Maximele celebre ale lui Lev Tolstoi
Lev Tolstoi(1828-1910), unul dintre maestri literaturii ruse, este considerat unul dintre cei mai mari novelisti din istoria literaturii universale. Opere precum Război şi Pace(1869) sau Anna Karenina(1877) au ajuns să fie adevărate capodopere nu doar pentru literatura rusă cât şi cea universală. Trilogia sa semi-autobiografică,
i-a adus aprecierea literară încă din tinereţe. Lev Tolstoi este considerat un maestru al ficţiunii realiste.
Fiind cunoscut pentru personalitatea sa complexă, Tolstoi a exprimat în nenumărate rânduri viziunile etice şi ascetice, pe care a început să le promoveze după criza morală şi renaşterea sa spirituală din anii 1870.
Pentru a face cunoscută gândirea marelui scriitor, vom expune în continuare câteva din maximele sale celebre:
Toti se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe sine.
Oamenii supravieţuiesc nu prin grija de ei inşişi, ci prin iubirea
celorlalţi faţă de ei.
Culege clipele
de fericire! Lasă-te iubit, iubeşte! Este singura realitate, restul e nerozie.
Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea
este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există,
există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu
şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul
veşnic al tuturor lucrurilor.
Tot ce pot să înţeleg, înţeleg doar din cauză că iubesc.
Nu ţi-e drag cine-i frumos, ci-i frumos cine ţi-e drag.
Dacă vrei să fii fericit, fii fericit.
Orice om poate fi iubit. Numai că, pentru a iubi astfel un om, nu trebuie
sa-l iubesti pentru ceva, ci pentru nimic. Dacă ai să incepi sa-l iubesti
astfel, ai sa găsesti si motive.
Când doi se
ceartă, sunt întotdeauna vinovaţi amândoi.
Nu trebuie să fii sclavul trecutului.
Fericirea este plăcere fără regret.
Oamenii au
inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea.
Viaţa fără
ambiţie e aproape imposibilă.
Raţiunea nu
putea descoperi iubirea de aproapele, fiindcă asta nu e raţional.
Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în
ceva.
Nu frumuseţea ne
face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea.
Claritatea nu
stă în formă, ci în dragoste.
Mamelor, în
mâinile voastre ţineţi salvarea lumii.
Cel mai fericit
om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.
Orice reformă
impusă prin violenţă nu va îndrepta răul: înţelepciunea nu are nevoie de
violenţă.
Dacă eşti
înţelept poţi suporta lipsa cunoaşterii, dacă eşti curios e greu.
Muzica este stenografia emoţiei.
Muzica mă face să uit de mine însumi, de adevărata mea situaţie; ea mă
strămută în altă lume, care în orice caz nu este lumea mea. Sub influenţa
muzicii mi se pare că simt ceea ce de fapt nu simt, că înţeleg ceea ce nu
înţeleg, că pot face ceea ce nu pot să fac.
Cu cât
inspiraţia este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru
a-i da glas. Îl citim pe Puşkin şi versurile lui sunt atât de curgătoare, atât
de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, aşa,
de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit
poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu şi de curgător.
Cei mai puternici războinici sunt răbdarea şi timpul.
Plăcerea stă nu
în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.
Dacă ne cercetăm
bine, aproape întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alţii.
A păcătui este o
treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească.
Măreaţă este forţa morală a poporului rus. Multe adevăruri politice vor
ieşi la iveală şi vor căpăta amploare în aceste momente atât de grele pentru
Rusia. Sentimentul dragostei înflăcărate faţă de patrie, sentiment care s-a
ivit şi a crescut din nenorocirile Rusiei, va lăsa pentru multă vreme urme pe
tot cuprinsul ei. Oamenii, care acum nu-şi precupeţesc viaţa, vor fi cetăţeni
ai Rusiei şi nu vor uita jertfa lor. Ei vor participa cu multă demnitate şi
mândrie la viaţa obştească, iar entuziasmul dezlănţuit de război va întipări pe
veci abnegaţia şi nobleţea în caracterele lor.
Moralul
soldatului rus nu e întemeiat, aşa cum e curajul popoarelor din sud, pe un
entuziasm care se aprinde şi se stinge repede; soldatul rus se înflăcărează şi
se demoralizează greu. El n-are nevoie de efecte, de strigăte războinice, de
cântece şi tobe; dimpotrivă, are nevoie de linişte şi de lipsa oricărei
încordări. La un adevărat soldat rus n-o să vedeţi niciodată îngâmfare,
bravadă, dorinţa de a se năuci, de a se îmbăta de succes în timpul primejdiei,
ci dimpotrivă, modestie, simplitate şi o facultate de a vedea în primejdie
altceva decât un pericol pur şi simplu. Acestea sunt trăsăturile distinctive
ale caracterului lui.
Tot răul vine de
acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu
semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai
copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă
nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală
a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească,
aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se
poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai
iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei,
numai de oameni nu.
Cartea bună e ca
şi o conversaţie cu un om deştept.
În faţa unor
fenomene istorice fără sens sau, mai curând, al căror sens ne scapă, recurgerea
la fatalism este absolut necesară.
Guvernul este o asociaţie de oameni care săvârşesc violenţe împotriva
noastră.
Un om poate supravieţui şi fără ucidă animale pentru mâncare; ca urmare
dacă mânânci carne , participi la uciderea animalului doar de dragul propriului
apetit.
Stau în spinarea omului, sufocându-l şi făcându-l să mă ducă, şi totuşi mă
conving pe mine şi pe ceilalţi, că sunt foarte îndurerat pentru el şi doresc
să-i uşurez soarta prin toate mijloace posibile - în afară de a coborî din
spinarea lui.
Robia femeii
este atât de veche, încăt, adesea, nu suntem în stare să înţelegem prăpastia
legală care o desparte de noi.
Femeile au făurit din ele însele o atât de puternică armă de acţiune asupra
simţurilor, încât bărbatul nu se poate purta calm faţă de femei.
Te miri cum
frumuseţea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă
prostii, o asculţi şi nu-i observi prostia, ci tot ce-ţi spune ţi se pare
inteligent. Vorbeşte şi se poartă oribil şi tu vezi în asta ceva drăgălaş. Dacă
însă nici nu spune prostii nici nu face lucruri urâte şi mai e şi frumoasă, te
convingi numaidecât că e un miracol de deşteptăciune şi de moralitate.
Schimbările din viaţa noastră trebuie să vină din imposibilitatea de a trăi
, altfel decât în conformitate cu cerinţele conştiinţei noastre sau prin
hotărârea noastră de a duce o nouă formă de viaţă.
Banii sunt o nouă formă de robie şi se deosebeşte de cea veche doar prin
faptul că este impersonală, neexistând o relaţie umană între stăpân şi robul
său.
Fiara turbată a geloziei începu să mârâie în bârlogul ei şi voi să
ţâşnească afară, dar mă temeam de această fiară, aşa că m-am grăbit s-o încui
înăuntru.
Scopul
artistului nu este de a rezolva în mod categoric o anumită problemă, ci de a
determina ca viaţa să fie iubită în nenumăratele şi inepuizabilele ei
manifestări.
Dacă pe noi nu
ne urmăreşte nimeni ca o umbră, asta nu înseamnă că avem dreptul să condamnăm
pe alţii.
Am ajuns la
certitudinea că pricinile evenimentelor istorice sunt inaccesibile înţelegerii
noastre.
Orice participare
la activitatea politică e absolut inutilă.
Zeflemeaua, mai
ales cea inteligentă, îl prezintă pe zeflemist mai presus de cel de care râde;
dar de cele mai multe ori (de fapt mereu) zeflemeaua e un semn sigur că omul nu
înţelege subiectul de care râde.
Nu este măreţie
acolo unde nu este simplitate.
Credinţa nu este
o datorie de împlinit, ci un act de iubire.
Dacă este să
admitem că viaţa omenească poate fi condusă de raţiune, atunci se nimiceşte
însăşi posibilitatea vieţii.
Răul din afara
noastră va fi nimicit numai atunci când îl vom nimici în noi, i-am spus eu.
Înţelepciunea
înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis.
Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.
Să iubeşti un
bărbat sau o femeie toată viaţa înseamnă să pretinzi că flacăra aceleiaşi
lumânări poate să ardă toată viaţa.
Dacă iubeşti pe
cineva, atunci îl iubeşti aşa cum e şi nu cum ai dori tu să fie.
Iubeşte-i pe cei care te urăsc.
Nimic nu uneşte
mai mult oamenii dacât râsul.
Secretul
fericirii nu stă în a face doar ceea ce-ţi place, ci în a-ţi place ceea ce
faci.
Nu am nici o
doctrină. Adevărul este unul singur în toate doctrinele. Trebuie să eliminăm
din ele doar ce contrazice adevărul.
Dacă aş fi
tânăr, m-aş duce în China. Cel mai conservator popor.
Tristeţea pură
este la fel de imposibilă ca bucuria pură.
Judecă-i pe
alţii la fel ca pe tine însuti. Căci ei sunt tu. Şi de aceea fii îngăduitor cu
faptele lor rele, aşa cum ai fost si eşti cu tine. Şi tot astfel doreşte căinţa
si îndreptarea păcatelor lor, aşa cum nădăjduiesti sa ţi se ierte ale tale.
