Jertfele armatei române în Campania din Vest
Asediul Budapestei(1944-1945)
Asediul Budapestei(1944-1945)
Asediul Budapestei, a fost una
dintre cele mai sângeroase bătălii la care a participat armata română în
Campania din Vest. Corpul VII al Armatei 1 române, condus de generalul Nicolae
Şova a participat în luptele din Budapesta, cu 3 divizii((Divizia 19 infanterie
,Divizia 9 cavalerie, Divizia a 2 a infanterie). Tributul în sânge plătit de
trupele române a fost de 10708 de soldaţi(morţi,răniţi sau dispăruţi) , care
însemna aproape 26% din efectivele sale.
Eroii armatei române căzuţi sau răniţi pe câmpul de luptă au demonstrat încă o dată dragostea faţă de
patrie prin onoarea şi devotamentul cu care şi-au îndeplinit misiunile.Recuperarea
Transilvaniei de Nord a fost obţinută prin sacrificiul lor suprem.
Contextul participării armatei române la
Operaţiunea Budapesta
Ca rezultat al dezastrului
armatei Wehrmachtului de pe Frontul de Est , România a fost nevoită să caute
încheierea unui armistiţiu cu URSS, Marea Britanie şi SUA. Momentul crucial a
fost actul de la 23 august 1944, atunci când regele Mihai decide să-l aresteze
pe mareşalul Ion Antonescu şi să se alăture războiului împotriva Germaniei
naziste. Ocupaţia sovietică nu a putut fi evitată prin această hotărâre a
regelui. Aşa cum declara lordul primar al City of London,sir Arthur Gavyn, decizia regelui Mihai a scurtat
războiul cu cel puţin şase luni.
În armistiţiul semnat la 12
septembrie, România era obligată să participe cu 38 de devizii la războiul
împotriva Germaniei naziste. După ce la 25 octombrie eliberează întreaga parte de nord-vest a
teritoriului naţional, armata română a mobilizat 567000 de soldaţi în lupta din
celelalte state, din care aproximativ 210000 au participat la luptele din
Ungaria.În cooperare cu trupele sovietice, armata română a desfăşurat acţiuni
militare pe un teritoriu vast al părţii de est a Ungariei , până la cursul
superior şi mijlociu al Tisei, participând la operaţiunea Debreţin(au fost
angajate în luptă 21 de devizii pe 3 focare:Debreţin, Nyiregyhaza şi cursul mijlociu al Tisei)
şi Operaţiunea Budapesta. Pierderile armatei române în luptele din Ungaria au
atins 42000 de soldaţi(morţi. răniţi şi dispăruţi)
La ofensiva pe direcţia capitalei
Budapesta ,a acţionat Corpul 7 al Armatei 1-a(Divizia 19 infanterie şi Divizia
9 cavalerie) , comandat de generalul Nicolae Şova. Regimentul 114 artilerie
antitanc sovietic a sprijinit înaintarea
trupelor române.
Încercuirea Budapestei
În ceea ce priveşte Ungaria , teritoriul
său a fost ocupat de trupele Werhmachtului pentru a preveni semnarea unui
armistiţiu cu Puterile Aliate , aşa cum s-a întîmplat în celelalte state aliate
ale Germaniei. Prin ordinul lui Hitler din 12 martie 1944 a fost lansată în
scop preventiv, Operaţiunea Margarethe, care a urmărit ocuparea tuturor
punctelor strategice din Ungaria. O operaţiune asemănătoare a fost plănuită şi
în cazul României ,dar nu s-a mai materializat.Deasemenea în octombrie 1944 ,
Operaţiunea Panzerfaust ,comandată de Hitler, înlătură regimul lui Horthy(care
a avut câteva tentative de a negocia un armistiţiu cu sovieticii) şi îl
înlocuieşte cu gurvernul de extremă dreaptă al lui Ferenc Szalasi din partidul
Crucilor cu săgeţi.
Trupele de elită a Waffen SS a reprezentat coloana vertebrală a
apărării Budapestei. Corpul IX SS responsabil de organizarea inelului de apărare
oraşului a avut sub comandă divizia a 8 a de cavalerie “Florian Geyer” şi divizia a 22 a de cavalerie “Maria Theresa”. Generalul Karl Pfeffer-Wildenbruch a fost comandantul acestor trupe pe întreaga
perioadă a asediului. Armata ungară a participat la apărarea capitalei sale cu
efective ale Armatei a 3 a.
În aşteptarea ofensivei armatei
sovietice şi române asupra Budapestei, Înaltul Comandament al Armatei
Germane(OKH), i-a ordonat generalului Friessner să construiască, începând cu 21
septembrie 1944, 3 linii de apărare: linia Margit(între Budapesta şi lacul Balaton,
în sud-vest;linia Karola (între
Cserhat, Matra şi dealurile Zemplen, în
nord ); linia Attila(în estul
Budapestei)
Pentru Stalin , ocuparea cât mai
rapidă a Budapestei , era un important obiectiv strategic în înaintarea rapidă
a Armatei Roşii spre Berlin . Însărcinat cu desfăşurarea operaţiunii Budapesta
a fost mareşalul Radion Malinovski , comandantul Frontului al II lea Ucrainean,
sub comanda căruia s-a aflat şi Corpul 7 al armatei 1-a române condus de
generalul Nicolae Şova. Frontul 2 Ucrainean cuprindea Armata a 7 a Gardă,Armata
a 27 a, Armata a 40 a, Armata a 53 a,
Armata a 6 a Tancuri Gardă, un
grup mecanizat de cavalerie ,armata a 5 a aeriană.Au participat deasemenea şi
elemente ale Frontului 3 Ucrainean ,comandat de generalul Tolbukin.
Între 11 şi 14 octombrie, Corpul
7 armată a creat peste Tisa un cap de pod în zona localităţii Mindszet cu o
lăţime de 30 km şi o lungime de 7-8 km,
care ulterior este abandonat datorită unei contraofensive germano-ungare.
Corpul 7 armată este repoziţionat apoi de Frontul 2 Ucrainean şi folosit pentru
respingerea contraofensivei.Între 26 şi
29 octombrie ,un alt cap de pod peste Tisa la ,Alpar , este apărat cu succes de
Divizia a 19 a română care a respins atacurile diviziei a- 3 a şi a 8 a precum şi a diviziei 1 blindată ungară.
La 30 octombrie 1944 începe
ofensiva principală în direcţia Budapestei , la care a participat şi Corpul 7 armată , întărit de
prezenţa diviziei a 2 a infanterie. S-a trecut capul de pod situat la nord-vest
de localitatea Alpar. Pe 7 noiembrie , trupele sovietice şi cele române intră
în suburbiile de est ale Budapestei , la 20 de kilometri de oraşul vechi.
Pe 30 noiembrie 1944 , diviziile
române ale Corpului 7 armată ,aflat în subordinea Armatei a 7 a Gardă
sovietică, lansează un atac de pe aliniamentul Ujkekske- Alpar , pe un front de 13 km ,rupând
apărarea germano-ungară care bloca drumurile de acces către capitală. Corpul 7
armată ajunge în faţa centurii de apărare exterioară a Budapestei, în zona
împădurită cuprinsă între Valko şi
Isaszeg. A treia linie de apărare este străpunsă de diviziile române până pe 13
decembrie 1944.
Armată sovietică îşi reia
atacurile pe 19 decembrie, după ce a avut o pauză în operaţiuni. Inelul de
încercuire a capitalei ungare este complet la 26 decembrie , atunci când
trupele sovietice întrerup drumul care făcea
legătura dintre Budapesta şi Viena.
Ofensivele germane şi riposta
trupelor sovietice şi române
În momentul închiderii inelului
de încercuire a Budapestei, în oraş se aflau aproximativ 33000 de soldaţi
germani, 37000 de soldaţi unguri şi 800.000 de civili care au refuzat să plece
din oraş .
La 27 decembrie este lansată
ofensiva pentru străpungerea celei de a doua linii de apărare a oraşului.
Trupele asediate germano-ungare refuză să accepte capitularea şi ucid două
grupuri de emisari sovietici veniţi la negocieri pe 28 decembrie ,chiar dacă aceştia erau neînarmaţi şi aveau
steagul alb. Efortul diviziei a 2 a din Corpul 7 armată s-a concentrat pe
flancul drept al ofensivei ,în direcţia Kistarcsa-Cinkota-Matyasfold. În
luptele cu trupele germano-ungare , Corpul 7 armată român a capturat
localităţile Kerepes, Nagytarcsa, Kistarcsa, Râkosliget şi Râkoscsaba. Pe 31
decembrie, Corpul 7 armata a ajuns şi în faţa ultimei linii de apărare a
Budapestei. Luptele au continuat în Pesta ,unde Corpul 7 român a fost flancat
la dreapta de Corpul 30 de armată sovietic şi la stânga de Corpul 18 de armată
sovietic. Trupele germano-ungare s-au
retras în Buda , pentru a profita de
caracterul său deluros.
În încercarea de a sparge
încercuirea trupelor sovietice şi române, garnizoana germano-ungară a declanşat
Operaţiunea Konrad începând cu 1 ianuarie 1945. Operaţiunea a fost lansată de
Corpul IV SS Panzer şi a avut 3 faze. În
Operaţiunea Konrad I(lansată pe 1 ianuarie), trupele sovietice au oprit
contraofensiva germană în localitatea Bicske ,la 20km de Budapesta. Armata
germană a fost nevoită să se retragă pe 12 ianuarie. În cadrul Operaţiunii
Konrad II(7ianuarie), Corpul IV SS Panzer a atacat din localitatea Esztergom în
direcţia Aeroportului din Budapesta. Atacul german ,care încerca stabilirea
unei căi aeriene de aprovizionare a oraşului, a fost stopat în apropierea
aeroportului. Pe 17 ianuarie , Operaţiunea Konrad III a Corpurilor IV SS Panzer şi a III a Panzer a eşuat în încercarea de a
încercui 10 divizii sovietice.
În acest interval , Corpul 7 al
Armatei 1-a , înfrângând rezistenţa opusă de divizia a 13 a blindată şi a diviziei
a 10 a infanterie a inamicilor. Cele 3
divizii ale Corpului 7 armată cuceresc suburbiile Mathzasfold. Divizia a 19 a
infanterie capturează Râkoshegy ,iar Divizia 9 cavalerie , Kobania. Într-un război urban , trupele române au
luptat clădire cu clădire şi stradă cu stradă, înaintând în lungul Bulevardului
Rakoczy.
În partea estică a Budapestei ,
Corpul 7 armată român a cucerit până pe 10 ianuarie următoarele obiective: Poşta Centrală(
Divizia a 2 a Infanterie),Fabricile de la nord de Hipodrom(Divizia a 19 a
Infanterie) . Pe 12 ianuarie, “Gruparea de manevră” comandată de generalul Ilie
Antonescu, înfiinţată pentru a exploata avantajele terenului, a adăugat pe
lista obiectivelor cucerite , cazărmile Frantz Joseph, cimitirul Kerepes,
Hipodromul Mic . În luptele din Pesta , pe 15 ianuarie 1945 , Corpul 7 al
Armatei 1-a a ajuns la mai puţin de 2km de Dunăre.
După 78 de zile de lupte grele în
cadrul Operaţiunii Buapesta, Corpul 7 al Armatei 1-a a fost îndepărtat din
luptă de către Comandamentul sovietic, refuzândui-se în acest fel dreptul de a
se bucura de victoria finală în asediul Budapestei. Pierderile Corpului 7 au
ajuns să fie de 10708 de soldaţi(morţi,răniţi sau dispăruţi), care însemna 26%
din efectivele sale.
Corpul 7 armată comandat de
generalul Nicolae Şova a fost
redirecţionat către frontul din Slovacia .Generalul Nicolae Şova a protestat
împotriva acestei decizii la Comandamentul sovietic, declarând următoarele:
“Ofiţerii si
trupa din subordinele Corpului 7 armata, care au luptat şi sângerat alături de
trupele aliate de la trecerea Tisei şi până în mijlocul Budapestei, sunt
deprimaţi de faptul ca o dată cu iminenta cădere a Budapestei, sunt trimişi în
alt sector. Ei interpretează acest fapt ca o îndepărtare nemeritată a lor de la
onoarea de a lupta până la lichidarea completă a operaţiunilor din Budapesta,
considerând că au fost utilizaţi de aliaţi numai în momentele grele ale luptei
când ei au dat ajutorul lor neprecupeţit marcat prin şirul de morminte ale
camarazilor lor căzuţi în aceste lupte şi sunt îndepărtaţi necamaradereşte
atunci când momentul victoriei, al recompensei şi al onoarei se apropie”.
Răspunsul
la protestul generalului Şova , a fost destituirea sa la 7 februarie 1945 şi
trecerea sa în rezervă la 24 martie 1945, după 38 de ani de carieră şi după ce
a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III a cu spade. A fost
arestat de guvernul comunist în ianuarie 1946 şi condamnat la 10 ani de
închisoare ,o pedeapsă care a executat-o în închisoarea Aiud, una dintre cele
mai teribile temniţe din sistemul de lagăre comunist.După ce i se confiscă
averea , în 1948 i se mai suspendă şi dreptul la pensie, un drept pe care îl
recapătă abia în 1964(în condiţiile în care a fost eliberat din închisoarea
Aiud în ianuarie 1956). Fiind într-o stare de sănătate precară , generalul Şova
moare în 1966. În loc să fie răsplătit ca un erou , a fost batjocorit de autorităţile
comuniste aservite URSS-ului.
Lupta pentru Buda şi capitularea
Hitler a fost de acord ca pe 17
ianuarie, să aibă loc retragerea trupelor germane din Pesta în Buda.Podurile de
peste Dunăre au fost detonate pe 18 ianuarie.
După ce precedentele Operaţiuni
Konrad eşuaseră, germanii lansează o a doua ofensiva pe 20 ianuarie în partea
sudică a oraşului, înaintând 20 de km în liniile defensive sovietice cu
posibilitatea de a le tăia aprovizionarea.
Trupele germane nu au mai putut să-şi menţină poziţiile şi au fost
nevoite să se retragă pe 28 ianuarie.
Dealul Gallert( pe care se află
Citadela), a fost apărat de trupele germane de elită Waffen SS, care au reuşit
să respingă câteva asalturi sovietice. Lupte crâncene s-au dat pentru controlul
insulei Margareta , aflată pe mijlocul Dunării. Insula era de o importanţă
strategică deoarece acolo se paraşutau trupe.
Dealul Gallert este cucerit de
sovietici pe 11 februarie , după un puternic atac simultan din trei direcţii. De pe acest deal , artileria
sovietică a început să domine tot oraşul. După ce cuceresc
gara de sud a oraşului, trupele sovietice avansează spre dealul Castelului,
unde infanteria marină sovietică reuşeşte să stabilească un cap de pod pe 10
februarie. Un prim val de civili şi militari,profitând de ceaţa
densă din oraş, au reuşit să scape şi să se îndrepte spre dealurile de
nord-vest cu direcţia Viena .Celelalte valuri de refugiaţi nu au fost la fel de
norocoase.
Ultimii apărători ai Budapestei
s-au predat pe 13 februarie 1945, încheiând astfel o bătălie lungă de aproape
100 de zile.
Bibliografie
Dinu C. Giurescu, „România în al doilea
război mondial: (1939 - 1945)”, , Editura ALL Educational, Bucureşti,
1999.
Krisztian Ungvary, The
Siege of Budapest: One Hundred Days in World War II ,Ed. Yale University Press, New
Haven , 2006.
Richard Landwehr,
Budapest: The Stalingrad of the
Waffen-SS ,Ed. Merriam Press, Bennington, 2001.
Ion Şt. Dăscălescu, Corpul 7 Armată în operația
"Budapesta" ,Ed. Militară ,
Bucureşti,1974.
http://www.worldwar2.ro/arme/?language=ro&article=92
http://www.crispedia.ro/Batalia_de_la_Budapesta__29_octombrie_1944_-_13_februarie_1945_
http://www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_8.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu