Neoconservatorii şi viitorul SUA
Atentatele
de la 11 septembrie au reprezentat un moment de cotitură în procesul de
elaborarea a deciziilor de politică externă a SUA.
Nevoia Administraţiei Bush de a furniza soluţii urgente pentru a întări
securitatea naţională serios ameninţată
de terorism, a avantajat cercul de gândire neoconservator care îşi avea ideile
fundamenate cu mult timp înainte. Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001
au constituit o oportunitate pentru implementarea ideilor agendei neoconservatoare
.
În
centrul preocupărilor neoconservatoare se găsesc Orientul Mijlociu şi restul
statelor islamice care erau văzute de neoconservatori ca o principală
ameninţare la adresa intereselor
strategice ale SUA şi a Israelului.
Irakul a ajuns să fie considetat de
către neoconservatori ca o ameninţare directă la adresa securităţii americane
chiar imediat după Războiul din Golf(1991).
Pentru obiectivul final al
neoconservatorilor de consolidare a supremaţiei americane post-Război Rece în
anul 1997 s-a înfiinţat Project for the New American Century . Printre
semnatari se numără şi cele trei personaje-cheie din Administraţia Bush:
Vicepreşedintele D. Cheney , Secretarul Apărării D. Rumsfelf şi adjunctul său de la Pentagon P.
Wolfowitz.. Cei trei au jucat un rol esenţial în planificarea deciziei de
invadare a Irakului . Tot ei au fost şi co-semnatari la scrisoarea deschisă a
neoconservatorior intitulată Înlăturarea lui Saddam de la Putere
adresată în 1997 lui Saddam Husein .
Irak era arena în care se demonstrau
conceptele-cheie ale doctrinei neoconservatoare incluse ulterior în doctrina
Bush: războiul preventiv , schimbarea de regim , extinderea democraţiei şi
viziunea puterii americane angajate în totalitate şi niciodată formal.
Strategia lui G.W. Bush de anihilare a
terorismului a devenit aceiaşi cu viziunea neoconservatoare care îşi dorea de
mult timp să declanşeze un război global împotriva terorismului în care Irakul
trebuia să fie inclus obligatoriu . Această asemănare a decurs din faptul că
grupul neoconservator monopoliza dezbaterile pe tema elaborării strategiilor
care trebuiau să întărească securitatea naţională ameninţată de grupurile de
terorişti.
Posturi de televiziune şi radio
transformate de neoconservatori în canale de propagandă au folosit o retorică agresivă care încerca să obţină
acordul cetăţenilor americani pentru o operaţiune militară extinsă în Irak.
Agenda neoconservatoarea fost intens popularizată pe canalele media pentru a influenţa opinia publică americană
Administraţia
Bush îşi motiva decizia de invadare a Irakului pe presupusa relaţie dintre
regimul lui Saddam Husein şi Al-Qaida şi pe prezenţa armelor de distrugere în
masă . CIA a fost folosită de neoconservatorii din Administraţia Bush ca instrument pentru a
dovedi nişte idei fixe care nu suportau
critici. În concluzie ,CIA nu a mai putut
să-şi mai execute misiunea cu acelaşi profesionalism , cu toate că a încercat
să avertize în mai multe rânduri Administraţia că nu există dovezi clare care
să probeze presupunerile în legătură cu Irak.
La nivel strategic
Administraţia Bush a estimat greşit faptul că înlăturarea lui Saddam va constitui cheia stabilităţii pentru regiunea
Orientului Mijlociu .Irakul nu va constitui modelul de democraţie mult dorit de
neoconservatori în Orientul Mijlociu.
Mediul în care Administraţia Bush
a optat pentru război a obstrucţionat sistemul de echilibru şi control care
cerea unele lămuriri înainte de a se declanşa un război pecum cel din Irak. Nu se putea răspunde la aceste
nelămuriri deoarece cultura politică a administraţiei americane era prea
politizată de agenda neoconservatoare.
Considerăm că această îngrădire a sistemului de echilibru şi control
este cel mai periculos aspect al influenţei neoconservatoare din procesul de
planificare a deciziilor de politică externă de după 11 septembrie a
Administraţiei G.W. Bush.
Constatăm că instrumentul cheie pentru atingerea ţelurilor în politica
externă, aşa cum este el promovat de doctrina neoconservatoare , este
consolidarea forţei militare a SUA pentru asigurarea supremaţiei americane în
sistemul internaţional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu