Ce ascunde SUA în “Zona 51” ?
Locaţia Zonei 51 nu a fost niciodată secretă, având în vedere că ea este
înfăţisată în imaginile din satelit prezentate de Google Maps sau Google Earth.În
schimb, este păstrată secretă activitatea din interiorul bazei. Faptul că din ce în ce mai mulţi cetăţeni
americani semnalau apariţia de OZN-uri prin anii’50 şi ‘60 , avea o legătură
directă cu activitatea care se desfăşura în Zona 51. Accesul în apropierea
bazei este în continuare restricţionat.
Înfiinţarea bazei secrete din deşertul Nevada
Existenţa Zonei 51( Area 51) nu a
fost recunoscută niciodată oficial de către guvernul SUA , cu toate că în ultima
vreme CIA a declasificat mai multe documente referitoare la locaţie acestei
baze şi la activităţile generale care se
desfăşoara acolo. Oficial locaţia este
cunoscută ca Poligonul de teste şi antrenament de la Nevada sau Groom
Lake(Nevada Test and Training Range). În documentele CIA se folosesc şi alte nume alternative
precum Dreamland, Paradise Range,Home Base, Watertown Strip sau Homey Airport.
Baza de teste din deşertul Nevada
a fost înfiinţată de către Preşedintele Henry Truman, în 1951. Scopul initial
era amenajarea unui perimetru într-o zonă izolată pentru a se realiza teste
nucleare. Aşa apare Nevada Test Site, locul în care Departamentul Energei din
SUA a realizat aproximativ 100 de teste
nucleare atmosferice( numărul total de teste nucleare ,însumând şi cele
subterane, ajunge la 739). Zona 51 era un alt perimetru din această imensă bază
din deşertul Nevada, care era situată chiar lângă Nevada Test Site(numărul 51 vine de la ordinea în care au fost numerotate
perimetrele bazei) . Zona 51 era adiacentă Zonei 15. Perimetrul are o formă dreptunghiulară şi se întinde pe 40 de
km . Baza se află la 155 de km ,NV de Las Vegas.
Noi tehnologii de spionaj americane confundate cu OZN-uri
Foto: Avioane SR-71
Din documentele desecretizate de
CIA , rezultă faptul că în perioada 1954- 1974 au fost dezvoltate două proiecte
de avioane de spionaj: unul a fost proiectul avioanelor U-2 şi al doilea a fost
proiectul Oxcart( construcţia avioanelor de spionaj Lockheed A-12).
Testele la mare altitudine ale
avioanelor de spionaj U-2 , a declanşat în anii’50 o adevărată isterie a OZN-urilor. Tot mai
mulţi oamenii începeau să le raporteze apariţia.Pe la mijlocul anilor’50 , avioanele
comerciale zburau la altitudini cuprinse între 3000 m şi 6000 de m. Avioane militare , precum B-47 sau B-57
operau la altitudini mai mici de 12000 m. În consecinţa o dată ce U-2 a început
să zboare la altitudinea uimitoare
de 18000 m, tot mai mulţi au început să
semnaleze controlorilor de trafic aerian, apariţia unor obiecte zburătoare
neidentificate. Documentul desecretizat de CIA ,care cuprinde 366 de pagini ,
explică ce anume reprezenta Project Blue Book(nr. Proiectul Cartea Albastră).
Proiectul trebuia să semnaleze atunci când civilii raportau apariţia unor aşa-zise OZN-uri care erau de
fapt avioane U-2. Apoi se luau măsuri
pentru a preveni aceste evenimente.
Documentul CIA explică de ce erau
confundate avioanele U-2 cu OZN-uri.
Totul are legătură cu aripile argintii ale avionului U-2 , care în
lumina soarelui începeau să licărească. Cei de la sol sau chiar piloţii de pe
avioanele comerciale nu realizau că este un avion. Pe vremea respectivă, nimeni nu credea că un
avion putea ajunge la o altitudine de 18000 de metri,iar de aceea U-2 ajungeau
să fie confundate cu OZN-uri. Documentul
CIA nu dă alte informaţii referitoare la vreun posibil contact cu nave
extraterestre, lăsând în continuare loc speculaţiilor. Nu toate raporturile despre
OZN-uri îşi găseau explicaţia în
zborurile avioanelor U-2. Oricum , în perioada anilor’50 şi ’60 ,
mai mult de jumătate din rapoartele care semnalau obiecte zburătoare
neidentificate erau de fapt legate de zborurile avioanelor de spionaj U-2 şi
A-12(proiectul Oxcart).
Un fapt interesant semnalat de documentul CIA
referitor la avioanele U-2 este dorinţa preşedintelui Eisenhower de a recruta
doar cetăţeni străini pentru misiunile
de spionaj. În cazul prăbuşirii unui avion U.2 , SUA şi-ar fi putut nega
implicarea în activitatea desfăşurată de respectivul pilot străin
Fenomenele OZN din Zona 51: adevăr sau născocire?
Cartea lui Annie Jacobsen
intitulată Area 51: An Uncensored History
of America's Top Secret Military a
creat o adevărată controversă în rândul cititorilor americani, atunci când a
avansat tot felul de teorii legate de presupuse experimente medicale ale URSS
cu scopul de a crea extratereştri falşi .
Legat de incidentul de la Roswell din 1947
(aşa-zisa prăbuşire a unei farfurii zburătoare cu fiinţe
extraterestre),autoarea Jacobsen afirmă faptul că totul a fost o înscenare pusă
la punct de sovietici. În carte se
afirmă faptul că Stalin s-a întâlnit cu doctorul nazist Mengele la Auschwitz(
responsabil de multe experimente medicale criminale ale regimului nazist), şi
i-a propus să colaboreze pentru a scăpa
de execuţie. Mengele ar fi trebuit să efectueze nişte experimente medicale pe
nişte copii pentru a crea extratereştri falşi , pe care ulterior URSS-ul i-ar
fi trimis în “farfurii zburătoarea”.
Această teorie contravine adevărului istoric. Doctorul
Mengele atunci când a ajuns la Auschwitz în mai 1943, a condus experimente
medicale care nu au avut nici o legătură cu crearea de falşi extratereştri din
oameni. Experimentele sale oribile nu au demonstrat că ar fi deţinut competenţa medicală necesară pentru a face
astfel de transformări.
În plus doctorul Mengele fugise deja din Auschwitz în ianurie 1945,
înainte de ajungerea Armatei Roşii acolo. După ce a fost capturat de
americani şi a stat o perioadă ascuns în
Germania , Mengele se refugiază în 1949 în America de Sud.
Stalin nu avea nici un interes să
pună la cale farse cu extratereştri americanilor, având în vedere că era prea
preocupat de obţinerea primei bombe atomice sovietice. Tehnologia sovietică nu
era atât de avansată pentru a crea “farfurii zburătoare “la vremea
respectivă.
Se pare că multe cărţi care au
fost scrise pe tema OZN-urilor din Area 51 au fost mai mult ficţiune decât
realitate.
De multe ori ceea ce vedeau
oamenii , erau de fapt reflexiile solare produse de avioanele de recunoaştere
(U-2, A-12 sau D-21 Tagboard) ale CIA testate la mare altitudine în Zona
51.Având în vedere că toate proiectele erau compartimentate în Zona 51, nici
măcar lucrătorii nu ştiau exact la ce lucrau.
Tot în Zona 51 a fost testată şi
tehnologia străină , în mare parte sovietică , din perioada Războiului Rece. Aşa
au ajuns să fie testate avioanele de luptă sovietică de tip MIG . Deasemenea în
programul denumit HAVE GLIB , CIA a testat în Area 51 sistemul sovietic de
radar pentru rachete.
În afara de teoria conspiraţiei
legată de OZN-uri , mai există şi alte supoziţii legate de Zona 51 cum ar fi
testarea de arme energetice , arme meteorologice, tehnologie de teleportare şi
călătorie în timp precum şi de sisteme de propulsie exotice.
Mai este activă Zona 51 ?
Sub proiectul denumit SCORE EVENT
din 1977, Forţele aeriene ale SUA au început să finanţeze noi îmbunătăţiri
la baza de la Groom Lake (Area 51). Din 1979 , Zona 51 începe să fie administrată de Air Force
Flight Test Center din Edwards(California).
Aşa au continuat şi testele la alte prototipuri secrete
de avioane. Este vorba de prototipurile de avioane invizibile F-117 ,care chiar dacă au făcut teste de zbor
pe noul aeroport militar de la Tonopah, au efectuat teste radar în Zona 51.
Avioanele F-117 erau dezasamblate şi transportate pe timpul nopţii cu avione de transport C-5 de la aeroportul
Tonopah până la Groom Lake. Operaţiunile de testare radar al lui F-117 în zona
51 , au continuat şi după ce acesta a devenit operaţional în 1983.
În prezent în zona 51 este în
desfăşurare şi programul de construcţie de noi drone , echipamente militare
care au început să fie din ce în ce mai solicitate de armata şi serviciile
secrete americane, mai ales în războiul împotriva terorismului care a urmat
atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Programul de drone american a ajuns în centrul atenţiei în 2002, prin
evenimentul tragic din Yemen , unde o dronă a
ucis accidental 13 persoane care făceau parte din alaiul unei nunţi.
Zvonurile legate de posibilele
invenţii testate în Zona 51, au ajutat de fapt la păstrarea secretului
operaţiunilor care se desfăşoară la Groom Lake.
Bibliografie
Annie Jacobsen,
Area 51: An Uncensored History of America's Top Secret Military Base , Ed. Hachette Book Group UK, Londra,
2011.
Peter W. Merlin, Area
51, Ed. Arcadia Publishing , Mount Pleasant ,2011.
Robert Doherty , Area
51: The Truth ,Ed. Random House Publishing Group , New York, 2008.
Document declasificat al CIA din
iulie 2013 referitor la Zona 51,
http://www.gwu.edu/sites/www.gwu.edu/files/downloads/U2%20%20history%20complete.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu