace rolul unei masive baterii de artilerie.O dată ce cuirasatul
era distrus , marinarii rămaşi s-ar fi alăturat apărătorilor insulei.
Cuirasatul Yamato a pornit în ultima sa misiune pe mare
pe 6 aprilie 1945.Echipajul de la bord ştia faptul că au de executat o misiune
fără sorţi de izbândă. În seara plecării mulţi marinari au băut sake(băutură
alcoolică japoneză obţinută din fermentarea orezului) doar ca să mai uite de
soarta ce-i aşteaptă .Nava de război japoneză avea o escortă formată din 8 distrugătoare şi un crucişător uşor. Yamato
nu beneficia de nici un sprijin aerian în misiunea sa din Okinawa.
Submarinele americane au localizat poziţia cuirasatului .
Pe 7 aprilie a fost pregătit un atac aerian american asupra navei
japoneze. Atacul bombardierelor
americane s-a desfăşurat în 3 valuri. Avioanele americane au bombardat puntea
cuirasatului cu bombe şi rachete , în timp ce bombardierele torpiloare au atacat babordul navei. Ordinul de abandonare
a navei a fost emis la ora 2:00 P.M.
a respectivei zile. În timp ce
Yamato a început să se restoarne , compartimentul de muniţie de la pupă a luat
foc, provocând o imensă explozie.Se estimează că Yamato a fost lovit de cel
puţin 11 torpile şi 6 şase bombe. În
acel moment pe cuirasatul Yamato se găseau aproximativ 2700 de membri ai
echipajului , dintre care doar 280 au mai fost salvaţi. Epava cuirasatului
Yamato şi-a găsit locul de veci la 340 m
adâncime .
Pentru cultura japoneză, cuirasatele Yamato şi Musashi au
reprezentat măreţia Imperiului japonez. În poezia japoneză , cuvântul
Yamato(care în japoneză înseamnă “oriunde”) a devenit o metaforă ce descrie
sfârşitul Imperiului Japonez.
Bibliografie
Chihaya,
Masataka , Warship Profile 30 - IJN Yamato and Musashi
Battleships ,Ed. Profile Publications Ltd. , Londra, 1973.
Yoshida Mitsuru, Requiem for Battleship Yamato, Ed. Naval
Institute Press ,Annapolis, 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu