Maximele lui Nikolai Gogol

Maximele lui Nikolai Gogol

În clipa hotărâtoare, rusul ştie întotdeauna ce are de făcut.

Am reuşit numai acolo unde m-am inspirat din realitate... fantezia nu mi-a dezvăluit până astăzi niciun caracter remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei să nu fi observat mai întâi în natură.

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni!

Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.

Singurătatea hrăneşte gândurile mari.

Când se pronunţă numele lui Puşkin te gândeşti imediat la poetul naţional rus. Şi într-adevăr, niciunul din poeţii noştri nu e mai mare şi nu poate fi numit cu mai multă dreptate naţional. În el, ca într-un lexicon, se află bogăţia, puterea şi flexibilitatea limbii noastre. Mai mult decât oricare altul, el i-a deschis graniţele şi a indicat imensitatea spaţiului său. Puşkin este un fenomen excepţional, poate unic, al spiritului rus: el e omul rus în dezvoltarea sa finită, aşa cum va apare poate peste două sute de ani.

Patria sufletului este iubirea.

Pe lume există o mulţime de lucruri de neînţeles chiar şi pentru mintea cea mai cuprinzătoare.

Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice, cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre toate.

Nu, nici nu poţi găsi cuvântul potrivit: femeia e jumătatea galantă a speţei umane şi nimic altceva.

Orice s-ar spune, scopul vieţii nu este atins dacă, sedus de himera uşuratică a tinereţii, omul nu calcă sigur pe o temelie sănătoasă.

Ce este viaţa noastră? O vale în care s-au cuibărit amărăciunile. Ce este lumea? O mulţime de oameni fără simţăminte.

O conversaţie placută e mai bună decât orice mâncare.

Prin chinuri şi suferinţe ne este dat să căpătăm acea fărâmă de înţelepciune pe care nu ne-o pot da cărţile.

Omul e înţelept, deştept şi priceput în tot ce-i priveşte pe alţii, dar nu pe sine.

Când porniţi pe drumul anevoios al maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate; altfel, n-o să le regăsiţi.

Lumea e orânduită ciudat: dacă stărui prea mult asupra lui, un lucru vesel se preface numaidecât într-unul trist, şi atunci cine ştie ce-ţi mai trece prin cap. S-ar putea întâmpla să începi chiar să cugeţi: mai dă-le-ncolo!

Învăţând pe alţii, înveţi şi singur.

Ruga mamei apără de orice primejdie, pe apă şi pe uscat.

Avem cu toţii o mică slăbiciune: aceea de a ne cruţa cât de cât pe noi înşine şi de a căuta să ne vărsăm necazul pe semenul nostru.

Înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojană, ci într-o vorbă care, fără să-şi bată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj.

Influenţa Ecaterinei cea Mare asupra viitorilor ţari şi ţarine

Influenţa Ecaterinei cea Mare asupra viitorilor ţari şi ţarine

Împărăteasa Ecaterina cea  Mare a preferat întotdeauna să păstreze o umbră de îndoială legată de legitimitatea la tron al  fiului ei Petru , preferându-l în schimb pe nepotul său, viitorul ţar Alexandru I.

Nepotul împărătesei a fost  educat în spiritul culturii franceze, înconjurat fiind de emigranţii francezi participanţi la Revoluţia din 1789. Perceptorul lui Alexandru I, filosoful Le Harpe, a exercitat o mare influenţă asupra sa. Le Harpe , deşi simpatizant al republicanilor, a fost ales de împărăteasă pentru ai educa pe nepoţii săi.

Vasili Kliucevski,cel mai bun portretist al monarhilor ruşi, îl compara pe Alexandru I cu Aleksei Mihailovici. Aşa cum spunea Kliucevski ,tarul Alexandru I a fost ca o frumoasă floare de seră, care nu a avut nici timpul şi nici capacitatea să se aclimatizeze cu pământul Rusiei .

Ecaterina cea Mare a avut şi un rol decisiv în alegerea viitoarelor ţarine, aducându-şi la curte doar prinţese germane compatrioate cu ea. De acum înainte , cu o singură excepţie (şoţia lui Alxandru al III lea) , toate ţarinele au fost de origine germană. Prinţesele care erau aduse la curte aveau o vârstă cuprinsă între 14 şi 16 ani , pentru a putea fi educat comform normelor regale. Toate ceremoniile de la curtea Ecaterinei cea Mare respectau o etichetă strictă. Ceremonia căsătoriei regale stabilită după regulile împărătese va rămâne neschimbată până la  sfârşitul monarhiei în Rusia. După căsătorie , tânăra ţarină se trezea închisă în cadrul rigid al monarhiei ruse.. Trebuia să renunţe la propriile gesturi şi să devină o persoană lipsită de personalitate.

Peninsula Crimeea , “un al doilea butoi cu pulbere” al Europei

Peninsula Crimeea , “un al doilea butoi cu pulbere” al Europei

Actul prin care liderul sovietic Nikita Hruşciov, a transferat  Crimeea Ucrainei în 1954, a ajuns să aibe repercusiuni şase decenii mai târziu . Pentru a înţelege actuala criza din Crimeea şi din restul Ucrainei ,trebuie să cercetăm mai întâi  mişcările separatiste ale populaţiei majoritare ruse din Crimeea din perioada anilor’90.

Criză din Crimeea este rezultatul diferenţei de viziune dintre vestul  Ucrainei care doreşte apropierea de Occident şi estul Ucrainei cu majoritari ruşi care doresc în continuare relaţii strânse cu Moscova.

Un conflict armat în Crimeea şi în restul regiunilor Ucrainei dominate de etnici ruşi este tot mai probabil. În timp ce Occidentul consideră  actualele acţiuni militare ale Rusiei în Crimeea drept o agresiune, Kremlinul o consideră o intervenţie  menită să apere cetăţenii ruşi împotriva acţiunilor extremiştilor din vest. Politica rusă a intervenţiei militare pentru apărarea cetăţenilor ruşi aflaţi în afara graniţelor Rusiei a fost patentată o dată cu Războiul din Georgia(2008) .

O scurtă istorie a Crimeii de la hanat şi până la anexarea de către Rusia Ţaristă

Pictura: Alegoria victoriei Ecaterinei asupra Otomanilor(1772) de Stefano Torelli

Denumirea Crimeea îşi are originea de la  oraşul Qirim(actualul Starii Krim ),capitala vechi provincii Crimeea din Hanatul Hoardei de Aur. Qirim înseamnă în limba tătară, dealul meu.

Tătarii au înfiinţat în 1441 ,Hanatul Crimeii , după distrugerea Hoardei de Aur de către cuceritorul mongol Timur Lenk. Primul conducător al Hanatului Crimeii a fost  Haci I Giray , un urmaş al lui Genghis Han. Hanatul Crimeii a beneficiat de o largă autonomie în cadrul Imperiului Otoman . Crimeea a căzut sub influenţa rusă , după încheierea Tratatului de la Kuciuk Kainargi(1774) , fiind anexată de Imperiului Ţarist în 1783.

Istoria relaţiilor ruso-tătare între 1768 până la dispariţia Hanatului Crimeii în 1783, a fost marcată de o constientizare treptată a realităţilor din  Crimeea de către autorităţile Imperiului Ţarist. Rusia Ţaristă condusă de împărăteasa Ecaterina cea Mare(1762-1796), a exploatat  conflictele interne din interiorul hanatului pentru a finaliza anexarea.

Principala preocupare a Ecaterinei cea  Mare ,între anii 1767 şi 1768, a fost să elimine prezenta diplomatică franceză din Crimeea, al cărei scop era să menţină o relaţie conflictuală între Rusia Ţaristă şi Înalta Poartă. Influenţa franceză în problemele militare şi politice  ale Imperiului Otoman din a doua jumătate a secolului al XVIII lea ,a crescut semnificativ.  Franţa a reuşit şi de această dată să provoace un război între Rusia Ţaristă şi Imperiul Otoman( Războiul ruso-turc dintre 1768-1774). În timp ce  francezii îi convingeau pe otomani să intre în război cu Rusia Ţaristă, împărăteasa E  caterina cea  Mare l-a instruit pe generalul Petr Panin să desfăşoare negocierii cu tătarii din Crimeea cu scopul de ai îndruma să-şi întemeieze un stat independent de Poarta Otomană .În acelaşi timp, tătarilor trebuia să li se dea impresia că ajutorul Rusiei este unul dezinteresat. Ecaterina cea Mare era încrezătoare în succesul acestui plan de subjugare a Crimeii.

Planurile împărătesei Ecaterina cea Mare, de invazie a Crimeii  ,au fost pregătite până în ianuarie 1771. Consilierul împărătesei, Scherbinin ,a împrăştiat copii ale unui manifest care cerea populaţiei de tătari din Crimeea să nu opună rezistenţă armatei generalului Vladimir Dolgoruki.

Liderul tătar ,Iakup Aga l-a ajutat pe Scherbinin în demersul său ,fiind introdus ulterior în administraţia Crimeiii ,după anexarea din  1783. Pâna la sfârşitul războiului în 1774, otomanii au încercat să cumpere loialitatea tătarilor , păstrându-şi speranţa de a nu-şi pierde influenţa în Crimeea. Răscoala lui Pugaciov , i-a împiedicat pe ruşi să-şi concentreze toate eforturile asupra problemelor din Crimeea. Prin Tratatul de la Kuciuk –Kainargi(1774), Rusia Ţaristă a obţinut întemeierea unui stat independent al tătarilor în Crimeea, un prim pas spre anexarea la imperiu.

În iulie 1783, Grigori Potemkin,guvernatorul general al Provinciilor de Sud(Noua Rusie), a reuşit să finalizeze o anexare paşnică a Crimeii şi Kubanului.

După anexarea Crimeii  în 1783, regiunea a fost colonizată cu emigranţi ucraineni şi ruşi. În ciuda faptului că ucrainenilor li s-a promis autonomie prin Tratatul de la Pereyaslav, elita ucraineană şi cazacii nu au primit niciodată autonomia şi libertatea promisă de Rusia Ţaristă. În schimb ucrainenii au reuşit să ocupe funcţii înalte în cadrul Imperiului Ţarist.  Autorităţile ţariste au demarat deasemenea un amplu proces de rusificare a teritoriilor locuite de  ucraineni. Identitatea ucrainenilor, o dată cu dispariţia Hetmanatului cazacilor zaporojeni în 1764,  a ajuns să fie incorporată în  caracterul multietnic şi multicultural al Imperiului ţarist.  Datorită acestui fapt ucrainenii au ajuns să fie numiţi şi micii ruşi.  Nerecunoaşterea unei identităţii naţionale  ucrainene  de către Rusia Ţaristă , a avut ca efect viitor amplificarea tensiunilor interetnice dintre rusofoni şi populaţia ucraineană. Anexarea Crimeii în 1783, a evidenţiat  această tendinţă.

Crimeea în perioada sovietică

În timpul revoluţiei bolşevice din 1917, Crimeea a reprezentat  o fortăreaţă a  forţelor anti-comuniste loiale ţarului. Aici a fost organizată ultima rezistenţă a Ruşilor Albi(fortele anti-comuniste) conduşi de generalul Wrangel  împotriva Armatei Roşii ,în fruntea căreia se afla generalul Nestor Mahno. Când mişcarea de rezistenţă a fost înăbuşită, ultimii supravieţuitori ale forţelor loiale ţarului au fost evacuaţi pe calea apei până la Istanbul.

O dată cu formarea URSS în 1921, teritoriul peninsulei este organizat în Republica sovietică autonomă din Crimeea. În timpul celui de al Doilea Război Mondial , peninsula Crimeea a fost scena unor lupte grele dintre Wehrmacht şi Armata Roşie , care a transformat Sevastopolul într-o ruină. După ce trupele sovietice reocupă Crimeea în 1944, prima acţiune întreprinsă de Stalin în 1944 a fost deportarea tătarilor de aici în Asia Centrală ca pedeapsă pentru colaborarea  cu trupele germane . Aproape 46% din cei deportaţi vor muri din cauza bolilor şi a foametei. O parte din tătarii deportaţi vor reveni la locurile natale din Crimeea , abia după prăbuşirea URSS.

Republica sovietică autonomă Crimeea  a fost desfiinţată pe 30 iunie 1945 şi atribuită RepublicII Sovietice Socialiste Ruse.

Marea surpriză vine în anul 1954 , când liderul sovietic Nikita Hruşciov decide să transfere Crimeea , Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Decretul de transfer al Crimeii de la Republica Rusă la Republica Ucraineană  aprobat de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS este menţionat în ziarul sovietic Pravda, pe 27 februarie 1954. Transferul este motivat de apropierea economică şi geografică a Crimeii de Ucraina.  Hruşciov a catalogat acest transfer al Crimeii ,drept “un cadou” cu ocazia aniversării a 300 de ani  de la „fuziunea” Ucrainei cu Imperiul Ţarist.  Liderul sovietic nu avea cum să prevadă că URSS se va prăbuşi după nici 40 de ani.

Dar de unde această generozitate a lui Hruşciov?

Legăturile culturale ale Crimeii cu Rusia sunt mult mai strânse decât cele cu Ucraina.  Această legătură se explică prin faptul că 70% din  locuitorii Crimeii sunt de etnie rusă.

Transferul  este legat de planul de descentralizare al lui Hrusciov, care nu dorea o altă mare foamete în Ucraina ,aşa cum fusese cea din perioada lui Stalin. Era o încercare simbolică al lui Hruşciov , de a eficientiza sistemul economic sovietic.

În tinereţe, Hruşciov a lucrat în minele din Ucraina, urmând ca apoi să se însoare cu o ucraineancă  şi să considere Ucraina, ca pe propria patrie.  

Această decizie de transfer a Crimeii către Ucraina a  fost luată de către Hruşciov  în numai 15 minute, efectele au fost însă imprevizibile pe termen lung pentru relaţiile ruso-ucrainene.

Renaşterea naţionalismului rus din Crimeea după colapsul URSS

Statutul Crimeii este una dintre cele mai serioase probleme cu care se confruntă Ucraina post-sovietică. Situaţia separatiştilor ruşi majoritari în Crimeea şi deasemenea protejarea bazei navale ruse de la Sevastopol au dus la tensiuni diplomatice între Ucraina şi Rusia, care aveau încă din anii’90 o mare probabilitate în a se transforma într-un conflict armat.

Iuri Meşcov, reprezentantul ruşilor din Crimeea ,  a format în august 1991, Mişcarea Republicană din Crimeea. Pe 26 februarie 1992 Republica Sovietică Autonomă Crimeea a fost  redenumită Republica Crimeea. Parlamentul Crimeii proclamă autoguvernarea pe 5 mai 1992 şi adoptă prima Constituţie a Crimeii . Pe 19 mai 1992, Crimeea a  acceptat să rămână în continuare parte a teritoriului Ucrainei. Pe 24  octombrie , liderul separatiştilor ruşi din Crimeea , Iuri Meşcov, îşi integrează mişcarea în Partidul Republican al Crimeii.

În decembrie 1992, preşedintele Ucrainei, Leonid Kravciuc, a catalogat drept o “boală imperială”, încercarea Parlamentului Rusiei de a stabili un statut special pentru Crimeea.

Crearea biroului reprezentantului  prezidenţial al Ucrainei în Crimeea, pe 17 decembrie 1992, a generat un val  de proteste în peninsulă. La protestele din piaţa Nahimov din Sevastopol, care au avut loc pe 10  ianuarie 1993,a participat Frontul Salvării Naţionale al ruşilor din Crimeea,Adunarea Populară Rusă şi Mişcarea tuturor Votanţilor Republicii Crimeea. Protestatarii cereau ca limba rusă să fie declarată limbă oficială în Crimeea şi deasemenea solicitau restaurarea Uniunii Sovietice. În aprilie 1993, Ministerul Apărării din Ucraina a solicitat Înaltei Rade(forul legislativ ucrainean) să anuleze Acordul de la Ialta semnat în 1992 prin care era împărţită flota sovietică de la Marea Neagră . Politicienii ucraineni cereau ca flota să aparţină în totalitate Ucrainei sau ,în caz contrar , să fie declarată ca fiind flotă străină pe teritoriul Ucrainei.

Pe 13 aprilie 1993,Prezidiumul Parlamentului Crimeii a dispus crearea funcţiei de Preşedinte al Crimeii. O săptămână mai târziu, deputatul Valentin Agafonov, a declarat că este gata să supravegheze referendumul referitor  la independenţa Crimeii şi includerea republicii  ca entitate separată în Comunitatea Statelor Independente.

Pe 28 iunie 1993,liderul Societăţii ruse din Crimeea, Viktor Prusakov, a declarat că este gata de o rebeliune armată pentru a pune sub administraţie rusă  oraşul Sevastopol. Funcţia de preşedinte al Crimeii apare oficial pe 14 octombrie 1994. Ulterior , datorită conflictelor dintre primul preşedinte ale Crimeii, Meşcov, şi parlamentul Crimeii  , prerogativele prezidenţiale au fost micşorate. Parlamentul Ucrainei intervine pe 17 martie 1995, anulând Constituţia Crimeii şi înlăturându-l pe Meşcov şi pe apropiaţii lui pentru acţiunile lor împotriva statului ucrainean(acţiuni separatiste care aveau ca obiectiv uniunea cu Rusia) În 1998 este introdusă constituţia actuală a Crimeii care organiza peninsula în Republica Autonomă Crimeea.

Aspiraţiile noului regim Iuşcenko de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană, a dus la escaladarea tensiunii în peninsula Crimeea locuită în majoritate de etnici ruşi .

În 2008 , ministrul de externe ucrainean Volodimir Ohrizko acuza Rusia că acordă cetăţenie rusă  etnicilor ruşi din Crimeea. Actuala criza din Crimeea îşi are originea în conflictele interetnice “îngheţate ”din anii’90. Divizarea etnică şi religioasă a Ucrainei între estul ortodox rus şi vestul catolic ucrainean este una ireconciliabilă deoarece fiecare tabără are o viziune diferită în ceea ce priveşte viitorul Ucrainei .  

Bibliografie

Maria Drohobycky, Crimea: Dynamics, Challenges and Prospects, Ed. Rowman & Littlefield , Lanham, 1995.

Thomas Milner, The Crimea: Its Ancient and Modern History; The Khans, the Sultans, Ed. Forgotten Books,New York, 1855.

Allan W.Fisher,The Russian Annexation of the Crimea 1772-1783, Ed. Cambridge University Press, Cambridge,2008.

The 7 Governments Overthrown by the CIA’s Clandestine Operations

Autor: Alexandru Danilov | 

Leaders of the Third World, be they dictators or democrats, were drawn into the Cold War’s ideological conflict between the US and the USSR. The struggle for mastery in the international system made some of these leaders lose their positions or even lives. The US Administration admitted to some of the CIA’s secret ops, however, there are still numerous major political events in which allegedly the American Secret Services were involved.

CIA’s involvement in seven covert operations – not to mention the American military interventions against hostile regimes, in the favour of pro American insurgents or in assassination attempts – made the US appear as a “scarecrow” in the midst of nowadays international political tensions. Yet, the American Administration does not find this situation as an inconvenience.

Iranian Coup d’Etat  (1953)

The era of the CIA supported coup d’états entered the stage in a dramatic way: An American general went to Iran so as to meet “old friends”; in the following sequence of events, the Shah ordered Mohammed Mossadegh to resign. When the Iranian Army started to hesitate, millions of dollars were sent to Tehran so as to buy off Mossadegh’s old supporters and to finance street protests. Once the Army accepted the change in the country’s leadership, Mossadegh was captured and sentenced to house arrest for life. During his two years as prime minister, Mossadegh undermined the Shah’s authority by nationalizing the oil industry which was previously controlled by American companies.

CIA’s Iranian clandestine operation was known under the codename TPAJAX and its purpose was the consolidation of the Shah’s authority and the avoidance of a possible Soviet aggression in Iran in the early stages of the Cold War (this operation was carried out on the background of Soviet, American and Chinese involvement in the Korean War).

From the beginning, the main purpose of this CIA op was the ousting of the Iranian government. The 1953 Iranian coup d’état was one of the many clandestine CIA activities of the second half of the 20^th century which were intended to overthrow governments hostile to the US.

The Clandestine CIA Operation in Guatemala (1954)

Even though the US initially supported the regime of the Guatemalan President Jacobo Arbenz, everything changed when he introduced the agrarian reform which menaced the American United Fruit Company.

The 1954 coup d’état organised by the CIA ousted Arbenz and established a military dictatorship in Guatemala. CIA operations were aimed at arming the rebels and certain paramilitary Guatemalan troops as well as implementing a US Navy blockade on the country’s Pacific coast.

The Congolese Coup D’état (1960)

The President Joseph Kasavubu managed to oust the Congolese Prime Minister Patrice Lumumba during the Belgian Army’s intervention in Congo (supported by the US), in order to protect Belgian economic interests after the decolonization. Lumumba created an anti-Belgian Army paramilitary organization, yet he was subsequently found by the CIA agents since the American Administration labeled him as a threat to the new regime of Joseph Mobutu.

The 11 American Senators of the Church Commission were entrusted in 1975 with the mission of analyzing CIA’s clandestine operations. The Church Commission discovered the methods employed by the CIA, in order to assassinate Lumumba. In 1960, after a failed attempt to kill Lumumba by the aid of a poisoned napkin, CIA alerted the Congolese troops which managed to arrest and assassinate Lumumba.

The Dominican Republic, 1961

Rafael Trujillo’s brutal dictatorship, which organized the ethnic cleansing of thousands of Haitians and staged an abortive assassination attempt against the Venezuelan President, ended when armed political dissidents murdered him. The Church Commission discovered in 1975 that the CIA provided Trujillo’s assassin with three pistols and three rifles.

The CIA Engagement in South Vietnam (1963)

In 1963, the US had been already heavily involved in the Vietnamese conflict when its relation with the South Vietnamese leader Ngo Dinh Diem became even more strained, because of Diem’s repression against the Buddhist dissidents.

According to Pentagon documents on August 23^rd, 1963, South Vietnamese generals appealed to the CIA officials, in order to organise a coup against Ngo Dinh Diem. The Agency accepted their request and provided the generals with a financial support of 40.000 $ which enabled them to assassinate Diem on November 1^st, 1963.

Moreover, the papers of the Pentagon mention the fact that “the US has to assume full responsibility for the organization of the coup d’état against Ngo Dinh Diem.” By its participation in the operation, the US ensured the success of the assassination attempt and therefore, took part in the creation of the South Vietnamese new government.

The Brazilian Coup d’état (1964)

The US feared that the regime of the Brazilian President Joao Goulard would transform Brazil in a 1960s China. Therefore, the USA staged a coup d’état under the leadership of the Brazilian Chief of Staff  Humberto Castello Branco. In the days before the coup, CIA encouraged street protests against the government and furnished the pro-Branco troops with non – American weapons.

National Security Archive declassified certain documents which confirmed that President Lyndon Johnson planned the Brazilian coup with his advisors. The military dictatorship managed to survive in Brazil until 1985.                      

                  

The CIA Orchestrated Chilean Coup D’état (1973)

The US had never accepted Salvador Allende, the Socialist President – elect of Chile. Therefore, the President Richard Nixon asked CIA to engage in activities which would undermine the Chilean economy. In order to overthrow Allende, the Agency cooperated with three opposition groups, yet the coup met with failure, because the US did not trust the Chilean opposition. The US economic warfare in Chile stopped only when the state was on the verge of collapse.

On the background of a chaotic economic situation, General Augusto Pinochet rose to power after the successful coup of September 11^th, 1973. Once Pinochet became president, the Agency started a propaganda campaign, in order to show its support for the new Chilean administration, even though the regime was guilty of grave infringements of Human Rights and of murdering political dissidents.

The US Attachment to CIA’s Clandestine Operations

Although it would like its foreign policy to be perceived as transparent, the American Administration had become too fond of clandestine operations, in order to relinquish them.  The Agency is an important element in the American foreign policy decision process and it enjoys a high level of independency from the US Administration which had actually created it.

There still lingers the suspicion that the US organizes different types of covert operations with the aid of CIA: financial support for the opposition to governments hostile to US policy, political blackmails, propaganda, psychological and economic warfare, military aid to rebel groups in countries opposed to American policy, paramilitary operations, coup d’états and assassinations. The US detention centers for people suspected of terrorist activities cast a doubt over the entire American diplomacy and created international tension, because inside these facilities the Geneva Convention for the treatment of war prisoners had not been implemented.

The reason behind every CIA clandestine operation is the protection of national security in the face of terrorist threats.

Bibliography

John Jacob Nutter, The CIA's Black Ops : Covert Action, Foreign Policy, and Democracy , Prometheus Books, New York, 2000.

http://www.foreignpolicy.com/articles/2013/08/19/map_7_confirmed_cia_bac...

Sistemul politic suedez

Sistemul politic suedez

Suedia, tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%.
         In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

      Tarile "fericite" au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata "cetatii" este tratata cu foarte mare seriozitate.

       Reportajul "Suedia - Taramul politicienilor fara privilegii" ("Sweden - Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de televiziunea braziliana TV Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din Romania, ne e greu sa credem ca exista cu adevarat.

                       Cateva date generale

                     Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.

            Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.

            Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat.

                Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.

                           Fara privilegii sau lux pentru politicieni

             Tara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux.

           Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.

              In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.

                    Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: "Pastrati curatenia".

              Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.

      "Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.

     Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

      Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.

      Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera.

      Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

                      Fara indemnizatii speciale

         Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.

       Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.

                Fara imunitate

         Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
       Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump - si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat.

                Transparenta si control cetatenesc

          Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.

           Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.

            In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.

        Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

        Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.

       Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

Cum stiu sa-si respecte electoratul parlamentarii din Suedia

Alesii nostri or avea internet sa se inspire cum e pe la altii !

In present parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile. Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 21 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: "Pastrati curatenia". Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer. "Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in   reportajul televiziunii braziliene. Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati. Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera. Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor. Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii. Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale. Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90 fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat. Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului. Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor orespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii. In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi. Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului. Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului. Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de  ani. El face ca   excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extreme de rare in aceasta tara. Pe cand in Romania sau in restul lumii?

Glume din lume

Glume din lume

M-am  cazat o noapte la hotelul asta de cinci stele, lux ce mai.....Va spun, prosoapele erau atat de groase ca abia am reusit sa inchid valiza!! 

Am un respect deosebit pentru pisici. Mi-am dus pisica in alt oras, am lasat-o la groapa de gunoi, printre boschetari, fara nici o posibilitate de supravietuire. Dar s-a intors acasa.

Fara urlete, fara amenintari, fara reclamatii la politie.

Nu ca soacra-mea!

- Care sunt cele trei cuvinte, folosite cel mai des in lume?
- I love you ?
- Nu, ...."Made in China "! 
 
Pentru unii umorul este ca si o limba straina:

fara subtitrare nu inteleg nimic!
 
Sotia i-a marturisit sotului ca l-a inselat in seara cand el a fost la pescuit.

Si el a disparut. Nu l-a mai vazut o saptamana. Apoi a inceput incet-incet  sa-l vada cu ochiul drept!
 
- Care este diferenta dintre o femeie si o greseala?

- Cand gasesti greseala, problemele dispar. Cand gasesti o femeie, problemele incep sa apara!
 
Am imprumutat bani de la prieteni si mi-am cumparat iPhone 5.Acum nu mai vorbesc cu sarantocii aia!
 
Sotul si sotia se uitau atent in Fantana Dorintelor...

Deodata sotia aluneca si cade in fantana...El se da inapoi inmarmurit si exclama:
 - Nu pot sa cred  !..... functioneaza!
 
Oamenii au fost creati ca sa fie iubiti, iar obiectele ca sa fie folosite.
Acum e haos in lume   pentru ca obiectele sunt iubite, iar oamenii sunt doar folositi .....

Asculta, esti baiat mare deja, ai 25 de ani.

E timpul ca toate decizilile importante sa le ia prietena ta, nu mama!
 
Telefoanele sunt tot mai subtiri si mai destepte pe cand oamenii invers!
 
Psihologul este un tip care-ti ia o gramada de bani ca sa-ti puna toate intrebarile pe care sotia ta ti le pune zilnic - gratis!
 

- Bulă, ce era, mă, taică-tău?
- Era tuberculos.
- Nu, mă, vreau sa zic, ce facea toata ziua?
- Tusea.
- Mă da prost mai esti, n-ai inteles nimic. Doar nu trăia din asta!                                                       
- Normal ! Din asta a murit. 


Politistul catre sofer:
- Va rog sa coborati din masina!
- Sunt prea beat sa pot cobori, urca tu!
 
Eu nu inteleg de ce in parc scrie: ''Interzis animalelor!''.

Ce, animalele pot citi?! 

După cină, tatăl le povestea fiilor săi istoria familiei:
- Străbunicul  a luptat împotriva Rozelor, bunicul  în războiul împotriva republicanilor, tatăl meu împotriva nemţilor în primul  război mondial.
La auzul acestor cuvinte, fiul cel mic spuse:
- Dar ce are familia asta de nu se poate întelege cu nimeni?

Nu toata lumea uraste tiganii.
O serie de insecte, cum ar fi: mustele, paduchii si plosnitele ii gasesc chiar foarte atragatori ! 

Oftalmologul catre pacient:
- Citeste aceste litere!
- Nu pot.
- Dragul meu, esti miop!
- Sa-mi bag piciorul! N-a fost destul ca-s analfabet, acum mai sunt si miop ! 

LONDON -1 Ianuarie 2014
Eu niciodata nu intreb "scuzati, unde este WC-ul?". Eu sunt roman.
Singur hotarasc unde este WC-ul! 
 

La o scoala de calugarite, acestora li se tine o prelegere despre desertaciunea desfrânarii:
- Deci, dragi fete, înainte de a calca strâmb, trebuie sa va puneti întrebarea:

"Merita o ora de placere pentru o viata intreaga plina de rusine?"
O fata din fundul clasei ridica mâna si întreaba:
- Puteti sa-mi spuneti si mie cum ati facut sa dureze o ora?

  - Si daca a fost o ora incontinu? 
   -Si daca se mai poate repeta?

Jocuri de cuvinte

Jocuri de cuvinte

 

 

* Unii trăiesc gratis, alţii degeaba. * Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală. * De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită? * Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact. * În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc". * Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune. * Dragostea... Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor. * Femeile nu înşeală, compară. * Lanţurile au redactat definiţia libertăţii. * O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui. * Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare. * De ce au militarii acte de stare civilă? * Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost. * Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi. * Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut. * Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece. * E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva. * Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare. * Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa. * Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă. * Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. * O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora. * Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter. * Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare. * Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui. * În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare. * Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au. * Amintirile unora se numesc remuşcări. * Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când. * Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit. * N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat. * Cu vremea să mergi în pas, nu la pas. * Una e să crezi şi alta e să fii credul. * Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici.. * Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie. * Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive. * Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde. * Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează. * Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură? * Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe . * Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă. * În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente. * Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât. * Când priveşti marea, gândul o ia în derivă. * Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc. * Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac. * Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric". * Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi? * Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri. * Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.