Evoluţia industriei petroliere românesti în perioada 1857-1945

Evoluţia industriei petroliere româneşti în perioada 1857-1945

 

Bogatele resurse de petrol ale României cunoscute încă din perioada Daciei Romane  au jucat un rol cheie în dezvoltarea economică a României din epoca modernă şi contemporană. În diferitele împrejurări istorice, petrolul românesc a reprezentat atât un avantaj , dar şi o sursă potenţială de nenorociri deoarece a atras atenţia statelor puternice care erau interesate să-l exploateze în beneficiul propriu. După cum concluziona , cotidianul elveţian Neue Berner Zeitung:Regiunea Ploieşti a adus României multă bogăţie, dar şi gelozie din partea altor state.

Apariţia şi dezvoltare industriei petroliere româneşti

Urmele de petrol lăsate pe ceramica din secolul al II lea atestă faptul că încă din cele mai vechi timpuri  subsolul României a fost bogat în hidrocarburi. Petrolul a fost exploatat pentru prima dată în provincia romană Dacia , unde era numit picula. Din secolul XIII , petrolul a început să fie cunoscut în evul mediu românesc sub numele de păcură.

 România are o experienţă de aproximativ 150 de ani în domeniul extracţie de petrol. La nivel mondial, în 1857 , industria petrolieră româneacă a stabilit  3 premiere:

·         a fost prima ţară din lume  cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale. The science of petroleum  certifică în 1938, faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol de 275 de tone înregistrată în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în 1862 şi de Rusia în 1863.

·         Prima sondă petrolieră comercială a fost construită în România. Primele “instalaţiile petroliere” din ţară au fost pompele de petrol de la Lucăceşti(Bacău). Pompele foloseau o metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemănătoare cu cea folosită la obţinerea ţuicii îm cazane artizanale. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului, pe strada Buna Vestire nr.174. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual. Echipamentul a fost comandat din Germania de la compania Moltrecht. În decembrie 1856, începe construcţia “Fabricii de gaze” de la Ploiesti a lui Marin Mehedinţeanu.

·         Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. Petrolul lampant produs la Ploieşti avea calităţi deosebite: era incolor şi inodor şi ardea cu o flacară luminoasă de intesitate şi formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil. Oferta de 336 de lei pentru fiecare felinar elimina orice concurentă. Începând cu 1 aprilie 1857, Bucureştiul avea să fie iluminat cu 1000 de lămpi.

În 1861 ,în apropierea Moineştiului, pe locul cunoscut sub numele de Mosoare a fost instalată prima sondă de petrol forată prin mijloace mecanice(sistem percutant uscat cu prăjini de lemn şi sapă tip burghiu) din ţară. Forajul a fost făcut la o adâncime de 150 de metri.

În anul 1880 , producţia  de petrol a României atinge 15900 de tone. Statul român adoptă în 1895 o primă lege a minelor, care deschide drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românescă. Aşa apar cele mai importante companii petroliere româneşti. Prima companie petrolieră de anvergură a fost Steaua Romană, înfiinţată cu capital german în 1895. În 1897, compania petrolieră construieşte la Câmpina (zona în care Steaua Română deţinea un total de 305 hectare de câmpuri petroliere) cea mai mare şi mai modernă rafinărie din Europa. Capacitatea de rafinare a rafinăriei Steaua Română a fost la început de 1200 de tone pe zi.

 O altă companie importantă în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 ( iniţial a fost o modestă fabrică de petrol de la marginea Ploieştiului, fondată în 1880). Între 1910 şi 1947, Rafinăria Astra Română a aparţinut trustului olandez Royal Dutch Shell. Până la începutul Primului Război Mondial se mai contituie şi companiile : Româno- Americana( fondată în 1904 ca filială a companiei americane Standard Oil  deţinută de magnatul  J.D. Rockefeller), Vega(înfiinţată în 1905 cu capital german), Creditul Petrolifer(1905), Concordia(1907), Societatea de Petrol Franco-Română(apare în 1905 şi este considerată cea mai mare infuzie de capital francez de pe piaţa petrolieră românească), Compania franco-română Unirea Aquila(1906).  

România s-a remarcat pe plan mondial cu numeroşi ingineri petrolişti:

·         Inginerul Virgiliu Tacit, inventator al primului aparat care previne erupţiile

·         Inginerul Andrei Dragulanescu, cel care a elaborat şi testat tubajul sondelor cu coloană unică

·         Dr. Inginer Ion Basgan, cel care s-a folosit de principiul sonicităţii pentru a breveta în anul 1934, atât în România cat şi în SUA ,un nou sistem de foraj: “Metoda pentru imbunatatirea randamentului si perfectionarea forajului rotativ prin rotatie percutanta si prin amortizarea presiunilor hidrodinamice”. Metoda propusă de inginerul Basgan  a fost folosită pe scară largă în SUA , fiind introdusă în România după 1944. Meritele sale nu au fost însă recunoscute de statul român.

·         Inginerul Lazăr Eldeanu, cel care a elaborat o nouă metodă de rafinare a petrolului lampant şi ulterior şi a altor produse petroliere.  Este vorba de o rafianre selectivă care folosea dioxidul de sulf.

Deasemenea industria petrolului din România  a înregistrat şi câteva premiere:

·         România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină încă din anii 1900.

·         În 1904 se înfiinţează prima şcoală din lume de maiştri sondori la Câmpina . Ulterioara şcoala va pregăti şi maiştri rafinori.

·         În 1934, sonda nr.1 a societăţii  Creditul Minier atinge cea mai mare adâncime din ţara în zona de extracţie de la Chitorani(3300m). În 1938 , sonda 13 a companiei Astra Română stabileşte un nou record de 3644 de metri în zona de foraj de la Boldeşti

O dată cu intrarea României în Primul Război Mondial în anul 1916 , armata română aflată în retragere din faţa trupelor germane , este nevoită să incendieze regiunile petrolifere din  Muntenia. Germanii preiau controlul câmpurilor petroliee româneşti şi refac rapid capacitatea de producţie şi export. Răfinaria Steaua Română este redeschisă de germani în 1917.

Rolul industriei petroliere în economia românească interbelică

După terminarea războiului , capitalul german din industria extractivă începe să se diminueze.În 1920 ,guvernul I.I.C. Brătianu pune sub sechestru 23 de societăţi petroliere ex-inamice. Invocând prevederile Convenţiei de la San Remo, aliaţii englezi şi francezi pe lângă statul român pentru a împărţi aceste societaţi petroliere germane. După mai  multe runde de negocieri purtate de guvernul Averescu cu diplomaţii francezi şi englezi, societăţile româneşti preiau pachetul majoritar de acţiuni, iar restul  este împărţit în  mod egal între capitalul francez şi englez.

Liberalii au beneficiat de o participaţie consistentă prin intermediul societăţii Creditului Minier, înfiinţată în 1919. Englezii intră în posesia acţiunilor prin intermediul societăţii Anglo Persian Oil Co. Ltd.(viitoarea companiei British Petroleum). Compania engleză reuşeşte să preia o mare parte din acţiunile societăţii germane Steaua Română

Politica economică a României  din perioada interbelica se schimbă o dată cu adoptarea doctrinei liberale Prin noi înşine, care urmărea consolidarea capitalului autohton din economia naţională.Noua Lege a minelor adoptată în 1924 , prevedea ca minim  55-60% din capitalul şi 75% din personalul societăţilor cu capital mixt, trebuie să fie românesc.Mai exista şi obligativitatea pentru toate întreprinderile care intrau sub regimul legilor economice ca să includă cetăţeni români în proporţie de 2/3 între membrii consiliului de administraţie (inclusiv preşedintele), ai comitetului de direcţie şi cenzori; Teoreticianul incontestabil al acestei politici a fost liderul liberal Vintilă Brătianu , ministru de finanţe în perioada 1922-1926.

Perioada 1918-1924 , este una de refacere pentru industria petrolieră românească . În anul 1924 se atinge nivelul antebelic al producţiei, adică 1851303 de tone. În primul an postbelic producţia a fost inferioară celei din 1918. Nevoia de a extrage cantităţi de ţitei mai mari care să acopere necesarul energetic al României Marii a întâmpinat mari piedici datorită lucrărilor de explorare inexistente a forajului slab,a lipsei materialelor şi uneltelor de lucru sau a curentului electric.

În perioada interbelică, capitalul american nu a reuşit să intre în posesia acţiunilor deţinute de societate petrolieră ex-inamică . Spre deosebire de capitalurile anglo-olandeze sau franco-belgiene, capitalul american nu s-a angajat în înfiinţarea de noi firme petroliere în România.

Cu toate astea,societatea petrolieră Româno-Americană, filiala trustului Standard Oil, a ajuns să dispună, prin sporuri succesive, de cel mai mare capital vărsat dintre toate societăţile din România(500 de milioane de lei hârtie în decembrie 1922).

Restricţiile impuse capitalurilor străine ca urmare a aplicării doctrinei liberale Prin noi înşine au condus iremediabil la un conflict deschis între guvernul liberal şi corporaţiile internaţionale care deţineau poziţii în România ori care voiau să-şi facă intrarea pe piaţa petrolieră românească. Pentru a-şi putea apăra interesele , industriaşii străini au încercat să promoveze la nivel politic , o doctrină a porţilor deschise. Cu toate că guvernul liberal era acuzat de marile corporaţii străine pentru faptul că promovează naţionalismul economic , trebuie însă reţinut faptul că foarte multe state , inclusive marile puteri, promovau această politică protecţionistă.

Reorientarea din anii 1927-1928 a politicii economice Prin noi înşine este arătată de manifestul noului guvern Ion. I.C. Brătianu , instaurat în vara lui 1927. Manifestul nu mai menţiona favorizarea cu precădere a factorilor autohtoni în opera de dezvoltare a economiei naţionale prin valorificarea bogăţiilor naturale ale României, ci de atingerea acestui scop prin „participarea cuvenită a muncii şi capitalului românesc”. Este evidenţiat şi rolul benefic al capitalurilor străine pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Liberalii au insistat pentru a impune recunoaşterea principiului colaborării capitalurilor străine cu cel naţional în cadrul activităţii de valorificare a bogăţiilor naturale ale României.

Pe plan politic, gruparea Porţilor Deschise detaşată din rândurile cercurilor guvernante din România reunea, în mare, toate partidele politice mai importante care s-au aflat în opoziţie în vremea guvernărilor liberale postbelice – Partidul Naţional Român din Ardeal, Partidul Ţărănesc, Partidul Poporului, Partidul Naţionalist-Democrat şi  grupările conservatoare ale lui Take Ionescu şi Al. Marghiloman. Regele a fost deasemenea un susţinător al politicii Porţilor Deschise. Liderul

Partidului Naţional-Ţărănesc, Iuliu Maniu, a lansat în anul 1928 lozinca potrivit căreia capitalul străin însemna pentru economia indigenă „ploaia mănoasă” ce făcea să rodească câmpia.

O dată cu formarea sa în octombrie 1926, PNŢ s-a angajat să acţioneze pentru a impune „egalitatea de tratament a capitalurilor străine şi a capitalurilor naţionale în faţa legii şi a administraţiei”.

După încheierea Primului Război Mondia s-a evidenţiat un pronunţat intervenţionism de stat care avea în vedere satisfacerea nevoilor financiare într-un moment în care exporturile erau nesimnificative. Monesa naţională se devaloriza , iar datoria publică a atins cote îngrijorătoare. În aceste condiţii, petrolul erau o marfă de export valoroasă care aducea valuta necesară statului. Înţelegând cât de importantă este păstrarea resurselor de subsol sub controlul statului , guvernul I.I.C. Brătianu a decis să naţionalizeze resursele minerale ale României. Reforma din 1923 a regimului subsolului minier a prezentat, din punctul de vedere al problemei petroliere, o sumă de elemente benefice. Art. 19 al reformei subsolului minier a proclamat principiul potrivit căruia statul era unic propietar al zăcămintelor petrolifere. Petrolul este elementul-cheie care a asigurat creşterea economică  a României din perioada interbelică, una dintre cele mai mari din lume(5,5). Producţia de petrol a atins vârful în anul 1936 , atunci când România era al cincilea exportator de petrol din lume, după Indiile Olandeze(6.500.000 de tone),Iran(8.500.000 de tone), SUA(15.000.000 de tone) şi Venezuela(19.000.000 de tone).

Importanţa petrolului românesc în cel de-al doilea Război Mondial

Chiar dacă cel de-al Doilea Război Mondial nu a izbucnit doar datorită petrolului , el a fost un război purtat şi pentru petrol. În planurile statelor agresoare(Germania , Japonia şi Italia ) lipsa cronică a materiilor prime şi a carburantului a fost  un factor determinant. Toţi beligeranţii erau conştienţi de faptul că pentru duelul armat trebuie să-şi asigure rezervele necesare de ţiţei.  Pe toată durata desfăşurii războiului , petrolul a fost  marfa de primă necesitate. Chiar înaintea izbucnirii războiului ,publicistul francez. Edgar Faure a descifrat rostul major al combustibilului lichid în determinarea stărilor de pace sau de război.

În al doilea Război Mondial,destinul României a coincis cu destinul petrolului. Între anii 1939-1940, soarta României a fost legată şi de petrol. România trece de la neutralitatea din septembrie 1939 la nonbeligeranţa părtinitoare începând cu mai 1940, aşa cum şi industria petrolieră trecea de la o industrie acomodată statului şi cerinţelor pieţei libere capitaliste la una încorsetată de celebrul Ol Pkt semnat între Bucureşti şi Berlin la 27 mai 1940.

Importanţa petrolului românesc pentru Reich-ul lui Hitler este foarte bine arătată de estimările marelui istori german  Andreas Hillgruber . Conform analizei sale , livrările de produse petroliere ale României către cel de al III lea Reich , au însumat în perioada 1939-iulie 1944 o cantitate de 11.632.000. Aceasta a reprezentat o treime din consumul general  al Reich-ului.

Albert Speer , ministrul Înzestrării Reich-ului , a recunoscut faptul că retragerea României din Axă la 23 august 1944, a produs o” întorsătură decisivă” în economia de război germană. Producţia de petrol a României a înregistrat ritmuri nesemnificative comparativ cu perioada imediat precedentă. Industria petrolieră românească a înregistrat evoluţii şi involuţii ca rezultat al bombardamentelor  aeriene  anglo-americane. Pentru Hitler , zona petrolieră  Ploieşti a fost un important obiectiv prioritar de apărat. Conform Raportului Asociaţiilor Industriilor de Petrol din România  din 27 mai 1945, principalele societăţi petroliere din timpul războiului au fost :Astra Română(cea mai mare producţie), Concordia, Româno-Americană, Steaua Română,Unirea , Colombia, Creditul Minier, Prahova, IRDP ,Redevenţa ,Dacia,  Grupul Petrolul Românesc.

Alianţa româno-germană a avut încă de la început la bază livrările de petrol românesc. În contextul planificării invaziei din URSS(1941) , rezervele de petrol din România erau cele mai apropiate . Ieşirea României din alianţa cu Germania Nazistă la 23 august 1944, a confirmat opinia lui Hitler expusă în mesajul din 18 iunie 1941:Problema petrolului românesc era şi a rămas vitală pentru Reich-ul angajat într-un război general şi total.

Manfred von Killinger şi Hermann Neubacher au abordat adesea cu Mareşalul Antonescu, dosarul schimburilor economice germano-române , problema petrolului fiind pe primul loc laînceputul anului 1942. În august 1943, Ribbentrop i-a solicitat de mai multe ori lui Hermann Neubacher să discute cu Mareşalul Antonescu sporirea livrărilor de petrol şi refacerea rafinăriilor din zona Ploieştiului , avariate în urma bombardamentelor aliate. Dacă în primele luni din 1940 , petrolul reprezenta doar 30% din totalul exporturilor României, în prima partea a anului 1941 el va ajunge la 72,8% din valoarea exporturilor. Produsele petroliere româneşti au fost exportate în Germania la preţul antebelic(lucru sprecificat în acordul economic româno-german). Datorită acestor prevederi, importatorul german a plătit doar 50% din preţul plafon al petrolului Statul român renunţă la drepturile sale (tot 50% din preţul plafon al petrolului) cu contra-avantajul(doar ca promisiune) de a se furniza de către Germania armament tot la preţul antebelic.Ca rezultat, pierderea acumulată a statului român s-a ridicat la 240 milioane e mărci doar pentru perioada 1940-1941. Dacă se adaugă şi cumpărarea de armament german la preţuri sporite faţă de cele din perioada antebelică, pierderile României între 1940 şi 1943 din ajung la 43.033.573.016 de lei . Şi asta în condiţiile în care bugetul statului era de 115.920.260.000 de lei.

Bombadamentele aliate asupra zonei petrolifere Ploieşti. au continuat fără pauze majore până la ieşire a României din Axă la 23 august 1944. Aşa cum este menţionat şi în documentele oficiale a principalelor organisme militare din Washington şi Londra, pentru aviaţia anglo-americană bombardarea zonelor petrolifere româneşti  era o  “prioritatea absolută” .

Între 1944 şi 1945, petrolul românesc a ajuns să fie important şi pentru ofensiva Armatei Roşii spre Berlin.Cantităţile imense de petrol necesare sovieticilor în ofensiva lor din Europa au ajuns să fie furnizate de România , fără ca URSS-ul să se mai obosească să aducă petrol din Caucaz. Totul a fost trecut în contul reparaţiilor de război pe care România trebuia să le plătească URSS-ului conform Convenţiei de Armistiţiu din 12-13 septembrie 1944. Dacă iniţial  reparaţiile au fost fixate la 300 de milioane de dolari, ele au ajuns să fie în final 2 miliarde de dolari. Aşa cum se relatează în literatura mondială referitoare la petrol, pentru unele state şi naţiuni, în diferitele contexte ale istoriei moderne şi contemporane, rezervele bogate de “aur negru” au fost o binecuvântare ,dar în acelaşi timp şi un blestem care a adus nenorociri greu de prevenit datorită geloziei statelor car nu deţin suficiente resurse de ţiţei pentru nevoile lor.

Bibliografie                                     

Gheorghe Buzatu, O istorie a petrolului românesc, ed. a II a , Ed. Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009.

Academia Română, Istoria Românilor, vol.IX., România în anii 1940 -1947, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 2008.

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Steaua_Rom%C3%A2n%C4%83

Rolul industriei petroliere în economia românească interbelică

Rolul industriei petroliere în economia românească interbelică

După terminarea războiului , capitalul german din industria extractivă începe să se diminueze.În 1920 ,guvernul I.I.C. Brătianu pune sub sechestru 23 de societăţi petroliere ex-inamice. Invocând prevederile Convenţiei de la San Remo, aliaţii englezi şi francezi pe lângă statul român pentru a împărţi aceste societaţi petroliere germane. După mai  multe runde de negocieri purtate de guvernul Averescu cu diplomaţii francezi şi englezi, societăţile româneşti preiau pachetul majoritar de acţiuni, iar restul  este împărţit în  mod egal între capitalul francez şi englez.

Liberalii au beneficiat de o participaţie consistentă prin intermediul societăţii Creditului Minier, înfiinţată în 1919. Englezii intră în posesia acţiunilor prin intermediul societăţii Anglo Persian Oil Co. Ltd.(viitoarea companiei British Petroleum). Compania engleză reuşeşte să preia o mare parte din acţiunile societăţii germane Steaua Română

Politica economică a României  din perioada interbelica se schimbă o dată cu adoptarea doctrinei liberale Prin noi înşine, care urmărea consolidarea capitalului autohton din economia naţională.Noua Lege a minelor adoptată în 1924 , prevedea ca minim  55-60% din capitalul şi 75% din personalul societăţilor cu capital mixt, trebuie să fie românesc.Mai exista şi obligativitatea pentru toate întreprinderile care intrau sub regimul legilor economice ca să includă cetăţeni români în proporţie de 2/3 între membrii consiliului de administraţie (inclusiv preşedintele), ai comitetului de direcţie şi cenzori; Teoreticianul incontestabil al acestei politici a fost liderul liberal Vintilă Brătianu , ministru de finanţe în perioada 1922-1926.

Perioada 1918-1924 , este una de refacere pentru industria petrolieră românească . În anul 1924 se atinge nivelul antebelic al producţiei, adică 1851303 de tone. În primul an postbelic producţia a fost inferioară celei din 1918. Nevoia de a extrage cantităţi de ţitei mai mari care să acopere necesarul energetic al României Marii a întâmpinat mari piedici datorită lucrărilor de explorare inexistente a forajului slab,a lipsei materialelor şi uneltelor de lucru sau a curentului electric.

În perioada interbelică, capitalul american nu a reuşit să intre în posesia acţiunilor deţinute de societate petrolieră ex-inamică . Spre deosebire de capitalurile anglo-olandeze sau franco-belgiene, capitalul american nu s-a angajat în înfiinţarea de noi firme petroliere în România.

Cu toate astea,societatea petrolieră Româno-Americană, filiala trustului Standard Oil, a ajuns să dispună, prin sporuri succesive, de cel mai mare capital vărsat dintre toate societăţile din România(500 de milioane de lei hârtie în decembrie 1922).

Restricţiile impuse capitalurilor străine ca urmare a aplicării doctrinei liberale Prin noi înşine au condus iremediabil la un conflict deschis între guvernul liberal şi corporaţiile internaţionale care deţineau poziţii în România ori care voiau să-şi facă intrarea pe piaţa petrolieră românească. Pentru a-şi putea apăra interesele , industriaşii străini au încercat să promoveze la nivel politic , o doctrină a porţilor deschise. Cu toate că guvernul liberal era acuzat de marile corporaţii străine pentru faptul că promovează naţionalismul economic , trebuie însă reţinut faptul că foarte multe state , inclusive marile puteri, promovau această politică protecţionistă.

Reorientarea din anii 1927-1928 a politicii economice Prin noi înşine este arătată de manifestul noului guvern Ion. I.C. Brătianu , instaurat în vara lui 1927. Manifestul nu mai menţiona favorizarea cu precădere a factorilor autohtoni în opera de dezvoltare a economiei naţionale prin valorificarea bogăţiilor naturale ale României, ci de atingerea acestui scop prin „participarea cuvenită a muncii şi capitalului românesc”. Este evidenţiat şi rolul benefic al capitalurilor străine pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Liberalii au insistat pentru a impune recunoaşterea principiului colaborării capitalurilor străine cu cel naţional în cadrul activităţii de valorificare a bogăţiilor naturale ale României.

Pe plan politic, gruparea Porţilor Deschise detaşată din rândurile cercurilor guvernante din România reunea, în mare, toate partidele politice mai importante care s-au aflat în opoziţie în vremea guvernărilor liberale postbelice – Partidul Naţional Român din Ardeal, Partidul Ţărănesc, Partidul Poporului, Partidul Naţionalist-Democrat şi  grupările conservatoare ale lui Take Ionescu şi Al. Marghiloman. Regele a fost deasemenea un susţinător al politicii Porţilor Deschise. Liderul

Partidului Naţional-Ţărănesc, Iuliu Maniu, a lansat în anul 1928 lozinca potrivit căreia capitalul străin însemna pentru economia indigenă „ploaia mănoasă” ce făcea să rodească câmpia.

O dată cu formarea sa în octombrie 1926, PNŢ s-a angajat să acţioneze pentru a impune „egalitatea de tratament a capitalurilor străine şi a capitalurilor naţionale în faţa legii şi a administraţiei”.

După încheierea Primului Război Mondia s-a evidenţiat un pronunţat intervenţionism de stat care avea în vedere satisfacerea nevoilor financiare într-un moment în care exporturile erau nesimnificative. Monesa naţională se devaloriza , iar datoria publică a atins cote îngrijorătoare. În aceste condiţii, petrolul erau o marfă de export valoroasă care aducea valuta necesară statului. Înţelegând cât de importantă este păstrarea resurselor de subsol sub controlul statului , guvernul I.I.C. Brătianu a decis să naţionalizeze resursele minerale ale României. Reforma din 1923 a regimului subsolului minier a prezentat, din punctul de vedere al problemei petroliere, o sumă de elemente benefice. Art. 19 al reformei subsolului minier a proclamat principiul potrivit căruia statul era unic propietar al zăcămintelor petrolifere. Petrolul este elementul-cheie care a asigurat creşterea economică  a României din perioada interbelică, una dintre cele mai mari din lume(5,5). Producţia de petrol a atins vârful în anul 1936 , atunci când România era al cincilea exportator de petrol din lume, după Indiile Olandeze(6.500.000 de tone),Iran(8.500.000 de tone), SUA(15.000.000 de tone) şi Venezuela(19.000.000 de tone).

Apariţia şi dezvoltarea industriei petroliere româneşti

Apariţia şi dezvoltarea industriei petroliere româneşti

furcuta.blogspot.com

Urmele de petrol lăsate pe ceramica din secolul al II lea atestă faptul că încă din cele mai vechi timpuri  

subsolul României a fost bogat în hidrocarburi. Petrolul a fost exploatat pentru prima dată în provincia romană Dacia , unde era numit picula. Din secolul XIII , petrolul a început să fie cunoscut în evul mediu românesc sub numele de păcură.

 România are o experienţă de aproximativ 150 de ani în domeniul extracţie de petrol. La nivel mondial, în 1857 , industria petrolieră româneacă a stabilit  3 premiere:

·         a fost prima ţară din lume  cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale. The science of petroleum  certifică în 1938, faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol de 275 de tone înregistrată în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în 1862 şi de Rusia în 1863.

·         Prima sondă petrolieră comercială a fost construită în România. Primele “instalaţiile petroliere” din ţară au fost pompele de petrol de la Lucăceşti(Bacău). Pompele foloseau o metodă rudimentară de rafinare a petrolului asemănătoare cu cea folosită la obţinerea ţuicii îm cazane artizanale. Prima rafinărie industrială a fost construită de fraţii Mehedinţeanu la periferia Ploieştiului, pe strada Buna Vestire nr.174. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, fiind confecţionate din oţel forjat manual. Echipamentul a fost comandat din Germania de la compania Moltrecht. În decembrie 1856, începe construcţia “Fabricii de gaze” de la Ploiesti a lui Marin Mehedinţeanu.

·         Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. Petrolul lampant produs la Ploieşti avea calităţi deosebite: era incolor şi inodor şi ardea cu o flacară luminoasă de intesitate şi formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil. Oferta de 336 de lei pentru fiecare felinar elimina orice concurentă. Începând cu 1 aprilie 1857, Bucureştiul avea să fie iluminat cu 1000 de lămpi.

În 1861 ,în apropierea Moineştiului, pe locul cunoscut sub numele de Mosoare a fost instalată prima sondă de petrol forată prin mijloace mecanice(sistem percutant uscat cu prăjini de lemn şi sapă tip burghiu) din ţară. Forajul a fost făcut la o adâncime de 150 de metri.

În anul 1880 , producţia  de petrol a României atinge 15900 de tone. Statul român adoptă în 1895 o primă lege a minelor, care deschide drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românescă. Aşa apar cele mai importante companii petroliere româneşti. Prima companie petrolieră de anvergură a fost Steaua Romană, înfiinţată cu capital german în 1895. În 1897, compania petrolieră construieşte la Câmpina (zona în care Steaua Română deţinea un total de 305 hectare de câmpuri petroliere) cea mai mare şi mai modernă rafinărie din Europa. Capacitatea de rafinare a rafinăriei Steaua Română a fost la început de 1200 de tone pe zi.

 O altă companie importantă în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 ( iniţial a fost o modestă fabrică de petrol de la marginea Ploieştiului, fondată în 1880). Între 1910 şi 1947, Rafinăria Astra Română a aparţinut trustului olandez Royal Dutch Shell. Până la începutul Primului Război Mondial se mai contituie şi companiile : Româno- Americana( fondată în 1904 ca filială a companiei americane Standard Oil  deţinută de magnatul  J.D. Rockefeller), Vega(înfiinţată în 1905 cu capital german), Creditul Minier(1905), Concordia(1907), Societatea de Petrol Franco-Română(apare în 1905 şi este considerată cea mai mare infuzie de capital francez de pe piaţa petrolieră românească), Compania franco-română Unirea Aquila(1906).  

România s-a remarcat pe plan mondial cu numeroşi ingineri petrolişti:

·         Inginerul Virgiliu Tacit, inventator al primului aparat care previne erupţiile

·         Inginerul Andrei Dragulanescu, cel care a elaborat şi testat tubajul sondelor cu coloană unică

·         Dr. Inginer Ion Basgan, cel care s-a folosit de principiul sonicităţii pentru a breveta în anul 1934, atât în România cat şi în SUA ,un nou sistem de foraj: “Metoda pentru imbunatatirea randamentului si perfectionarea forajului rotativ prin rotatie percutanta si prin amortizarea presiunilor hidrodinamice”. Metoda propusă de inginerul Basgan  a fost folosită pe scară largă în SUA , fiind introdusă în România după 1944. Meritele sale nu au fost însă recunoscute de statul român.

·         Inginerul Lazăr Eldeanu, cel care a elaborat o nouă metodă de rafinare a petrolului lampant şi ulterior şi a altor produse petroliere.  Este vorba de o rafianre selectivă care folosea dioxidul de sulf.

Deasemenea industria petrolului din România  a înregistrat şi câteva premiere:

·         România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină încă din anii 1900.

·         În 1904 se înfiinţează prima şcoală din lume de maiştri sondori la Câmpina . Ulterioara şcoala va pregăti şi maiştri rafinori.

·         În 1934, sonda nr.1 a societăţii  Creditul Minier atinge cea mai mare adâncime din ţara în zona de extracţie de la Chitorani(3300m). În 1938 , sonda 13 a companiei Astra Română stabileşte un nou record de 3644 de metri în zona de foraj de la Boldeşti

O dată cu intrarea României în Primul Război Mondial în anul 1916 , armata română aflată în retragere din faţa trupelor germane , este nevoită să incendieze regiunile petrolifere din  Muntenia. Germanii preiau controlul câmpurilor petroliee româneşti şi refac rapid capacitatea de producţie şi export. Răfinaria Steaua Română este redeschisă de germani în 1917.

Caracatița – noua emblemă oficială a spionajului american

 

Pontul vine de la Marginal Revolution. Ceea ce dovedește definitiv una din două: fie (1) lumea a degenerat în așa hal încât poti să îi spui în față (ba chiar să îi desenezi) că este cobai într-un reality show Big Brother produs de guvern și nimeni nu se supără, fie (2) elitele intelectuale care teoretic ar trebui să populeze stratul superior al birocrației statului, mai ales agențiile de informații, au fost înlocuite prin efectul pervers al concurenței politice cu personaje mediocre.

De Moș Nicolae, National Reconnaissance Office – agenția guvernului SUA însărcinată cu gestionarea sateliților de spionaj – a lansat un nou satelit, NROL 39, care poartă de fapt 12 “nanosateliți” cu scopul de a experimenta și perfecționa noile tehnologii de culegere a datelor. Dacă intrați pe site-ul ei le descoperiți lozinca: SUPRA ET ULTRA.

Emblema acestei misiuni este:

 

Aici aveți o poză dinainte de lansare:

ORIGINEA UNOR EXPRESII POPULARE

ORIGINEA UNOR EXPRESII POPULARE

1. Acarul Paun . La inceputul sec. XX a avut loc o catastrofa feroviara in statia Vintileanca, de pe ruta Ploiesti-Buzau. Ancheta a ajuns la concluzia ca vinovat pentru catastrofa era acarul de statie … Ioan Paun. Adevaratii vinovati au fost scosi de sub acuzatie.
2. Abracadabra: Abreviarea cabalistica a cuvintelor ebraice: ab (tata), ben (fiu), Ruah a cadish (sfantul duh).
3. A priori. Inlatina: “din cele precedente”. Cand cineva pretinde ca stie acel lucru dinainte, a priori.
4. A da mâna cu cineva :Obiceiul vine din antichitate, când două persoane care se întâlneau vroiau să demonstreze că mâna nici unuia nu conține o armă.
5. “A-si da arama pe fata”: In evul mediu, falsificatorii monedelor de aur ori de argint le faceau din arama si le acopereau numai cu un strat subtire de aur ori argint. Dupa un timp de folosire, se rodea acea pojghita ramanand numai materialul initial, arama.
6. “A trai ca in sanul lui Avraam“: Expresia care inseamna” a trai fericit”, se trage de la Evanghelia lui Luca (c.XVI,v.22 si 23 ), unde se spune ca saracul Lazar a murit si a fost dus la sanul lui Avraam (in paradis).
7. Avocatul diavolului: Vine de la Advocatus diaboli, persoana insarcinata de biserica catolica sa cerceteze un candidat propus la canonizare. El este in opozitie cu Advocatus Dei (avocatul Domnului).
8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci cu himere. Cunoscutul personaj a lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântată, le luase drept adversari.
9. A spune brașoave. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustori brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfa.
   
10. “Banul nu are miros”: Imparatul roman Vespasian (69-79) a pus foarte multe taxe, printre ele si una asupra folosirii closetelor publice (numite si vespasiene). La ironia fiului sau Titus, care ii reprosa acest lucru, Vespasian a luat un ban i l-a dat sa-l miroasa fiului si i-a zis: “vezi nu are nici un miros”. 
11. Barbie. In sensul de foarte frumoasa, cu trasaturi perfecte. Papusa de plastic cu par blond si masuri ideale. Ideea acestei papusi i-a apartinut lui Ruth Handler sotia fondatorului firmei Mattel, fiica acestora Barbara, care purta diminutivul Barbie. Modelul folosit a fost o papusa germana pe numele sau Lili, adusa de cuplu dintr-o calatorie in Elvetia. Barbie are 30 de cm si o multime de accesorii.
12. ”Bătaia e ruptă din rai”. Zicală aproape universală care se regăsește la aproape toate popoarele europene. ”Bătaia e ruptă din rai”, ”Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă” și ”incurcate sunt căile Domnului”, nu sunt citate biblice.

Cerberul

“Calcaiul lui Ahile”. Orice persoana are un punct slab. Legendele grecesti povestesc ca zeita Thetis, la nasterea fiului sau Ahile, l-a imbaiat pe acesta in Styx, fluviul care despartea infernul si oferea invulnaribilitate. Dar cand l-a scaldat, zeita l-a tinut de calcai. Astfel Ahile era invulnerabil, cu o singura exceptie, calcaiul. El a fost ucis la asediul Troiei de o sageata trasa in calcai.

1. Ca mortul în păpușoi.
2. “Carpe Diem”: Bucura-te de ziua de azi, traieste clipa. E inceputul unei ode scrise de Horatiu “Bucura-te de ziua de azi si nu te increde in ziua de maine”.
3. Casus belli: In latina “Motiv de razboi”.
4. Cele 7 minuni ale lumii. Piramida lui Keops, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemisa din Efes, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnas.
5. Cui Bono: Expresie latina care inseamna ” cui foloseste” ori “in folosul cui”. Este atribuita marelui jurist roman Cicero, care intr-o pledoarie asupra unui asasinat, a cerut sa se cerceteze “cui bono”, cui foloseste acel asasinat.
6. “Curriculum Vitae” (latina). Cursul vietii. Toate datele referitoare la starea civila, studii, ocupatii si functiile avute.
7. “Daca nu vine muntele la Mohamed, se duce Mahomed la munte”: In anul 612, paganii i-au cerut lui Mohamed care incepuse sa predice islamul, sa faca o minune si sa aduca muntele la el. Mohamed a cerut o clipa de ragaz, a inceput sa se roage spre cer, apoi s-a inchinat si a zis “mare este intelepciunea ta Allah, daca ai fi dat ascultare rugii si ai fi urnit muntele ne-ai fi omorat pe toti. Trebuie sa ma duc eu la munte pentru a nu murii acesti pagani”.
8. De la Ana la Caiafa. Semnifica o amanare, o tergiversare premeditata a unei rezolvari de mari importanta, amanare ce presupune de fapt un refuz. Sunt trimis de la Ana la Caiafa! sau: M-am saturat sa ma duc de la Ana la Caiafa – adica nu se rezolva nimic, niciodata. Iisus, dupa ce este tradat, s-a dus la Ana, socrul arhiereului Caiafa si fruntas al Sinedriului. Purtat apoi de la unul la altul i se pun intrebari, la care Iisus raspunde simplu si demn. Pentru a nu fi implicati in pedeapsa lui Iisus, acestia il predau procurorului Pilat din Pont.
9. Degetul din mijloc. In ziua de azi este ceva jignitor sa arati cuiva degetul mijlociu. Dar acum sute de ani, gestul avea alta semnificatie. Inaintea bataliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipand victoria lor asupra Angliei, au decis sa le taie degetul mijlociu tuturor soldatilor luati prizonieri. Asta pentru ca fara degetul mijlociu le va fi imposibil sa mai traga cu arcul si astfel sa mai ia parte la vreo lupta pe viitor. Insa francezii au pierdut acea batalie iar soldatii englezi ii batjocoreau aratandu-le degetul mijlociu, pe care acestia intentionasera sa il taie.
10. Demiurg: Cuvantul inseamna in limba greaca “constructor”, “arhitect”. In filozofia platoniana numele dat lui Dumnezeu, Creatorul, Sufletul universului.
11. Divide et Impera (lat” Imparte si stapaneste”). Acest adagiu roman a fost folosit de Machiaveli sub forma “divide ut regnes”, “divide pentru a domni”.
12. Dura lex, sed lex (lat.)- Legea este aspra, dar lege; maxima antica prin care se sustine forta si importanta legii pentru viata sociala si nevoia de a respecta. 
    
13. Eminenta cenusie: (omul din spatele actiunilor, cel care conduce fara a fi vazut). Expresia vine de la colaboratorul cel mai apropiat a cardinalului francez Richeliu, prim ministru al Frantei in timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610- 1643), calugarul capucin Francois Le Clerc.
14. Et in Arcadia Ego. (lat. si eu am trait in Arcadia), exprima regretul fericiri pierdute. Arcadia era o regiune din Pelopones, sudul Greciei, unde traia un popor de pastori, pe care greci ii considerau neprihaniti, oameni de o mare puritate. expresia a fost folosita ca inscriptie la tabloul “Pastorii Arcadiei” pictat de Poussin.
15. Evrika: gr “Am descoperit”, strigatul inventatorului grec Arhimede, cand a descoperit celebra lui lege” un corp scufundat in apa pierde o parte din greutatea lui, egala cu volumul de apa dislocuit” principiul lui Arhimede.
16. Excelsior (lat “Mai sus”) era mottoul Statelor Unite ale Americii.
17. Ex aeque (latină. ”la egalitate”). -Când doi candidați la un examen au obținut, aceiași notă ori când doi sportivi au cucerit același loc si același premiu.
18. Fiasco. (eșec complet, dezastru) In mod ciudat, cuvântul provine din lb italiană și înseamnă literamente ”sticlă”. originea provine dintr-o taverna venețiană, unde un cântăreț încerca să înveselească consumatorii, unul dintre ei însă nemulțumit de prestația ”artistului”, a cerut în mod repetat să i se aducă o sticlă (fiasco) pentru a aplica o corecție celui de pe scenă.
19. Grosso modo. (lat. “in linii mari”). Se spune despre o lucrare necompleta.
20. Idem. (lat. ”acelasi”, ”de asemenea”).
21. Ingognito (lat. ”fara sa fie cunoscut”)
22. In extremis (lat. “in ultima clipa”)
23. In vino veritas (lat. in vin stă adevarul). In Grecia antica, cei care erau banuiti de fapte infame erau imbatați de autoritati si anchetati sub aceasta stare.
24. In tara lui Papura Voda. Porecla data lui Stefanita domnitor al Moldovei, in timpul caruia Principatul a fost lovit de o mare foamete, oameni hranindu-se cu papura.
25. JEEP vine din prescurtarea “General Purpose” vehicle – G.P.
26. La pastele cailor . Adica niciodata, corespondentul roman al acestei expresii este “la calendele grecesti”
27. Linsaj. Executarea fara judecata a unui infractor de catre multime. Expresia vine de la seriful american Joh Lynch (se citeste linci) care isi exercita meseria intr-un oras din Carolina de Sud, si care pentru a starpi talhariile si omorurile a indrodus pedeapsa cu linsajul. Lăsa multimea sa pedepseasca singura pe autorii infractiunilor.
28. Luna de miere. Expresie persana, prin care orientalii aratau cat de putin tine dulceata casniciei..o luna!!
29. Cand englezii au ajuns in Australia au vazut un animal ciudat care sarea prin paduri. Au chemat un bastinas si l-au intrebat prin semne ce animal era acela. Cum bastinasul repeta “kan ghu ru” ei au adoptat acel nume pentru animal. Dupa mult timp cercetatorii au constatat ca bastinasul de fapt spunea “nu inteleg”.
30. Mana cereasca. ( de la ebraicul man,hu..ce e asta?) Are intelesul de surpriza placuta picata pe neasteptate “din cer”. expresia are legatura cu legenda biblica relatata in Exodul (cap. XVI, 4)..Dumnezeu pentru ai hrani pe evrei plecati din Egipt si aflati in mijlocul desertului, le-a facut marea surpriza sa le trimita, o hrana gustoasa si hranitoare, zi de zi, dimineata si seara. Minunea era ca hrana avea gustul pe care il dorea cel ce o consuma.
31. Mărul lui Tell. Wilhelm Tell a fost legendarul erou national al Elvetiei in razboiul de independenta impotriva imparatului Albert al Austriei. Refuzand – spune legenda- sa-l salute pe guvernatorul imperial Gessler, Tell a fost condamnat de acesta sa traga cu arcul intr-un mar asezat pe capul copilului sau. El a trecut cu succes prin aceasta primejdioasa incercare si, de atunci, “marul lui Tell” a devenit simbolul unei reusite bazate pe o mare iscusinta.
32. Marul discordiei” este un fruct simbolic generator de conflicte. În timpul nunţii zeiţei Thetys cu Peleus, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănţuiau, şi-a făcut apariţia Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, şi a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris “celei mai frumoase”. Văzând mărul, Hera, Atena şi Afrodita l-au revendicat, fiecare susţinând că le întrece în frumuseţe pe celelalte 2. Văzând că nu pot ajunge la o înţelegere, cele 3 zeiţe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au ales ca arbitru pe prinţul troian, Paris. Paris i-a oferit îmărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soţie pe cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeiţa a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu el în Troia. Agamemnon, regele cetăţii Micene a hotărât să răzbune onoarea fratelui său, Menelaus, printr-un război îndreptat împotriva cetăţii troiene.
33. Mea Culpa (lat.” E vina mea”).expresia provine din doua surse, de la o rugaciune catolica Peccavi, care consta in a-ti marturisi pacatele si apoi a te lovi cu pumnul in piept, rostind cu glas tare “mea culpa, mea culpa” si de la un obicei juridic in dreptul roman, cel acuzat era intrebat daca isi recunoaste vine, iar cei care recunosteau, mea culpa, se bucurau de circumstante atenuante.
34. Munca lui Sisif. Se folosește cu înțelesul de muncă grea și inutilă. Sisif a fost primul rege legendar al Corintului. Din cauză că și-a sedus nepoata, i-a luat tronul fratelui și a scos în vileag nişte secrete de-ale lui Zeus, unul din ele fiind răpirea Aeginei de către Zeus. Zeus, ca pedeapsă, l-a supus la o caznă perpetuă în Infern: a fost sortit să împingă la deal o stâncă uriaşă, care ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi munca se relua. O muncă fără sfârşit, de unde şi expresia “munca lui Sisif”.
35. O.K. In razboiul civil din SUA dupa o batalie se afisau ranitii si mortii? Cand armata nu avea pierderi se afisa “0 killed” (0 morti) de acolo provine expresia O.K.
36. Oul lui Columb. Solutie simpla la indemana tuturor, dar realizezi acest lucru abia dupa ce solutia a fost descoperita de altul. Columb a cerut nobililor sa faca un ou sa stea pe masa pe unul dintre capetele lunguiete, fara ca ei sa reuseasca acest lucru, Columb a luat oul si la lovit la unul dintre capete.
37. Panem et circenses (lat.) - Pâine si circ - Expresia este întâlnita în Satirele lui Iuvenal si se refera la perioada de decadenta a Romei republicane, când plebeilor nemultumiti li se ofereau spectacole de circ, la sfârsitul carora primeau gratuit alimente. în sens general, a oferi pâine si circ înseamna a da maselor lucruri neînsemnate, pentru a le distrage atentia de la lucrurile reale.
38. “Pasti” intrebuintat de obicei la plural…este de origine ebraica. La evrei cuvantul Pascha (pesah) insemna trecere si era mostenit de acestia de la egipteni, indicand: sarbatoarea anuala a azimilor in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie si a exilului, sarbatoare ce coincidea cu prima luna plina de dupa echinotiul de primavara.
39. Ochi pentru ochi. Cunoscută si sub denumirea de legea talionului (Exodul.XXI.v24). ”Viață pentru viață, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Face parte din legislatia antica mozaica. Atentie! legea talionului spune clar, ca pedeapsa trebuie sa fie egală greselii..ochi pentru ochi, nu dinte pentru ochi
40. Sabia lui Damocles. In sensul de pericol care te pândește mereu. Damocles, curtean a lui Dionisos cel Bătrân, tiranul Siracuzei, a fost ca mai toţi curtenii… curtenitor şi linguşitor. Spunea că nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Spre a-i da o lecţie, Dionisos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul lui pe tron şi a poruncit să i se acorde toate onorurile regeşti. Dar când Damocles se lăfăia mai în voie, tiranul i-a cerut să se uite în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prinsă numai cu un fir de păr de cal. Îi arăta astfel primejdiile care îl pândesc în orice moment pe tiran.
41. Sange albastru: Expresia vine din Spania medievala, cand marii aristocrati sustineau ca in vinele lor curge sânge albastru, spre deosebire de nobili din “categoriile inferioare , care au suferit mezaliante cu maurii si evreii (in timpul ocupatiei arabe 711-1492)
42. Strugurii sunt acri. - un vers din fabula lui Esop. Vulpea si strugurii. O vulpe înfometata neputându-se cațără pana la struguri, invoca faptul ca “struguri sunt necopți și tari” .
43. Statuie. Dacă o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer, a murit ranit dupa batalie si daca are patru picioare pe jos a murit de moarte naturala?
44. Vârstă matusalemică. Legenda biblică (Geneza, cap. V, verset 27) aminteşte de un strămoş al lui Noe, Mathusalem, care ar fi trăit nici mai mult nici mai puţin decât 969 de ani (din anul 4.277 până în anul 3.308 î.Hr.) ! Numele lui, sinonim astăzi cu recordul longevităţii, a ajuns proverbial şi e pomenit ori de câte ori vorbim despre o vârstă care depăşeşte mult limita obişnuită.
45. Veni, vidi, vici ! – “Am venit, am vazut, am invins” ! – Cezar.Dupa victoria de la Zala asupra lui Franace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte : Veni, vidi, vicii !Acest mesaj, a devenit o expresie universala, care serveste spre a caracteriza un succes rapid.
46. Veto. (latină ”Mă opun”). Concept din legislația romană. Era folosit de Consulii (2 la număr) unul dintre consuli se puteau opune unei decizi militare luate de celălalt (deci decizia militara trebuia să fie luată în unanimitate. Tribunii (aleși să reprezinte plebeea romană) se puteau opune prin VETO, unei legi votate de senatul roman. Astăzi Veto se folosește in consiliul de securitate O.N.U si in numeroase legislații (Marea Britanie, Australia, India, Sua, etc)
47. Ți-a mâncat pisica limba?. În imperiul asirian, soldaților dușmani capturați li se taia limba, acestea deveneau delicatesele cu care erau hrănite pisicile regelui

Cu ce se hrănesc pe front soldaţii din diferite ţări

Cu ce se hrănesc pe front soldaţii din diferite ţări

Fiecare armată îşi are propriul cod gastronomic, bazat atât pe preferinţele locale, cât şi pe exigenţele impuse de condiţiile de pe câmpul de luptă. Hrana este raţionalizată şi împachetată eficient, pentru a putea fi servită oricând, oriunde. Mai jos, vă invităm să vedeţi ce diete rezervă diferite ţări soldaţilor.

Germania: Raţia constă în plicuri cu concetrat pulbere de grapefruit şi alte fructe exotice, biscuiţi, pate de ficat, pâine de secară, gulaş cu cartofi. Pentru micul dejun, soldaţii germani primesc dulceaţă de vişine şi de caise.

Canada: Raţia canadiană include biscuţi cu fructe şi cereale integrale Bear Paws, filet de somon cu sos sau cuşcuş vegetarian, pentru masa principală. Pachetul de alimente mai conţine unt de arahide şi jeleu, pentru micul dejun. 

SUA: Raţia americană conţine prăjitură cu migdale şi mac, coacăze, cidru de mere cu mirodenii, unt de arahide şi biscuiţi, pentru micul dejun. Pentru masa principală, soldaţii americani primesc paste cu legume şi sos de roşii. Totodată, raţia vine la pachet cu un mic sistem de încălzire fără flacără: se adaugă apă peste mâncarea propriu-zisă, într-o pungă de plastic, aceasta încălzindu-se suficient pentru a schimba gustul alimentelor. 

Franţa: Raţia franceză constă din pate de ficat de căprioară, tocană de raţă, friptură de porc şi budincă de ciocolată. Pentru micul dejun, soldaţii primesc cafea instant, concentrat pudră pentru diverse băuturi, musli şi caramel. Setul conţine şi un mic reşou de unică folosinţă.

Italia: Raţia italiană conţine, pentru micul dejun, lichior, capuccino instant şi biscuiţi, iar pentru prânz, paste şi ciorbă de fasole, conservă de curcan şi salată de orez. La desert, soldaţii primesc un baton de ciocolată, salată de fructe la conservă şi un baton de ciocolată cu musli. Setul conţine şi un mic reşou de unică folosinţă. 

Marea Britanie: Raţia britanică e alcătuită din cafea instant, ceai şi sos Tabasco, iar pentru prânz asigură preparatul indian tikka masala cu pui, precum şi paste vegetariene. La micul dejun, soldaţii primesc fasole cu carne de porc, multe dulciuri şi gustări, precum şi fructe uscate şi numeroase plicuri de ceai. 

Estonia: Raţia estoniană include ardei umpluţi, pate din carne de pasăre, şprot afumat şi cârnaţi cu cartofi. Ea mai conţine crutoane, halva şi cremă de vanilie, la micul dejun, soldaţii consumă musli, fructe şi miere. 

Australia: Raţia australiană conţine Vegemite (o pastă obţinută din resturi de drojdie fermentată şi condimente), sandvişuri cu dulceaţă şi un tub de lapte condensat, precum şi brânză Cheddar, chifteluţe şi paste cu ton şi chilli. Setul mai conţine dulciuri şi sucuri şi două batoane de ciocolată. 

Danemarca: Raţia daneză conţine ceai Earl Grey, fasole şi costiţă în sos tomat, biscuiţi de orz şi bomboane cu fructe. 

Singapore: Raţia singaporeză este cea mai austeră, conţinând  trei feluri de mâncare disponibile: pui Szechuan cu tăiţei, orez cu pui, ciuperci şi busuioc, respectiv lapte de soia cu fasole roşie, pentru desert.

Spania: Raţia spaniolă conţine conserve de fasole verde cu şuncă, sepie în ulei vegetal şi pate. Mai există şi un pliculeţ de supă instant, compot de piersici şi biscuiţi. Setul include şi un mic reşou de unică folosinţă, precum şi diferite tablete: vitamina C, glucoză, pastile pentru rehidratare şi purificarea apei. 

Rusia: Raţia rusă conţine ceai, cafea, zahăr, biscuiţi şi diverse conserve.